Hipertensiunea arterială

             Hipertensiunea arterială

    Un bolnav este declarat hipertensiv atunci când aparatul de tensiune indică cifre mai mari de 15 (150 mm Hg) pentru maximă şi peste 9 (90 mm Hg) pentru minimă. Menţinerea tensiunii arteriale în limite normale este realizată de acţiunea complexă a numeroşi factori: nervoşi, vasculari, renali, glandulari, care acţionează prin mecanisme complicate. Este suficient ca unul din ei să se deregleze pentru ca tensiunea să crească şi să se instaleze boala hipertensivă. Boala poate apărea la orice vârstă, dar frecvenţa maximă de manifestare este între 30 - 40 de ani. Iniţial, boala are o comportare labilă când ridicările de tensiune se manifestă pe un fond normo-tensiv, apoi urmează un stadiu oscilant  care durează câţiva ani, iar când valorile terminale sunt în permanenţă ridicate, greu de influenţat terapeutic şi când sunt şi modificări vasculo-viscerale, vorbim de hipertensiune fixă, care trădează şi instalarea aterosclerozei care o însoţeşte ca o umbră. La început, bolnavul acuză tulburări discrete ca: irascibilitate, oboseală intelectuală, insomnii, transpiraţii nocturne, vâjâituri în urechi, ameţeli, dureri de cap, senzaţie de ,,deget mort". Atâta vreme cât nu se visceralizează este în stadiul benign. Apoi trece în stadiul malign, dacă nu se tratează la timp şi perseverent.

    Tratament profilactic

    1) Evitarea solicitărilor nervoase, viaţa trepidantă, nopţile pierdute, munca excesivă şi încordată;

    2) Evitarea abuzului de alcool şi tutun;

    3) Organizarea timpului liber, în mod plăcut şi odihnitor, în raport cu firea şi preocupările fiecăruia;

    4) Concediile trebuie respectate şi făcute în afară de localitatea unde se desfăşoară activitatea;

    5) Să se practice sporturi;

    6) Să se facă plimbări de cinci km zilnic şi gimnastică medicală;

    7) Să se combată obezitatea, prin cumpătare faţă de mâncare, cu raţia calorică normală, conform vîrstei, sexului şi activităţii profesionale;

    8) Să fie evitat consumul excesiv de sare;

    9) Control periodic al tensiunii şi greutăţii.

    Indicaţii terapeutice în afară de medicamente chimioterapice: regim dietetic, sucuri, ceaiuri, apiterapie, băi, electro şi balneoterapie.

    Regim dietetic

    Alimente interzise: băuturile alcoolice distilate (ţuică, drojdie, lichior etc.) şi orice băutură, în cantitate mare şi în timp scurt; pâinea caldă şi pâinea cu sare; toate supele preparate cu zeamă de carne. Măruntaie (ficat, creier, momiţe, rinichi); carne grasă de porc, gâscă, raţă, carne de vânat, peşte gras şi sărat, mezeluri, conserve de peşte şi de carne, afumături, brânzeturi sărate sau prea grase ca: brânza Dorna, Trapist, caşcaval, grăsimi sărate, unt sărat, margarină sărată, untura de porc, seu, slănină, cantităţi mari de gălbenuş de ou, sub formă de ochiuri, jumări de ouă. Zarzavaturi ce conţin cantităţi mari de sare ca spanac, varză, murături. Sosuri obţinute cu grăsimi prăjite, preparate cu zeamă de carne, cu muştar, sos de maioneză. Prăjituri cu bicarbonat de sodiu, prăjituri cu drojdie de bere (calde sau proaspete), creme cu mult gălbenuş de ou, condimente pentru prepararea mâncării ca: sare de bucătărie, piper, boia, muştar în cantităţi mari.

    Alimente permise: băuturi sub formă de apă, lapte, la care se adaugă cafea (de orz), lapte îndoit cu ceai, lapte bătut; sucuri de fructe sau zarzavat; pâine neagră la cei graşi şi albă la cei slabi, fără sare şi nu proaspătă. Se permite o jumătate de farfurie cu supă de zarzavat, cu zarzavaturi tăiate mărunt şi adaus de făinoase, (griş, tăieţei), borş de zarzavat, de cartofi, ciorbă de roşii, supă de fructe, toate fără sare. Mâncăruri cu carne, de două ori pe săptămână, sub formă de rasol de vacă, viţel, găină, pui, slabe; rasol împănat cu morcovi, pătrunjel şi cartofi; şniţel fiert şi apoi prăjit în ulei; carne sub formă de perişoare sau chiftele fierte în aburi sau apă fără sare. Peşte slab (şalău, ştiucă, lin, biban) rasol sau fiert şi apoi prăjit în ulei, preparat fără sare; (în ziua în care se mănâncă peşte nu se consumă carne); brânză de vaci, caş slab nesărat, urdă dulce. Grăsimile sunt limitate la 60 - 70 g pe zi, sub formă de grăsimi crude. De la ouă să nu se consume gălbenuşul. Zarzavaturi şi legume sub formă de salate (morcovi, mazăre fragedă, fasole verde, sfeclă roşie, salată verde, roşii, vinete şi ardei gras, varză crudă); verdeţuri crude, fierte, ca zarzavaturi gratinate, pireuri, chiftele de zarzavaturi, cartofi copţi în coajă la cuptor. Sunt permise orice fel de fructe (cireşe, coacăze, fragi, mere, vişine, lămâi, struguri), făinoase, mămăligă fără sare, sosuri dietetice fără grăsime prăjită, cu făina rumenită uscat, cu zeamă de zarzavat, sos de roşii, caramel. Prăjituri fără bicarbonat, preparate din aluat uscat, cu umplutură din brânză de vaci, fructe sau marmeladă; gelatină cu lapte, spumă de gris cu zeamă de fructe, mere coapte, salată de fructe cu frişcă, miere de albine, dulceaţă şerbet, peltea. Se permit 5 g de sare, care se va consuma în timpul meselor, atunci când mâncarea este preparată fără sare.

    Cura de must. (importantă pentru efectul diuretic, depurativ şi antisclerotic). Se începe cu 0,5 l zilnic, în trei reprize, cu o oră înainte de mese, apoi creşte progresiv până se ajunge, după cca două săptămâni, la doi litri zilnic, cantitate care se menţine astfel 2 - 3 zile, fără să se mai consume şi altceva. După acest nivel maxim se revine la cantitatea iniţială de care se profită cît mai ţin strugurii.

    Sucul de usturoi. Se ia de trei ori pe zi câte 15 picături de suc, într-un păhărel cu apă sau în mâncare.

    Infuzia de usturoi cu alte plante. 30 g de bulbili (căţei) de usturoi curăţaţi, 10 g flori de arnică, 30 g frunze de coada calului, 30 g fructe de păducel, 30 g de frunze de vâsc, 40 g inflorescenţe de coada şoricelului. Toate plantele se mărunţesc, apoi se amestecă bine. Într-un vas emailat se pune o lingură din amestecul de plante şi un pahar de apă clocotită. Vasul se acoperă, se lasă liniştit timp de 15 minute, apoi se strecoară lichidul. Se bea câte 1/4 pahar pe zi. Cura se face la recomandarea medicului. 

Tinctură de usturoi cu infuzie de mentă: 40 g bulbili de usturoi, 100 ml spirt rafinat, infuzie de mentă după gust. Se curăţă şi se pisează usturoiul şi împreună cu spirtul se introduc într-o sticlă, care se astupă şi se lasă 7 zile într-un loc cald. Se prepară infuzia de mentă (o lingură frunze la un pahar de apă). Lichidul se strecoară şi se adaugă infuzie de mentă după gust. Se iau 10 - 15 picături, de 2 - 3 ori pe zi, la o jumătate de oră după masă, mai ales când tensiunea se manifestă cu ameţeli şi slăbiciune.

