Ananas
Principalii constituenți cunoscuți (A. Balland):
Apă ............................................... 75,70
Materii azotate ............................. 0,68
Materii grase ................................. 0,06
Materii zaharate (zaharoză 12,43, glucoză: 321) ............................................... 18,40
Materii extractive ......................... 4.35
Celuloză ......................................... 0,57
Cenuși ............................................. 1,24
Acizi: citric și malic, vitamine A, B, C (jumătate din sucul unei portocale). O drojdie și un ferment digestiv (bromelină) care digeră în cîteva minute de 1000 de ori greutatea ei de proteine; comparată cu pepsina și papaina. Conține deopotrivă: iod, magneziu, mangan, potasiu, calciu, fosfor, fier, sulf.
Proprietăți:
— Nutritiv (foarte digestibil).
— Stomahic.
— Diuretic.
— Dezintoxicant.
— Ar spori, după unii, potența sexuală.
Indicații:
— Anemie.
— Creștere, convalescență, demineralizare.
— Dispepsii.
— Intoxicații.
— Arterioscleroză.
— Artrită, gută, litiază.
— Obezitate.
Mod de folosire:
— Fructul ca atare (foarte copt).
— Suc.
N.B.
1) Sucul, în aplicație externă, este recomandat ca tonifiant al pielii normale.
2) Ananasul a fost pe vremuri preconizat contra bolii fânului.
3) Tratamentul obezității rămâne unul dintre cele mai delicate în medicină. Există numeroase rețete, cu rezultate mai mult sau mai puțin bune, adesea vremelnice.
lată o rețetă: timp de trei zile, mesele de prînz și seara vor fl compuse exclusiv din două cotlete de miel, la grătar, și două felii mari de ananas proaspăt. Nici o băutură în timpul meselor. Fără micul dejun. Peste zi, un litru sau doi litri de apă (apa distilată a farmacistului) sau o infuzie ușoară de Hepatoflorină sau infuzie de frunze de coacăz negru sau de frunze de frasin.
4) În legătură cu papaina, acest ferment extras din papaie (fructul comestibil al papaierului, un arbore din America tropicală) una din călătoriile în Statele Unite îmi îngăduie să raportez rezultatele unor lucrări îmbietoare.
Grație acestui ferment, numeroși bolnavi suferind groaznic de dureri la coloana vertebrală, în urma unei hernii de disc, scăpaseră de o intervenție chirurgicală care necesită o îndelungată internare și o convalescență adesea prelungită.
Dr. Max Negri, chirurg ortoped, luând cuvântul la Simpozionul medical de la Memorial Hospital de Long Beach (S. U. A.),
în aprilie 1970, a spus: ,,Se știe că papaina este folosită de multă vreme ca frăgezitor al unor bucăți de carne tari ca o talpă și ca agent limpezitor al berii. După dr. Negri, papaina, ,,miracol comercial" este pe cale de a obține un loc printre miracolele medicale. Într-adevăr, injectând chimopapaina (principiul purificat al papainei) în discul intervertebral căruia i se datorau durerile, procedăm în același fel ca pentru frăgezirea cărnii, dizolvând nucleul care comprimă nervii. La trezire, bolnavul poate fi total vindecat." Experiența lui Negri si a colaboratorilor săi fusese verificată, până în aprilie 1970 în peste 2000 de cazuri. El admite că intervenția chirurgicală, care urmărea să decomprime nervii secționând lamelele vertebrale, se soldează în 70% din cazuri cu succes. Injecțiile cu chimopapaină înregistrează 88%.
De la vizita mea în S.UA., în 1970, nu mai avusesem ocazia să mai citesc ceva, în privința aceasta, și mă gândeam că poate metoda nu confirmase speranțele sau fusese ,,înăbușită" de un trust sau de o ,,școală" oarecare, procedeu cunoscut și în alte cazuri. Dar nici pomeneală: ortopezii din Boston au revenit asupra acestei chestiuni în decembrie 1974. Iată ce a raportat A. Dorozynski în ,,Quotidien du médecin" din 24 decembrie 1974:
,,O nouă metodă de tratament a herniei de disc este propovăduită de către ortopezii de la Massachusetts General Hospital (Boston), unul dintre spitalele de cercetare cele mal reputate de dincolo de Atlantic: injecția în discul deteriorat cu o enzimă, chimopapaina, provoacă resorbția herniei. Enzima este extrasă dintr-un fruct tropical, papaia, și se apropie de cea frecvent utilizată pentru frăgezirea cărnii.
