Cireaşă

Cerasus vulgaris

• Principalii constituenţi cunoscuţi: vitamine - A (0,4 mg/100 g), B₁, C; minerale - fier, calciu, fosfor, sulf, magneziu, potasiu; oligoelemente - zinc, cupru, mangan, cobalt; Zahăr - levuloză (asimilat de către diabetici).

    Compoziţie medie (cf. N.B.)

• Proprietăţi:

    - Depurativ puternic, detoxifiant.

    - Remineralizant.

    - Energizant fizic şi psihic.

    - Antiinfecţios. Măreşte reacţiile naturale de apărare.

    - Răcoritor.

    - Sedativ al sistemului nervos.

    - Reglementator hepatic şi gastric.

    - Diuretic.

    - Antireumatismal, antiartritic.

    - Laxativ.

    - Regenerator al ţesuturilor.

• Indicaţii:

    - Pletoră (supraabundenţa unei umori a sângelui în organism), arteroscleroză, obezitate.

    - Demineralizare, întârzieri de creştere

    - Hepatism, gută.

    - Artritism.

    - Litiaze (urinară şi biliară)

    - Fermentaţii intestinale.

    - Constipaţie.

    - Prevenirea îmbătrânirii.

• Mod de folosire:

    Uz intern

    - Una sau două zile de cură de cireşe (exclusiv), constituie o excelentă depuraţie organică, înlesnind eliminarea deşeurilor şi a toxinelor. Se poate face o cură de zeamă de cireşe.

    Uz extern

    - Plasturi de cireşe strivite pe frunte, contra migrenelor, pe faţă şi pe gât pentru îngrijirea pielii (tonifiant al tegumentelor obosite).

    N. B.

    1) Cireaşa fiind un fruct relativ sărac în principii nutritive - exceptând zaharurile - ne putem permite o folosire copioasă. Este un ,,amăgitor al foamei", salutar pentru pletorici şi obezi, chiar şi diabetici.

    2) Pentru dispeptici, organismele delicate, bătrâni, copii, cireaşa fiartă (în compoturi, în dulceţuri) este mai indicată decât fructul crud.

    3) Uleiul extras din miezul sâmburelui pare să fie activ împotriva algiilor reumatismale, a negilor, a petelor cutanate.

   

 4) Compoziţia cireşei (L. Randoin)

Pentru  a vizualiza corect pe telefon acest tabel, întoarceţi dispozitivul orizontal .______________________________________________

                              g/ 100 g                          |      mg/100 g

 _______________________________________________________________________________

               | calorii |  P   |  G  |  L   | apă  | cel  | S  | P  | Cl  | Na |   K   | Mg|

________________________________________________________________________________

     Dulce,    |   77     | 1,2 | 1,7 | 0,5 | 80,5 | 0,3  |      | 21 |  3  |  3   | 250 | 12 |

    proaspătă  |            |        |       |        |         |        |      |      |      |        |        |       |

________________________________________________________________________________

     Conservă   |   54     | 0,6  | 12  | 0,2 |         |  0,2 |  9 | 12 |

________________________________________________________________________________

                                                 -//-

Dudă

 Dudă (agudă)

Morus nigra

• Principalii constituenţi cunoscuţi: (Van Hees): apă 84,75; glucoză şi zahăr invertit 9,19; acid liber 1,86; materii albuminoide 0,39; materii pectice şi grase; săruri; gumă 20,30; cenuşi 0,57; materii insolubile 2,25; tanin; cianină (materie colorantă); acid succinic; vitaminele A şi C.

• Proprietăţi:

      - Tonic.

    - Răcoritor.

    - Depurativ.

    - Laxativ (la maturitate).

    - Astringent (fruct verde).

    - Antiscorbutic.

• Indicaţii:

    Uz intern:

    - Astenie.

    - Diateză hemoragică.

    - Constipaţie, enterită.

    - Afecţiuni pulmonare.

    Uz extern:

    - Anghine, stomatite, afte.

• Mod de folosire:

    - Fructul bine copt, contra constipaţiei.

    - Sucul fructului extras înainte de completa maturare conţine de la 20 la 25 g de acid citric la litru. Se utilizează în sirop astringent, pentru gargare contra anghinelor, stomatitelor şi aftelor.

    N. B.

    Frunzele au proprietăţi antidiabetice (Bart). În infuzie, sau sub formă de extract fluid: 30 - 50 de picături înainte de mese.

    

 Fasole*

Fasole boabe

Phaseolus vulgaris et Phaseolus coccineus

• Părţi folosite: boaba, păstaia.
• Principalii constituenţi cunoscuţi: protide, fosfor, potasiu, fier calciu, vitaminele B, C; acid uric 45 mg la 100 g; (nu trebuie interzisă, în cantităţi chibzuite, gutoşilor).
• Proprietăţi:

      - Nutritiv

    - Energetic

    - Reconstituent

    - Reparator al sistemului nervos

    Se va consuma cu pieliţa ei (care conţine fermenţi), fie proaspătă, fie în cursul anului. Este mai digestă când o amestecăm cu fasole verde şi când o condimentăm cu: pătrunjel, asmăţui, usturoi, cimbrişor, rozmarin, cimbru, busuioc, dafin, salvie.

    În fitoterapie, se folosesc păstăile contra:

    - Anumitor albuminurii 

    - Diabet

    - Insuficienţă hepatică.

• Mod de folosire:

    - O mână sau două de păstăi proaspete la litrul de apă, fierte 2 minute şi lăsate să se macereze toată noaptea. Sau o mână de păstăi uscate lăsate să se înmoaie şase ore înainte de a face decoctul.

    N. B.

    1) Boabele fierte şi strivite pot fi utilizate împotriva arsurilor, a erizipelului (sau brâncii), a pecinginilor.

    2) Apa de la fierberea fasolei, curăţată de păstăi serveşte la spălarea stămburilor, ale căror culori nu le alterează.

            Fasole verde

    Phaseolus vulgaris

• Principalii constituienţi cunoscuţi: vitaminele A, B, C; inozită, mai ales în fire; săruri minerale (fosfor, siliciu, calciu); hidraţi de carbon; oligoelemente (nichel, cupru, cobalt).

• Proprietăţi:

    - Reconstituent, stimulent nervos.

    - Diuretic.

    - Depurativ.

    - Antiinfecţios.

    - Tonic hepatic şi al pancreasului.

• Indicaţii:

    - Convalescenţe, creştere, surmenaj.

    - Litiază renală.

    - Oligurii.

    - Albuminurie.

    - Reumatism, gută

    - Diabet.

    - Carenţe.

• Mod de folosire:

    - Sucul păstăilor verzi: 1/2 pahar pe zi.

    N. B.

    1) Brissemoret a studiat proprietăţile tonicardiace  ale inozitei conţinută în fibrele fasolei verzi.  L. Leclerc recomandă alcoolatura, în doză de 70 - 120 de picături  pe zi, în patru prize, în intervalul curelor degitalice sau de strofantină.

    2) Acum câţiva ani, un laborator renumit a comercializat un produs extras din fasolea verde, cu efect împotriva scăderii numărului globulelor albe, atât de des întâlnită în practica medicală (mai ales după administrarea anumitor produse toxice).

*după dr. Jean Valnet - Tratamentul bolilor prin legume fructe şi cereale. Editura Ceres 1987