    Băutură din sfeclă roşie cu miere: un pahar de suc de sfeclă,  1/3 pahar miere, un pahar apă. Se prepară sucul de sfeclă şi apoi se introduce într-o sticlă împreună cu mierea şi apa fiartă şi răcită. Sticla se astupă, apoi se agită bine. Se bea zilnic câte jumătate de pahar, după masa de dimineaţă şi cea de seară. Cura durează o lună.

    Ceaiuri

    - Frunze de vâsc [Folium Visci]. Se foloseşte macerat la rece, din două linguriţe de frunze într-o jumătate de litru de apă. Se lasă peste noapte, cca 8 ore, să macereze, apoi se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se bea în cursul unei zile. Se face o cură de zece zile, controlându-se permanent  tensiunea. În caz că apar aritmii se întrerupe. Se poate folosi şi ca pulbere, 1 - 2 vârfuri de cuţit pe zi.

    - Păducel flori, frunze şi fructe. [Flores, folium et fructus Crataegi]. Infuzie, cu o linguriţă la o cană, care se bea în cursul unei zile, sau tinctură, din 20 g plantă macerată, timp de zece zile, în 100 ml alcool de 70°, din care se iau 1o - 15 picături, de trei ori pe zi, înainte de mese.

     - Sulfină [Herba Meliloti]. Se beau două căni pe zi dintr-o infuzie, cu o lingură la cană, îndulcită cu miere.

    - Saschiu [Vinca minor L.] Folosit, mai ales, în hipertensiune aterosclerotică. Se beau două căni pe zi din decoct, cu două linguriţe frunze la o cană, îndulcite cu miere de albine.

    - Isop [Herba Hyssopi]. Se beau două căni pe zi, îndulcite cu miere de albine, dintr-o infuzie, cu 1 - 2 linguriţe plantă la o cană.

    - Talpa gâştii [Leonurus cardiaca L.]. Infuzie, din trei linguri plantă la 2oo ml apă, din care se iau trei linguri pe zi. Tinctură din 2o g plantă macerată, 7 - 8 zile, în 1oo ml alcool de 70°, din care se iau 2o - 4o picături, de 2 - 3 ori pe zi.

    Efectul hipotensor se obţine făcând un preparat din:

Păducel flori [Flores Crataegi]          1o g

Vâsc frunze [Folium Visci]                1o g

Usturoi pisat [Bulbus Alii]                1o g

    Se foloseşte ca macerat la rece dintr-o linguriţă de amestec la o cană de apă. Se lasă să stea o noapte. Se beau două căni pe zi.

    Infuzie de usturoi. Se pisează 80 g usturoi care se amestecă cu un sfert de l de apă în clocot. Se ţine un minut pe foc, în vas emailat, acoperit. Se lasă să se răcească şi se consumă într-o zi. Se repetă timp de 3o de zile.

    Sucul de păstârnac conţine mult potasiu. Se beau 2 - 3  pahare pe zi.

    Suc. Se amestecă, cu o lingură de lemn, într-un vas emailat, un pahar cu 150 g miere, un pahar de suc de morcovi, un pahar de suc de roşii, un pahar de suc de hrean, plus sucul unei lămâi. După omogenizare, amestecul se pune într-un borcan care se închide bine şi se păstrează la rece. Se ia câte o linguriţă, de trei ori pe zi, cu o oră înainte de mese sau la trei ore după masă, timp de două luni.

    Apiterapie

    - Oţet de mere cu miere [Combinatul Apicol Vieceslav Harnaj]. Se foloseşte două linguriţe de oţet la un pahar de apă, de 100 ml, care se bea cu o oră înaintea meselor.

    - Lăptişor de matcă, drajeuri. Se ţin sub limbă câte 2 - 3 drajeuri pe zi, timp de 2o de zile.

    - Polenovital (polen cu lăptişor de matcă). Se iau câte 3 - 6 comprimate pe zi, timp de o lună.

    - Tinctură de propolis 30%, care se prepară din 3o g propolis fărâmiţat în 100 ml alcool de 96°. Se lasă la macerat timp de  5 - 7 zile. Se iau câte 3o de picături, de 2 - 3 ori pe zi cu o oră înainte de mese, până la normalizarea tensiunii.

    Hidroterapie

    Băi ascendente de mâini [Hauffe]. Se foloseşte un vas în care să aibă loc mâinile, până mai sus de coate, în care se pune apă la temperatură de 35°C. La interval de 1 - 2 minute, se urcă, treptat, temperatura cu un grad prin turnare de apă fierbinte, încât, după 5 - 6 minute să se ajungă la 40 - 44°C. După ce s-a ajuns aici se recomandă să se mai stea în această situaţie 15 - 20 minute.

    Băi cu frunze de mentă. Se face o infuzie din 3oo - 5oo g foi de mentă în 5 l de apă, după care se strecoară şi se pune în apa de baie, la temperatura de 36°C. Durata unei băi este de 15 - 2o minute. Se face câte o baie zilnic, timp de 20 - 3o de zile.

    Perieri uscate

    Se execută cu o perie cu păr, de jos în sus, la membrele inferioare, la cele superioare, apoi spatele, pornind de la ceafă la umeri şi pe coloana vertebral; toracele se perie lateral de-a lungul coastelor, din spate spre faţă. În regiunea feselor se fac perieri circulare. Se trece la perierea feţei anterioare a trunchiului, stând cu faţa în sus. Întâi se perie circular regiunea mamelonară, apoi pe părţile laterale ale toracelui spre stern. La nivelul abdomenului se execută mişcări circulare, în sensul evacuării intestinale. Să se execute zilnic astfel de perieri.

    Electro şi balneoterapie

    Băi galvanice patrucelulare, descendente, adică pozitiv la mâini şi negativ la picioare. Temperatura 36°C, durata 10 - 2o de minute, intensitatea 25 mA.

    Băi de lumină parţiale, inferioare, cu o durată de 10 - 2o minute fiecare, urmate de spălare la temperatura de 22°; zilnic câte o baie; 15 - 2o băi pe serie.

    Magnetodiaflux, doze continui cu două bobine cerc, una cervical şi alta lombar, 50 Hz == două minute; 100 Hz == trei minute, zilnic o  şedinţă. Total pe serie 15 şedinţe. Se pot repeta de mai multe ori pe an, cu o pauză de 4 - 6 săptămâni între serii.

    Tratament balneoclimateric

    Băi cu ape carbogazoase, în stadiul I şi II al hipertensiunii, căci în stadiul visceralizat sunt contraindicate. În acest scop se recomandă staţiunile balneare: Borsec, Buziaş, Covasna, Lipova, Tuşnad, Vatra Dornei şi localităţile balneoclimaterice Bálványos, Malnaş, Bizuşa-Băi, Remetea, Sugaş, Vâlcele. Se recomandă băile iodurate-bromurate din Govora, când hipertensiunea este asociată cu ateroscleroza.