Injectia enzimatică ar putea reprezenta, după specialiștii din Boston, o adevărată revoluție în tratamentul herniei de disc, căci ea permite, în majoritatea cazurilor, excluderea intervenției chirurgicale. Enzima este injectată în discul vătămat de hernie și atacă în mod selectiv o parte a corpului acestuia. Hernia se resoarbe, iar substanța ,,dizolvată" de către enzimă este treptat resorbită de organism.
UN STUDIU FĂCUT PE 5 000 DE PACIENȚI
Injecția este făcută totdeauna în sala de operație, dupa ce pacientul a fost anesteziat și intubat. Precauțiile acestea sunt necesare, deoarece un bolnav din cca 100 este alergic la chimopapaină și trebuie să fii gata să intervii în caz de șoc anafilactic. Radioscopia permite plasarea precisă a acului în disc.
Intervenția, supranumită ,,chimonucleoliză" a și fost realizată pe circa 5 000 de pacienți în răstimp de doi ani si jumătate. În 80% din cazuri, hernia și durerea dispar. După dr. James Huddleston, de la Massachusetts General Hospital, intervenția este mult mai simplă, mai rapidă, mai puțin traumatizantă și mai putin costisitoare decât laminectomia. Când chimonucleoliza nu reușește, lasă locul intervenției chirurgicale. Modul de acțiune al chimopapainei nu este în întregime cunoscut și utilizarea generalizată a acestei noi tehnici n-a fost încă autorizată de către Food & Drug Administration. După dr. Huddleston, chimonucleoliza poate fi deosebit de bine adaptată la pacienții tineri atinși de un lumbago sau de o sciatică rebelă, atunci când se ezită în fața intervenției chirurgicale.
Compoziția substanței discale se modifică, dupa cum se știe, odată cu îmbătrânirea și dr Huddleston a observat că, la persoane sub 30 de ani, durerea post-operatorie este mai intensă decât la cele în vârstă. Pacientul rămîne la pat patru sau cinci zile cel mult. Doctorul Huddleston insistă asupra faptului că noua tehnică este încă într-un stadiu experimental; ea nu trebuie luată în considerare decât în momentul în care hernia prezintă suficienta importanță
pentru a justifica laminectomia. El a creat de curând la Massachusetts General Hospital o clinică specializată în tratarea herniei de disc, ,,unde chimonucleoliza va fi analizată cu subtilitate, iar indicațiile ei vor fi definite" Astfel, după toate aparențele, numeroși pacienți, care țin la tratamentul acesta, au și putut să benficieze de el. Alții vor urma. Dar cine îi împiedică pe congresiștii din Boston de a cita numele lui Negri și lucrările sale, care au descris primele această boală? În lipsa unei politeți elementare, el ar fi putut face apel la acea noțiune foarte simplă ,,să dăm Cezarului ce-i al Cezarului".
Situația problemiei in 1980
La ,,Zilele rahianesteziei" din septembrie 1980, la Paris am aflat că metoda este utilizată în Franța de patru ani la spitalul Foch (Suresnes), unde au fost tratați 120 de pacienți, și de doi ani, la spitalul Beaujon (Chichay), care citează 60 de cazuri. Avantajele și inconvenientele au fost precizate, deopotrivă cu riscul unor complicații, care nu sunt fără importanță: incidentele sau accidentele anafilactice putând fi foarte grave (chimopapaina este foarte alergizantă) și, în cazul în care această enzimă lacomă n-ar fi injectată doar în disc, ci și în sacul meningeal, s-ar manifesta sechele ireversibile (paralizie, lipsa de putere, incontinență...).