    Reiki

    Administrat zilnic, tratamentul complet Reiki va conduce în mod cert la eliberarea de tensiunea şi stresul cotidian. Însuşi faptul că, din punct de veder fizic, emoţional, mental şi spiritual, ne odihnim şi ne regenerăm energia timp de o oră constituie o primă etapă în reducerea hipertensiunii. După cum am mai arătat, tehnica Reiki se poate practica oricând şi în orice loc, ea nu necesită aparatură şi instrumente speciale. Din acest punct de vedere este deci foarte uşor ca atunci când suntem copleşiţi de oboseală, stres şi creşterea tensiunii, să facem o pauză în activitea noastră, pentru ca timp de o oră să ne aplicăm tratamentul Reiki. Şi după ce vom zăbovi 5 - 1o minute pe poziţiile 2 şi 3 pentru cap, pe poziţiile 2 şi 3 pentru corp-faţă şi pe poziţiile 3 şi 4 pentru corp-spate, vom constata scăderea tensiunii şi eliberarea de stres.

 

                    -//-

Hipotensiune arterială

             Hipotensiune arterială

    Se manifestă prin scăderea tensiunii sub valorile normale: maxima nu depăşeşte 10 (100 mm Hg) şi 6,5 (65 mm Hg) pentru minimă. Este însoţită de puls slab, cu extremităţi reci, vâjâituri în urechi, palpitaţii, tulburări de vedere şi tendinţe la leşin (lipotimii). Se recomandă:

    Rosmarin [Rosmarin officinalis L.]. Se foloseşte ca infuzie, din frunze 5%, 1 - 2 căni pe zi sau tinctură, 10%, în alcool de 70°; 20 - 40 de picături pe zi, timp de o lună de zile.

    Lăptişor de matcă. Normalizează tensiunea. Se iau sub limbă 10 - 20 mg de lăptişor, de trei ori pe zi, timp de 10 - 20 de zile.

    Gimnastică medicală, sub formă de exerciţii respiratorii şi de înviorare.

            Reiki

    În esenţă, tratamentul este acelaşi pentru hipo- sau hipertensiune. Aceasta pentru că energia Ki se reglează în mod natural în funcţie de cerinţa de normalizare a situaţiei pacientului. Se aplică 5 - 10 minute pe poziţiile 2 şi 3 pentru cap, pe poziţiile 2 şi 3 pentru corp-faţă şi pe poziţiile 3 şi 4 pentru corp-spate.

Vezi şi > Hipertensiune arterială.

                  -//-

    

             Cancerul

    Cancerul este o tumoră, cu o evoluţie malignă, care netratată la timp, se dezvoltă progresiv, producând moartea bolnavilor. Tumora creşte prin înmulţirea anarhică a celulelor, invadând ţesuturile învecinate, vasele sanguine şi limfatice, teaca nervilor. Metastazarea constă în apariţia, la distanţă de tumora primitivă, a unei alte tumori fiice, asemănătoare cu prima. Căile de propagare pot fi: limfatice, sanguine sau prin teaca nervilor. În evoluţia unui cancer se descriu trei etape:

    a) faza locală, în care nodulul neoplazic invadează şi distruge ţesuturile din imediata vecinătate;

    b) faza de extensie regională, care se realizează pe cale limfatică, determinând invadarea ganglionilor limfatici din apropiere;

    c) faza de generalizare, când celulele neoplazice depăşesc ganglionii limfatici regionali şi ajung la distanţă mare de tumoră, producând metastaze.

    Mecanismul formării cancerului nu este cunoscut în totalitate dar recent s-a descoperit o cauză virală în cancerul de col uterin pentru care s-au dezvoltat vaccinuri.

    În privinţa apariţiei lui sunt mai multe ipoteze. Uneori, apare pe o leziune preexistentă ,,precanceroasă". Orice focar de iritaţie cronică, distrofic sau orice tumoră benignă poate fi socotită ca o stare precanceroasă. Se discută ca factori favorizanţi:

    a) factorii ereditari genetici;

    b) factorii de mediu;

    c) factorii infecţioşi, dintre care se incriminează mai  cu seamă anumiţi viruşi oncogeni.

Sunt și voci care spun că nu moștenim boala propriuzis ci obiceiurile alimentare și de viață.

    Se indică: tratament profilactic, dietetic, ceaiuri, sucuri, apiterapie, Reiki.

    Profilactic: combaterea tabagismului, alcoolismului, cafeinismului, abuzul de medicamente, alimentaţia dezechilibrată, lipsa de vitamine, mâncărurile prea condimentate sau prea piperate, trebuie acordată atenţie semnelor de boală (o rană care nu se vindecă, hemoragie sau scurgere neobişnuită, întărirea sau umflarea unei mici zone la nivelul sânului sau în orice parte a corpului; greutate în ingerare sau înghiţire; modificarea evidentă a unui neg sau a unei pete, tuse sau răguşeală persistentă, modificări ale comportării obişnuite a intestinului, stomacului, vezicii urinare, lipsa de poftă de mîncare cu stare de slăbiciune).

    Alimentaţia rămâne metoda profilactică de mare importanţă. Se spune că peste 80% din problemele noastre de sănătate sunt cauzate de ceea ce băgăm în gură. Efectul de protecţie cel mai bun îl au vitaminele:  A, C, E, complexul B. Asigurarea organismului cu o raţie echilibrată de aminoacizi esenţiali. Alimentele să fie bogate în fibre, deci cu un conţinut bogat în celuloză. Să fie reduse grăsimile animale. Zaharurile rafinate să fie înlocuite cu miere de albine, fructoză, şi glucoză.

    Surse bogate în vitamine:

    Vitamina A. Fructe: caise, prune închise la culoare, piersici, struguri închişi la culoare, afine, coacăze negre, agrişe, măceşe. Dintre legume fac parte: spanacul, salata verde, varza (albă), ardeiul verde, mazărea verde, tomatele, morcovul, dovleacul, ceapa verde, frunzele de sfeclă.

    În produsele animale se găseşte foarte mult în: untura de peşte, untul galben, frişcă, lapte, gălbenuş de ou şi scrumbia de Dunăre (ţâri).

    Vitamina B complex. Drojdia de bere conţine cea mai mare cantitate, apoi tărâţele, făina neagră măcinată grosolan (integrală), embrionii (germenii) de grâu, orz, secară; legumele uscate (fasole, mazăre, bob, linte), nuci, ciuperci, fructele şi zarzavaturile proaspete.

    În regnul animal se găsesc în ficat, rinichi şi carnea slabă de porc.

    Vitamina C. Fructe: măceşe, cătină albă, coacăze negre, fragi, lămâi, portocale, mandarine, mere.

    Legumele bogate în această vitamină sunt: varza, cartofii, tomatele, salata verde, ceapa verde, spanacul, mazărea verde.

    Vitamina E. Sursa cea mai bogată se găseşte în  germenii de grâu şi în măceşe, în zarzavaturile proaspete (spanac, salată verde), în uleiurile vegetale, în lapte, unt, gălbenuş de ou, carne.

    Sucuri. Să se consume sucuri din varză crudă, morcovi, cartofi, tomate, salată verde. La sucuri să se adauge 25 - 30 g drojdie de bere. Să se consume trei pahare a 100 ml, pe zi, înainte de mese. Să se consume mai ales sucul şi salata crudă de sfeclă roşie şi sucul de orz verde.

    Sucul de sfeclă: după spălare şi curăţire se dă pe răzătoare şi apoi se trece prin maşina de tocat. Se consumă sucul aşa cum a ieşit de la stors, câte un pahar de 100 ml, de trei ori pe zi. Salata se consumă din sfeclă roşie dată pe răzătoare pe găurile mari. Pentru a fi mai gustoasă se poate aromatiza cu infuzie de frunze de ţelină şi ulei vegetal. Se amestecă bine şi se consumă, cîte 200 g, de două ori pe zi. Cura se face timp de 6 luni.

    Sucul de orz verde: orzul verde de 15 - 20 cm înălţime, se spală bine şi îmbibat cu apă se dă la mixer şi apoi la centrifugă. De două ori se face această operaţie. Sucul obţinut se ţine în frigider. Se ia diluat cu apă sau suc de mere, de trei ori pe zi, cîte un pahar, în înghiţituri rare. Cura durează şase luni.

    Drojdia de bere. Să se cosume zilnic cîte 30 - 50 g.

    Miere de albine. Să se înlocuiască zahărul alb cu miere care conţine glucoză, fructoză, albumine, substanţe azotoase, acizi organici, substanţe minerale, vitamine. Mierea este un aliment şi un medicament.

    Năsturel sau creson [Nasturtium officinale R. Br.]. Se consumă ca atare, ca salată sau suc proaspăt, câte 60 - 150 g pe zi, îndoit cu apă rece. 

    Ceaiuri

    Tătăneasă [Symphytum officinale L.]. Are acţiune anti-mitotică, datorită alantoinei. Se foloseşte sub formă de decoct, o linguriţă la 250 ml apă rece. Se fierbe 20 - 30 minute; se beau 4 căni pe zi. 

    Tinctură din rădăcină, 10 - 20%, în alcool, din care se iau 10 - 20 picături, de trei ori pe zi, înainte de mese.

    Alifie de tătăneasă, 20 - 30%. Se ung rănile de pe sâni şi piele.

    Comprese cu decoct, din 4 - 5 linguri de rădăcină la 250 ml apă. Se pun pe rănile respective.

    Cataplasme. Se fărâmiţează rădăcinile şi se amestecă cu apă caldă, până se formează o pastă (terci). Se pune pasta pe un tifon şi se aplică pe rana respectivă (în cancerul pielii şi al sânului).

    Rostopască [Chelidonium majus L.]. Are acţiune anti-mitotică. Mai are şi acţiune colagogă, coleretică, efecte remarcabile antibiotice. Se foloseşte planta crudă sau uscată, mai ales în cancerul de ficat. Se ia o lingură la trei ore (doza pentru o zi), dintr-o infuzie cu o jumătate de linguriţă plantă (0,5 - 1,0%) la 200 ml apă clocotită.

    Se mai poate folosi ca tinctură şi pulbere simplă şi ca alifie, în cancerul de sân şi de piele. Se amestecă 30 g pulbere de rostopască, 15 g lanolină, 15 g vaselină, la care se adaugă 10 picături de acid fenic. Se unge rana şi pansamentul se ţine aplicat trei zile. Se continuă până la vindecare.

    Cimişir [Buxus sempervirens L.]. Cercetări relativ recente au arătat că alcaloidul buxerina G are o puternică acţiune inhibitoare în dezvoltarea culturilor de celule canceroase.

    Decoct 10%, (o parte plantă la 10 părţi apă). Nu se îndulceşte cu zahăr. Dacă nu se poate suporta ca atare, se îndulceşte cu miere.

    Captalan [Petasites hybridus L.]. Decoct din rizom cu o linguriţă de plantă care se fierbe cu 250 ml apă. Se beau 2 - 3 căni pe zi, îndulcite cu miere de albine.

    Vâsc de măr, brad [Viscum album L.]. Se foloseşte ca macerat, cu două linguriţe de plantă la 200 ml apă rece (la temperarura camerei). Se lasă opt ore la macerat şi se foloseşte în două reprize, din care un ceai se bea seara, la culcare.

    Plopul negru [Populus nigra L.]. Se folosesc mugurii sub formă de infuzie, tinctură, băi, ulei şi alifie. Secreţia rezinoasă a mugurilor de plop negru este sursa vegetală de propolis.

Are aceeaşi compoziţie chimică şi aceleaşi proprietăţi ca şi propolisul produs de albine. Se beau 2 - 3 căni pe zi dintr-o infuzie  cu o linguriţă de muguri la 250 ml apă clocotită.

    Comprese din infuzie cu 2 - 3 linguriţe la o cană ce se aplică pe răni (în cancerul mamar şi al pielii).

    Alifie 20% din muguri, care se aplică pe rănile respective.

    Apiterapie

    Păstura - produs apicol ce se găseşte în fagurii de culoare închisă. Se folosesc câte 4 - 5 îmbucături pe zi.

    Propolisul - produs apicol - câte o jumătate de linguriţă (5 g pe zi), care se suge. Se foloseşte timp îndelungat.

    Reiki

    Indiferent de genul şi localizarea cancerului, este necesar tratamentul complet Reiki, zilnic şi consecutiv. În cazul când pacientul urmează în paralel şi un tratament chimioterapic sau iradieri, tratamentul Reiki va avea în mod implicit şi rolul de a uşura durerile şi celelalte efecte secundare ce vor apărea în asemenea procese. Se va insista mai mult timp asupra poziţiilor 2 şi 3 pentru cap, asupra poziţiei 3 pentru corp-spate, precum şi asupra zonelor cu afecţiuni canceroase.

    În legătură cu această boală gravă, este foarte importantă verificarea locului unde doarme şi a locului unde lucrează sau staţionează mai mult timp pacientul respectiv

    Este absolut necesară depistarea unor eventuale radiaţii telurice (Radiaţiile Hartmann). Acest fenomen, al radiaţiilor telurice, nu reprezintă o noutate. Nocivitatea lor este cunoscută încă din vechime. Aşa numitele locuri blestemate, case în care aproape toţi locatarii mor de boli grave, uneori nediagnosticate, sau cu diagnostice nesigure. În China veche, ele erau numite ,,Dinţii Dragonului" şi, pentru evitarea lor, chinezii cercetau mai întâi locurile destinate construcţiilor de locuinţe. La fel se proceda şi în Egiptul antic. Etruscii şi romanii îşi luau şi ei toate măsurile în această privinţă.

    Ce sunt aceste radiaţii telurice? S-a constatat că în locurile unde există surse şi cursuri de ape freatice, aceste radiaţii nocive apar la suprafaţă. 

    ,,Si mă culcam ades lângă izvor", reiese că-i dăunător.

Este ştiut că în fiecare apă există diferite substanţe, urme de substanţe minerale, ca de exemplu: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, iod, ş.a.m.d. Curgând odată cu apa aceste substanţe se încarcă prin fricţiune, cu câmpuri electrostatice, care eliberează radiaţii în timp ce străbat subteranele unor locuri extra sau intravilane.

    Efectele acestor radiaţii asupra organismului uman:

    - dereglarea plexului solar, adică a sistemului nervos vegetativ;

    - somn agitat;

    - oboseală matinală în pofida somnului suficient

    - dureri de spate, de cap şi ale membrelor, care dispar la scurtă vreme după părăsirea patului;

    - favorizarea cancerului; s-a constatat că mulţi bolnavi sau decedaţi de cancer, au avut patul într-o zonă cu radiaţii telurice.

    Comportamentul altor vietăţi în prezenţa radiaţiilor telurice. 

Cele mai multe animale evită radiaţiile; printre acestea sunt: câinii, vacile, caii, etc. Însă nu de puţine ori ele nu pot evita noxele acolo unde sunt legate, iar stăpânii lor se miră că animalele lor nu se dezvoltă corespunzător. S-a observat că păsările nu-şi fac cuiburi la casele situate în zone cu radiaţii Hartmann. Şoarecii se feresc şi ei de asemenea case. În cursul practicii, un radiestezist a observat că niciodată câinii nu se odihneau în astfel de locuri chiar dacă stăpânii le amenajau acolo un culcuş confortabil.