Apă ............................................... 75,70
Materii azotate ............................. 0,68
Materii grase ................................. 0,06
Materii zaharate (zaharoză 12,43, glucoză: 321) ............................................... 18,40
Materii extractive ......................... 4.35
Celuloză ......................................... 0,57
Cenuși ............................................. 1,24
Acizi: citric și malic, vitamine A, B, C (jumătate din sucul unei portocale). O drojdie și un ferment digestiv (bromelină) care digeră în cîteva minute de 1000 de ori greutatea ei de proteine; comparată cu pepsina și papaina. Conține deopotrivă: iod, magneziu, mangan, potasiu, calciu, fosfor, fier, sulf.
Proprietăți:
— Nutritiv (foarte digestibil).
— Stomahic.
— Diuretic.
— Dezintoxicant.
— Ar spori, după unii, potența sexuală.
Indicații:
— Anemie.
— Creștere, convalescență, demineralizare.
— Dispepsii.
— Intoxicații.
— Arterioscleroză.
— Artrită, gută, litiază.
— Obezitate.
Mod de folosire:
— Fructul ca atare (foarte copt).
— Suc.
N.B.
1) Sucul, în aplicație externă, este recomandat ca tonifiant al pielii normale.
2) Ananasul a fost pe vremuri preconizat contra bolii fânului.
3) Tratamentul obezității rămâne unul dintre cele mai delicate în medicină. Există numeroase rețete, cu rezultate mai mult sau mai puțin bune, adesea vremelnice.
lată o rețetă: timp de trei zile, mesele de prînz și seara vor fl compuse exclusiv din două cotlete de miel, la grătar, și două felii mari de ananas proaspăt. Nici o băutură în timpul meselor. Fără micul dejun. Peste zi, un litru sau doi litri de apă (apa distilată a farmacistului) sau o infuzie ușoară de Hepatoflorină sau infuzie de frunze de coacăz negru sau de frunze de frasin.
4) În legătură cu papaina, acest ferment extras din papaie (fructul comestibil al papaierului, un arbore din America tropicală) una din călătoriile în Statele Unite îmi îngăduie să raportez rezultatele unor lucrări îmbietoare.
Grație acestui ferment, numeroși bolnavi suferind groaznic de dureri la coloana vertebrală, în urma unei hernii de disc, scăpaseră de o intervenție chirurgicală care necesită o îndelungată internare și o convalescență adesea prelungită.
Dr. Max Negri, chirurg ortoped, luând cuvântul la Simpozionul medical de la Memorial Hospital de Long Beach (S. U. A.),
în aprilie 1970, a spus: ,,Se știe că papaina este folosită de multă vreme ca frăgezitor al unor bucăți de carne tari ca o talpă și ca agent limpezitor al berii. După dr. Negri, papaina, ,,miracol comercial" este pe cale de a obține un loc printre miracolele medicale. Într-adevăr, injectând chimopapaina (principiul purificat al papainei) în discul intervertebral căruia i se datorau durerile, procedăm în același fel ca pentru frăgezirea cărnii, dizolvând nucleul care comprimă nervii. La trezire, bolnavul poate fi total vindecat." Experiența lui Negri si a colaboratorilor săi fusese verificată, până în aprilie 1970 în peste 2000 de cazuri. El admite că intervenția chirurgicală, care urmărea să decomprime nervii secționând lamelele vertebrale, se soldează în 70% din cazuri cu succes. Injecțiile cu chimopapaină înregistrează 88%.
De la vizita mea în S.UA., în 1970, nu mai avusesem ocazia să mai citesc ceva, în privința aceasta, și mă gândeam că poate metoda nu confirmase speranțele sau fusese ,,înăbușită" de un trust sau de o ,,școală" oarecare, procedeu cunoscut și în alte cazuri. Dar nici pomeneală: ortopezii din Boston au revenit asupra acestei chestiuni în decembrie 1974. Iată ce a raportat A. Dorozynski în ,,Quotidien du médecin" din 24 decembrie 1974:
,,O nouă metodă de tratament a herniei de disc este propovăduită de către ortopezii de la Massachusetts General Hospital (Boston), unul dintre spitalele de cercetare cele mal reputate de dincolo de Atlantic: injecția în discul deteriorat cu o enzimă, chimopapaina, provoacă resorbția herniei. Enzima este extrasă dintr-un fruct tropical, papaia, și se apropie de cea frecvent utilizată pentru frăgezirea cărnii.