    În schimb pisicile preferă să doarmă, într-un mod foarte relaxat, exact în astfel de locuri cu benzi sau noduri anatomopatogene. Aşa că, dacă pisica doarme de obicei şi cu plăcere în patul dumneavoastră, nu o face dintr-o simpatie specială. Ţânţarii preferă şi ei să zboare deasupra locurilor cu radiaţii. Muşuroaiele de furnici sunt, de asemenea clădite în mod preferenţial pe terenuri situate deasupra unor ape freatice.

    În ceea ce priveşte copacii, aceştia nu se dezvoltă bine, dacă sunt plantaţi deasupra unor cursuri de ape freatice. Trunchiurile lor cresc oblic şi întortocheat.

    Câmpul de radiaţii al unei ape freatice acţionează:

    - în lăţime; radiaţiile sunt în funcţie de lăţimea cursului subteran

    - pe verticală; radiaţiile trec prin toate etajele unei clădiri. Dacă s-a contatat prezenţa lor la parter, atunci ele sunt prezente în linie verticală şi la ultimul etaj.

    În cazul unor încrucişări de ape freatice radiaţiile vor avea o instensitate amplificată (noduri anatomopatogene).

    Depistarea radiaţiilor telurice. Până în prezent, depistarea se face numai cu ajutorul radiesteziei, folosind bagheta sau pendulul, asemenea fântânarilor.

    Măsuri de apărare împotriva radiaţiilor telurice.

    1. Mutarea patului ar fi desigur o soluţie simplă şi rapidă, cu condiţia să găsim un loc fără radiaţii. De multe ori însă, acest lucru nu este posibil, mai ales în apartamentele de la bloc.

    2. Ecranarea. Soluţia ecranării ne cere să aşezăm sub patul iradiat plăci mari de oglinzi, cu faţa în jos. Este desigur o soluţie ceva mai costisitoare, dar discretă.

    3. Anihilarea radiaţiilor. Trebuie să ne confecţionăm, la scară redusă desigur, piramide din carton, după modelul piramidei lui Keops (Kefren). Aşezată deasupra patului, cu una dintre feţe spre nord, piramida va începe să lucreze (va avea loc ,,efectul de piramidă") şi va anihila radiaţiile care ne deranjează.

    Construcţia unei piramide.

    Alegem un carton (neondulat) destul de gros pentru a fi fiabil. Trasăm pe el cele patru triunghiuri care vor forma suprafaţa laterală. E bine să facem întâi un şablon. Dacă avem  o bucată destul de mare, alegem pentru bază lungimea de 5o de cm. În acest caz muchiile vor avea lungimea de 47,50 cm.

Muchia = baza - (baza x 5 : 100), adică 50 - (50 x 5 : 100) = 47,5 cm.

    Din păcate, suntem nevoiţi să tragem concluzia amară că, dacă în trecut radiaţiile telurice erau produse numai de apele freatice, viaţa modernă ne-a adus şi neajunsuri prin construirea blocurilor şi a reţelei de conducte prin care curge apa potabilă dar şi apele reziduale, sursa modernă de radiaţii nocive.

                    -//- 

             Litiaza biliară

            (pietre la fiere)

    Datorită unei concentraţii mari a bilei (sucului biliar) în vezicula biliară, se pot produce precipitări ale substanţelor cristaline care vor constitui baza formării unor calculi (pietre) prin depuneri de straturi succesive de săruri biliare. Se produc cu mai mare uşurinţă dacă vezicula e infectată (colecistită) sau dacă există o stază, datorită funcţionării defectuoase a căilor biliare (dischinezie biliară). 

    După compoziţia lor, calculii pot fi formaţi din colesterol, din bilirubină, din carbonaţi şi fosfaţi de calciu. Cei mai frecvenţi sunt cei formaţi din colesterol şi bilirubină. Se manifestă prin colici biliare în partea dreaptă abdominală, cu iradieri în spate sau umeri, greaţă, vărsături, febră, atunnci când există şi o infecţie a căilor biliare.

Când calculul coboară în coledoc constituie un obstacol în eliminarea bilei. Apare coloraţia icterică a tegumentelor şi mucoaselor, materiile fecale sunt decolorate. Boala se observă mai frecvent la femei, datorită tulburărilor în metabolismul grăsimilor. 

Se indică: regim alimentar, ceaiuri, sucuri, tratament balneoclimateric, Reiki.

    Regim alimentar: Trebuie înlăturate alimentele care provoacă contracţii ale veziculei biliare ca: OUĂ (mai ales tari), grăsimi animale, ciocolata, cacao, conservele, carnea de vânat, mezelurile, brânzeturile fermentate, condimentele, tutunul, alcoolul. 

Trebuie înlăturare de asemenea  alimentele bogate în colesterol: măruntaiele (ficat, rinichi, creier, pancreas), peştele gras, prăjiturile, mazărea şi morcovii.

Mai multe detalii aici

            Ceaiuri

    Rădăcină de brusture [Radix bardane]. Se prepară un decoct cu 1 - 2 linguri de rădăcină mărunţită, la un litru de apă clocotită. Se continuă fierberea încă două minute, apoi se ia vasul de pe foc, se acoperă şi se lasă 15 minute. Se bea călduţ în timpul unei zile. Lizează calculii.

    Turiţă mare [Herba agrimoniae]. Lizează şi elimină calculii. Se beau 2 - 3 ceaiuri pe zi, dintr-o infuzie cu o linguriţă la 200 ml apă clocotită. Să nu se mărească doza că poate provoca colici.

    Sucuri

   Suc de lămâie într-un pahar cu apă caldă, de câteva ori pe zi, timp de 3 - 4 săptămâni, plus 300 g suc de morcov, 100 g suc de sfeclă, 120 g suc de lăptucă, 50 g suc de castraveți.

    Tratament balneoclimateric

    Se recomandă apele minerale din următoarele staţiuni: Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Malnaş, Sîngeorz, Slănic Moldova, Tinca.

Litiazele biliare însoţite de colecistite , cu colici frecvente, cu calculi mici şi numeroşi, cu fenomene inflamatorii la nivelul canalelor biliare şi la nivelul ficatului, sunt contraindicate pentru tratament în staţiunile balneoclimaterice.

    Colici hepato-biliare. Colica biliară este un accident paroxistic, dureros, urmare a tulburărilor de la nivelul căilor biliare extrahepatice. Durerea are un caracter paroxistic, ca inatalare şi atingerea apogeului dureros decurge rapid, în câteva minute, ore sau zile, în colitele cu caracter subintrant. Începutul şi sediul maxim al durerii este în hipocondrul drept, până spre coloana vertebrală şi în sus, în regiunea interscapulo-vertebrală dreaptă. Evoluează adeseori cu agitaţie, meteorism (gaze), eventuale ascensiuni febrile, precedate uneori de frison; apar vărsături biliare şi câteodată icter. Durerea este generată de excitaţia plexului nervos peri-vezicular. Substratul principal al durerii este un proces dischinetic în arborele biliar. Se indică ceaiuri şi Reiki.

    Ceaiuri

    Rostopască [Herba Chelidonii]. Se beau 1 - 2 linguri, din trei în trei ore, în cursul unei zile, dintr-o infuzie cu o jumătate de linguriţă la cană. Se evită supradozarea, deoarece poate fi toxică!

    Flori de coada şoricelului [Flores Millefolii]. Se bea în cursul unei zile, dintr-o infuzie cu două linguri la o jumătate de litru de apă clocotită, în colici cu componentă nevrotică.

    Rp. 

   Flori de levănţică [Flores Lavandulae]  10 g

   Coada şoricelului [Flores Millefolii]       10 g

   Frunze de mentă [Folium Menthae]       15 g

   Talpa gâştii [Herba Leonuri]                    30 g

   Sunătoare [Herba Hyperici]                     10 g

   Răd. de valeriană [Radix valerianae]     20 g

    Fructe de fenicul [Fructus Foeniculi]       5 g

    Se beau 1 - 2 căni pe zi , calde, încet, dintr-o infuzie cu o lingură din acest amestec la o cană de apă.

    Reiki

    În aceste cazuri se pune problema dezintegrării şi eliminării calculilor biliari prin mai multe tratamente consecutive, cu durata între 30 şi 60 minute, de mai multe ori pe zi, pe zona în cauză. Dacă se pune problema intervenţiei chirurgicale, se vor aplica tratamente Reiki cu cât mai multe zile înainte de intervenţie, precum şi după aceea. După extirparea veziculei, este bine să se trateze cel puţin 30 minute pe zi acea zonă, pentru a echilibra energia pierdută la extirparea ei şi a aderenţei sale.

    Reţeta după Maurice Messèguè - Michel Bontemps

    Între mese beţi un litru de ceai din:

Trifoişte de baltă (frunze)          25 g

Pir (rizom)                                     50 g

Brustur (rădăcină)                       50 g

Frasin (frunze)                              50 g

Tei  (măduvă albă)                        50 g

Verbină mirositoare (frunze)     25 g

    Mărunţiţi şi amestecaţi plantele. Puneţi într-un litru de apă cinci linguri din amestec şi lăsaţi două trei ore sau o noapte. Clocotiţi apoi fără să-l fierbeţi. Acoperiţi vasul, lăsaţi 10 minute şi strecuraţi-l.

                    -//-

Dischinezie biliară

             Dischinezie biliară

        (fiere leneşă)

    Suferinţă a căilor biliare ce se manifestă prin tulburări de tonus şi de motilitate la nivelul arborelui biliar extrahepatic, care se traduce printr-o tulburare în evacuarea bilei (sucului biliar). O bună parte din dischineziile biliare fac parte din cadrul unor tulburări dischinetice, digestive, mai complexe (bilioduodenale, instestinale, pilorice, pancreatice); altele sunt reacţii reflexe la procese inflamatorii abdominale (apendicite cronice, mezentero-epiploice, anexite) sau apar asociate ulcerului duodenal, când se manifestă cu greţuri matinale, balonări, arsuri tardive, tulburări de scaun. Un alt cadru în care survin tulburări dischinetice biliare este nevroza, cu manifestări vegetativo-viscerale. Clinic, se manifestă prin sindromul dispeptic biliar şi (sau) colică biliară. Manifestările subiective sunt: jenă dureroasă în regiunea ficatului, cu exacerbări tardive, postalimentare, senzaţie de balonare, eructaţii, greţuri, gust amar. Intoleranţa se manifestă la grăsimi, mai ales prăjite, la sosuri cu rântaşuri, după consumarea alimentelor celulozice (mazăre, bob, fasole, linte, varză, praz, morcov crud).  Durerea se manifestă şi sub formă de colică biliară, la nivelul vezicii biliare, cu iradiere obişnuită pe sub rebordul costal drept, până spre coloana vertebrală şi în sus, în regiunea inter-scapulo-vertebrală dreaptă. Dischineziile biliare pot fi hiper sau hipotone. Se indică: regim dietetic, sucuri, ceaiuri, electroterapie, acupunctură, presopunctură, tratament balneoclimateric, ape minerale îmbuteliate.

    Regim dietetic. Va fi complet, cantitativ şi calitativ, cu mese mici, frecvente, câte 4 - 5 pe zi, cu alimente cu acţiune colecist0kinetică şi coleretică.

    Alimente permise: lapte smântânit, cafea cu lapte de orz sau cicoare, lapte bătut, iaurt, brânzeturi nefermentate, brânză de vacă, urdă, unt puţin, albuş de ou, biscuiţi, pâine albă, supe de legume, supe fără grăsime, făinoase (griş, orez, macaroane, tapioca, fulgi de ovăz, fidea, arpacaş, tăiţei, făină pentru sos dietetic), legume verzi gătite cu unt sau untdelemn, fasole verde, mazăre verde, cartofi, morcovi, dovlecei, gulii, conopidă, spanac, salată verde, vinete, zeamă de roşii (în supe sau sos fără rântaş). Carne de pasăre fiartă sau la grătar, viţel miel, peşte slab (şalău, ştiucă, păstrăv, biban, mreană, calcan, guvizi), şuncă slabă, prăjituri uscate, tarte cu fructe sau marmeladă, plăcinte cu mere sau brânză, fructe crude (mere, pere, prune, struguri, pepene, zmeură), compoturi, gelatină de fructe, dulceţuri, marmeladă, miere de albine, apă naturală, limonadă de lămâie sau portocale.

    A) Dischinezia hipertonă

    Ceaiuri

    - Coada şoricelului [Achillea milefolium L.]. Este antispastic biliar, analgezic, dezinfectant, conţine substanţe antibiotice. Se bea călduţ fracţionat în 4 - 5 reprize pe zi, dintr-o infuzie, cu două linguri de flori la 5oo ml apă clocotită.

    - Cimbrişor [Thymus vulgaris L.]. Este coleretic, colagog, antiseptic, antispastic. Se bea în trei reprize, în timpul unei zile, dintr-o infuzie, cu 1 - 2 linguriţe de plantă mărunţită, la 250 ml apă clocotită.

    - Salvie [Salvia officinalis L.]. Măreşte secreţia bilei, este antiinflamator, antiseptic, sedativ uşor. Se beau două căni pe zi, dintr-o infuzie, cu o linguriţă de frunze, la 100 ml apă în clocot.

    - Rostopască [Chelidonium majus L.]. Are acţiune antiseptică, de tip papaverinic, coleretică, sedativă. Se beau două căni pe zi dintr-o infuzie, cu o linguriţă de frunze, la 2oo ml apă.

    - Izma [Mentha piperita L.]. Calmează durerile biliare. Se beau trei căni pe zi dintr-o infuzie, cu o linguriţă de plantă, la 200 ml apă în clocot.

    B) Dischinezia hipotonă şi atonă

    Suc de ridiche neagră cu miere. Se aleg ridichile, se curăţă, se spală, se dau pe răzătoare şi apoi prin maşina de tocat (de două ori) şi se storc, pentru a obţine sucul. Într-un vas emailat se amestecă sucul cu o jumătate de pahar de miere. Se iau 3 - 6 linguri pe zi, între mese, pînă la completa ameliorare. Favorizează evacuarea bilei.

    Suc diluat de ridiche neagră. Diluarea se face cu apă, în proporţie de 1:1. Se bea în prima zi 100 ml de lichid, cantitatea mărindu-se treptat, zilnic, în aşa fel încât, după 6 - 8 săptămâni să se ajungă până la 4oo ml de suc pe zi. Lichidul se bea seara la culcare. Produce intensificarea eliminării fierei.

    Ceaiuri

    Cicoare [Cycorium intybus L.]. În dischinezia atonă. Este colagog, coleretic, laxativ. Stimulează funcţiile hepatice şi se foloseşte mai ales în dischinezii cu constipaţii. Se bea călduţ în trei reprize, înaintea meselor principale, dintr-un decoct, cu două linguriţe de rădăcină mărunţită, la 200 ml apă.

    Gălbenele [Calendula officinalis L.]. Este antiinflamator, sedativ, colagog, coleretic. Se bea fracţionat în timpul unei zile, înaintea meselor principale, dintr-o infuzie cu două linguriţe de flori la 300 ml apă clocotită.