Injectia enzimatică ar putea reprezenta, după specialiștii din Boston, o adevărată revoluție în tratamentul herniei de disc, căci ea permite, în majoritatea cazurilor, excluderea intervenției chirurgicale. Enzima este injectată în discul vătămat de hernie și atacă în mod selectiv o parte a corpului acestuia. Hernia se resoarbe, iar substanța ,,dizolvată" de către enzimă este treptat resorbită de organism.
UN STUDIU FĂCUT PE 5 000 DE PACIENȚI
Injecția este făcută totdeauna în sala de operație, dupa ce pacientul a fost anesteziat și intubat. Precauțiile acestea sunt necesare, deoarece un bolnav din cca 100 este alergic la chimopapaină și trebuie să fii gata să intervii în caz de șoc anafilactic. Radioscopia permite plasarea precisă a acului în disc.
Intervenția, supranumită ,,chimonucleoliză" a și fost realizată pe circa 5 000 de pacienți în răstimp de doi ani si jumătate. În 80% din cazuri, hernia și durerea dispar. După dr. James Huddleston, de la Massachusetts General Hospital, intervenția este mult mai simplă, mai rapidă, mai puțin traumatizantă și mai putin costisitoare decât laminectomia. Când chimonucleoliza nu reușește, lasă locul intervenției chirurgicale. Modul de acțiune al chimopapainei nu este în întregime cunoscut și utilizarea generalizată a acestei noi tehnici n-a fost încă autorizată de către Food & Drug Administration. După dr. Huddleston, chimonucleoliza poate fi deosebit de bine adaptată la pacienții tineri atinși de un lumbago sau de o sciatică rebelă, atunci când se ezită în fața intervenției chirurgicale.
Compoziția substanței discale se modifică, dupa cum se știe, odată cu îmbătrânirea și dr Huddleston a observat că, la persoane sub 30 de ani, durerea post-operatorie este mai intensă decât la cele în vârstă. Pacientul rămîne la pat patru sau cinci zile cel mult. Doctorul Huddleston insistă asupra faptului că noua tehnică este încă într-un stadiu experimental; ea nu trebuie luată în considerare decât în momentul în care hernia prezintă suficienta importanță
pentru a justifica laminectomia. El a creat de curând la Massachusetts General Hospital o clinică specializată în tratarea herniei de disc, ,,unde chimonucleoliza va fi analizată cu subtilitate, iar indicațiile ei vor fi definite" Astfel, după toate aparențele, numeroși pacienți, care țin la tratamentul acesta, au și putut să benficieze de el. Alții vor urma. Dar cine îi împiedică pe congresiștii din Boston de a cita numele lui Negri și lucrările sale, care au descris primele această boală? În lipsa unei politeți elementare, el ar fi putut face apel la acea noțiune foarte simplă ,,să dăm Cezarului ce-i al Cezarului".
Situația problemiei in 1980
La ,,Zilele rahianesteziei" din septembrie 1980, la Paris am aflat că metoda este utilizată în Franța de patru ani la spitalul Foch (Suresnes), unde au fost tratați 120 de pacienți, și de doi ani, la spitalul Beaujon (Chichay), care citează 60 de cazuri. Avantajele și inconvenientele au fost precizate, deopotrivă cu riscul unor complicații, care nu sunt fără importanță: incidentele sau accidentele anafilactice putând fi foarte grave (chimopapaina este foarte alergizantă) și, în cazul în care această enzimă lacomă n-ar fi injectată doar în disc, ci și în sacul meningeal, s-ar manifesta sechele ireversibile (paralizie, lipsa de putere, incontinență...).
[dr. Jean Valnet: Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale]