    Ţintaură [Centaurium erythraea Ruf.] [C. umbellatum Gibb]. Măreşte contracţia vezicii biliare, scade febra. Se bea câte 1/3 din cantitate, înaintea meselor principale, dintr-o infuzie cu o linguriţă de plantă la 250 ml apă clocotită.

    Unguraş [Marrubium vulgare]. Măreşte contracţia vezicii biliare, colagog. Se beau trei căni pe zi, pe stomacul gol, dintr-o infuzie cu o linguriţă de plantă la 200 ml apă în clocot.

    Iarbă mare [Inula helenium L.] Este colagog, excită vezicula biliară. Se iau 3 - 4 linguri pe zi, dintr-un decoct din 20 g rădăcină la 200 ml apă rece care se fierbe 15 - 20 de minute.

    Volbură [Convolvulus arvensis L.]. Măreşte contracţia vezicii biliare, are efect purgativ. Se foloseşte în dischinezii cu constipaţii. Infuzie cu două linguriţe la cană care se bea dimineaţa pe stomacul gol; sau o lingură de pulbere amestecată cu două linguri de miere, care se ia dimineaţa pe stomacul gol. Se prepară şi tinctură (20 g macerat 10 zile  în 100 ml alcool). Se iau două linguri pe zi îndulcite cu miere, prima lingură dimineaţa pe stomacul gol.

    Coajă de cruşin [Cortex Frangulae]. Se foloseşte în cazul în care insuficienţa secreţiei biliare provoacă constipaţie. Se prepară un decoct, cu o lingură la cană, care se bea seara la culcare; sau pulbere, câte un vârf de cuţit de 2 - 3 ori pe zi.

    Levănţică [Lavandula angustifolia Mill.]. Este antispasmodic, colagog, calmant, antiseptic. Se beau două ceaiuri pe zi dintr-o infuzie cu 1 - 2 linguriţe la 250 ml apă clocotită.

    Electroterapie

    Solux, cu filtru albastru pe abdomenul superior, 10 minute; zilnic o şedinţă; 10 - 15 şedinţe pe serie.

    Magnetodiaflux, doze continui, 50 Hz= două minute. 100 Hz = două minute, cu două bobine cerc, cervical şi lombar şi cu o bobină mică, cu sudul pe creştet şi alta mică cu sudul pe hipocondrul drept; zilnic o şedinţă; total 15 şedinţe pe serie. Se poate repeta după 6 săptămâni

    Interferenţiali. Două plăci dorsale, una pe epigastru şi alta pe regiunea veziculară. Frecvenţă lentă, intensitate mijlocie, 10 - 20 - 30 minute; la două zile o şedinţă; total 10 şedinţe pe serie.

    Presopunctura

    Se va masa zona sensibilă de pe talpa dreaptă care se află la 2 - 3 cm sub degetele 4 şi 5 ale piciorului, timp de 5 - 10 minute; 1 - 2 şedinţe pe zi; total 10 şedinţe.

    Acupunctura

    Punctele cheie folosite sunt: SP4, VS6; pentru ambele forme ale dischineziei se folosesc punctele F3, F14, S36

    Tratament balneoclimateric

    Se recomandă apele minerale slab concentrate, coleretice sau colecistokinetice, administrate calde, în staţiunile balneare: Olăneşti, Herculane, Călimăneşti-Căciulata, Sîngeorz-Băi, Slănic Moldova, Tuşnad, Borsec, Buziaş şi Vatra Dornei. Se mai recomandă şi aplele minerale din localităţi balneare ca: Bálványos, Ozunca Băi (jud. Covasna), Jigodin, Odorheiul Secuiesc, Remetea (jud. Harghita), Bughia de Sus (jud. Argeş), Brîncei (jud. Vaslui), Fişici (jud. Buzău), Homorod (jud. Braşov), Strunga (jud. Iaşi).

    Ape minerale îmbuteliate: Borsec, Buziaş, Sîngeorz, Slănic Moldova, Vatra Dornei. Să nu fie mai vechi de trei luni. Se beau înainte de mese, înghiţitură cu înghiţitură, la domiciliu, încălzite la 20 - 30°C, de două ori pe zi. Se începe cu 100 ml, apoi 200 şi 300 ml, după care se va sta culcat pe partea dreaptă 20 - 30 minute.

            -//-

Angiocolite

             Angiocolite

    Sunt procese inflamatorii, de obicei acute, ale căilor biliare intrahepatice. Ele apar, rareori, sub aspect izolat. De obicei, se produc prin extinderea intrahepatică a suferinţelor inflamatorii-infecţioase biliare extrahepatice. Se caracterizează prin hepato-megalie, cu ficat regulat, moale, sensibil; apar mici ascensiuni subfebrile, uneori subicter moderat, dar starea generală este relativ bună. Durata este de 1 - 3 săptămâni. Survine după toxinfecţii alimentare sau în suferinţe inflamatorii biliare extrahepatice. Se indică: regim alimentar, sucuri, ceaiuri, hidroterapie, Reiki.

    Regim alimentar. În faza acută este format din compoturi, sucuri de fructe, supe de zarzavat, oranjade şi apă. Se va trece apoi la regimul descris la hepatitele cronice şi colecistite.

    Sucul de ridiche neagră. Se obţine prin presarea ridichii, curăţite şi date prin răzătoare sau la storcător. Se bea 1oo - 150 ml suc, în mai multe reprize pe zi, timp de 4 - 5 zile; pauză de două zile şi se repetă. Se îndulceşte cu miere de albine.

    Ceaiuri

    - Cicoare [Cychorium intibus L.]. Stimulează funcţiile hepatice; colagogă şi coleretică. Se bea călduţ, în trei reprize, înaintea meselor principale, dintr-un decoct, cu două linguriţe de rădăcină mărunţită la 200 ml apă rece, care se fierbe 5 minute.

    - Frasin [Fraxinus excelsior L.]. Este colagog, coleretic şi antiinflamator. Se bea fracţionat în timpul zilei, dintr-o infuzie, cu două linguriţe la 3oo ml apă clocotită.

    - Cruşin [Rhamnus frangula L.]. Se foloseşte numai după un an de la recoltare. Ceaiul se bea atunci când este şi constipaţie. Se prepară un decoct din o linguriţă de coajă mărunţită peste care se toarnă 25o ml apă în clocot. Se lasă vasul acoperit 15 minute, după care se firbe la foc mic 15 minute. Se bea seara la culcare. Nu se foloseşte în doze mari, deoarece provoacă colici puternice.

    Hidroterapie

    Căldură pe abdomenul superior, sub formă de termofor sau parafină.

    Reiki

    În tratarea ficatului, cele mai importante poziţii sunt desigur 2 şi 3 pentru corp-faţă şi 2 şi 3 pentru corp-spate. Se va insista şi pe zona ficatului, punând palmele cât mai des, în tot cursul zilei, pentru eliminarea durerilor. Se vor trata poziţiile 1, 2 şi 3 pentru cap, insistându-se asupra glanei hipofize.

                        -//-

Colecistite

             Colecistite

    Sunt inflamaţii ale vezicii biliare. Pot fi acute sau cronice. Se manifestă prin dureri vii în regiunea ficatului, care iradiază în spate, până la umărul drept şi se însoţesc de semnele infecţiei: febră cu frisoane, stare generală rea. Uneori, apar crize dureroase puternice, în special după consumarea grăsimilor, a sosurilor cu rântaş, mezelurilor, tocăturilor, a ouălor. 

Se indică: regim alimentar dietetic, hidro-electroterapie, ceaiuri, sucuri, presopunctură, acupunctură, reiki, tratament balneo-climateric, ape minerale îmbuteliate.

Regim dietetic: înlocuirea prăjelilor şi a rântaşurilor, cu sosuri dietetice; cu sos tomat ce se prepară din suc de roşii, vara, iar iarna din bulion. Se adaugă pentru gust ceapă fiartă foarte fin tocată sau trecută prin sită. Se foloseşte la mâncăruri cu cartofi, fasole verde ţucără, dovlecei, bame etc. şi la făinoase: orez, macaroane, tăiţei, fidea, cât şi budinci preparate numai cu albuş de ou. Se poate folosi şi sosul alb preparat din făină cu lapte rece, se dau câteva clocote amestecând mereu. Este mai gustos cu adaos de suc de lămâie diluat. Se adaugă mărar fin tocat sau verdeaţă. Când totul e fierbinte se pune puţin unt. Sosul alb este indicat cu: peşte alb, cartofi, dovlecei, fasole verde, varză Bruxelles. De asemenea, se adaugă peste budinci de legume preparate numai cu albuş, peste chiftele de carne friptă, preparată la aburi. Sosul tomat combinat cu sosul alb înlocuieşte perfect sosul tomat preparat cu rântaş de făină. Se foloseşte cu sos la mâncărurile de legume: fasole, bame, dovlecei, cartofi, conopidă, etc. Sosul de zarzavat se prepară din legume înăbuşite cu apă, într-un vas acoperit cu capac. Pentru gust se adaugă cimbru, ceapă fiartă, foi de dafin şi verdeaţă. Este indicat cu carne înăbuşită la cuptor, carne rasol şi peşte, cu garnitură de macaroane şi orez. Sosul caramel se prepară din zahăr ars stins cu apă rece. Se foloseşte la mâncărurile din fructe uscate şi gutui, de asemenea, se poate adăuga la soteul de morcovi, peste griş cu lapte, orez cu lapte etc.

Cartofii să fie prăjiţi în baie de untdelemn. Se pun la fiert în untdelemn rece. Când temperatura a ajuns la 140°C, cartofii sunt fierţi şi buni de consumat.

    Alimente interzise: ciocolata, grăsimile, ouăle (mai ales fierte tari), smântâna, mezelurile, cafeaua, alcoolul.  

    Sosul de fructe (mere): 200 g fructe, 5 g făină, 5 g unt, 5 g zahăr. Se păstrează jumătate din cantitatea de mere crude. Restul se pune la fiert cu coajă şi miez; zeama obţinută se strecoară şi în ea se adaugă făina diluată în puţină apă rece, zahărul şi untul, se dau câteva clocote până se obţine un sos de consistenţa dorită. Înainte de servire, se rade mărul crud pe răzătoarea de sticlă. Se strecoară prin tifon şi zeama se adaugă la sos în momentul servirii, pentru a-şi păstra vintaminele. La fel se prepară şi sosurile de vişine, caise etc.

    Ceaiuri

    - Anghinare [Cynara scolymus L.]. Este colagogă, coleretică şi antimicrobiană. Se bea în trei reprize, înaintea meselor principale dintr-o infuzie cu două linguriţe la 300 ml apă clocotită. Se îndulceşte cu miere de albine. După o lună de pauză se repetă.

    -Cicoare [Cichoryum intybus L.]. Este colagogă, coleretică şi depurativă. Se face un decoct, cu două linguriţe de rădăcină mărunţită, la 200 ml apă rece. Se fierbe 5 minute şi se bea călduţ în trei reprize, înaintea meselor principale.

    - Gălbenele [Calendula officinalis L.]. Sunt colagoge, coleretice, antiinflamatorii. Se bea fracţionat, în timpul unei zile, înaintea meselor principale, dintr-o infuzie cu două linguriţe de flori la 300 ml apă clocotită.

    - Frasin [Fraxinus excelsior L.]. Este colagog, coleretic şi antiinflamator. Se bea fracţionat, în timpul unei zile, după mesele principale, dintr-o infuzie cu două linguriţe de flori la 300 ml apă clocotită.

    - Păpădie [Taraxacum officinale Web.]. Este coleretică şi colagogă. Se beau 2 - 3 ceaiuri pe zi, după mesele principale, dintr-o infuzie, cu două linguriţe plantă la 2oo ml apă clocotită.

    Sucuri

În toate afecțiunile veziculei biliare:

    Ridiche neagră, usturoi, ulei, lămâie

    HIDRO-ELECTROTERAPIE

    Aplicaţii de căldură pe abdomenul superior, sub formă de termofor sau parafină.

    Solux pe abdomenul superior, 10 - 15 minute zilnic; total 10 şedinţe pe serie.

    Unde scurte, chiar în formele acute, aplicate transversal, un electrod abdominal şi altul dorsal; 5 - 10 minute, doza II şi III; zilnic o şedinţă; 10 şedinţe pe serie, cu rezultate foarte bune.

    Interferenţiali, cu două plăci dorsale, una pe epigastru şi una pe regiunea veziculară. Frecvenţă lentă, intensitate mijlocie, durata 10 - 30 de minute; la două zile o şedinţă; total 10 şedinţe pe serie.

    Presopunctură

    În bolile de ficat şi vezicula biliară se va masa zona sensibilă din mijlocul tălpii drepte, care se află la 3 - 4 cm sub degetele 4 şi 5. Se va masa timp de cinci minute; o şedinţă sau două pe zi; total 10 şedinţe pe serie.

    Reiki

    Vezicula biliară (colecistul) este o veziculă formată dintr-un rezervor membranos, care conţine secreţia biliară colectată din ficat. Ea este aşezată în faţa inferioară a lobului drept hepatic. Inflamaţia veziculei biliare în urma unei infecţii sau a unei litiaze biliare, denumită colecistită, se manifestă prin crize dureroase, intermitente, prin intoleranţă pentru anumite alimente (grăsimi, ouă etc.).

Este necesară echilibrarea întregului sistem endocrin şi ca atare, se va aplica tratamentul complet Reiki. Apoi se vor trata poziţiile 2 şi 3 pentru corp-faţă timp de 30 de minute, timp în care se va auzi sau simţi un polpăit, o vibraţie, un mic chiorăit pe care trebuie să-l aşteptăm. Atunci ştim că am obţinut echilibrarea veziculei biliare.

    Tratament balneoclimateric

    În faza inactivă, stabilizată, se indică apele minerale din staţiunile balneare: Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Malnaş, Slănic Moldova, Tinca, şi staţiunile de interes local: Strunga (jud. Iaşi). Durata unei cure balneare trebuie să fie de 4 - 5 săptămâni şi chiar şase săptămâni, în cazurile mai grele.

Ape minerale îmbuteliate. Se indică: Malnaş, Slănic Moldova 1 şi 3, Tinca, Vâlcele. Apele să nu fie mai vechi de trei luni. Se beau înainte de mese, încălzite la 20 - 3o°C. Se începe cu 100 de ml, apoi se măreşte doza, înghiţitură cu înghiţitură, la 2oo şi 3oo ml, după care se va sta culcat pe partea dreaptă 2o - 3o de minute. Se beau de două ori pe zi, înainte de mese cu o oră. În fazele dureroase se beau Slănic 1 şi 3 şi Vâlcele. Când se urmăreşte o drenare a veziculei biliare pentru a provoca refluxul biliar, de evacuare, apa se bea în două reprize cu 60 - 90 de minute înaintea mesei, şi a doua priză cu 2o - 3o de minute înaintea aceleiaşi mese.

                        -//-