Coada calului

Coada calului [Equisetum arvense] 

Denumiri populare: barba sasului, barba ursului, bota calului, bota cucului, brădișor, coada iepei, coada mânzului, coada sopârlei, coadă goală, codaie, iarbă de cositor, mânzoaică, nodățică, opintici, părul porcului, peria ursului, sirușliță.

   Conține: siliciu (mult), alcaloizi, bitamina C, săruri de potasiu etc . . .   

Indicații: ceai:

   Indicații majore: reumatism, artroză, spasmofilie, oboseală decalcifiere.

   Indicații minore: celulită, retenție de apă, nervozitate, diabet, amenoree, dezintoxicare (eliminarea toxinelor), litiază renală (curăță rinichii), decalcefiere (este cel mai bun fixator al calciului), demineralizare (face plinul la sărurile minerale) etc

Capsule cu pulbere din partea aeriană a plantei: oboseală asociată cu șoc emoțional, spasmofilie, pierdere de memorie, constipație asociată cu spasmofilie demineralizare, hemoragii, edeme, reumatism, ulcer stomacal, negi.

Vezi Wikipedia Equisetum arvense

   Folosire: infuzie; se opăresc 4 linguri de plantă uscată la un litru de apă, se lasă acoperit 10 minute, se strecoară si se bea toată cantitatea într-o zi între mese.

 Oligoelemente

   Tratamentul catalitic cu oligoelemente este de domeniul exclusiv al medicului, cu atât mai mult cu cât, în zilele noastre, numeroase asocieri catalitice au venit să completeze arsenalul oligoelementelor prescrise individual.

   Le vom enumera aici doar cu titlu informativ.

🔘 Argintul este bactericid. De vreme îndelungată s-au studiat proprietățile bactericide ale apei care a fost pusă în contact cu acest metal: în vase de argint, cu o linguriță sau o monedă de argint . . .

   Este indicat în infecții (pulmonare, gripale, intestinale, renale) sub formă de  🔺️Granioni de argint

🔘 Aluminiul este, pentru moment, clasic în caz de atonie, putând reglementa somnul și întârzierea intelectuală a copilului. În realitate nu știm în privința lui mare lucru*.

🔘 Borul (0,00002% în organism) este, sigur, antrenat în echilibrul fosforic. Ar favoriza somnul.

🔘 Litiul este un echilibrant psihic, indicat în cazuri de insomnie, anxietate, oboseală, psihastenie, stări depresive.

   Administrarea lui i-a scăpat pe anumiți bolnavi de practicarea narcozelor sau a electroșocurilor.

Pe de altă parte, pare antagonist al potasiului în afecțiunile cardiace. Se știe că o electrocardiogramă modificată este însoțită uneori de o sporire a potasiului sanguin. Se recomandă și ca tratament catalitic al tulburărilor funcției eliminatorii (uree, gută).

🔘 Aurul este un antiinfecțios și un antiinflamator bine cunoscut de mulți ani (A. Lumière)

   O scurtă enumerare și a asociațiilor de două sau trei oligoelemente.

  ─  Cupru-Zinc ─  tratament catalitic al dereglărilor hipofizoovariene și orhitice. Se prescrie în tulburările menstruale ale fetelor tinere, în tulburările pubertare, în întârzierile de dezvoltare, în sindromul adiposogenital, contra oboselii ce rezultă din aceste stări.

  ─ Cupru-Mangan: cuprul este un antiinfecțios și un antiinflamator. Manganul constituie un remediu pentru artritism. Asocierea lor este indicată în stările artro-tuberculoase, în stările tuberculinice, în anumite astmuri, în tusea convulsivă, în stările infecțioase cronice pulmonare, intestinale (enterocolite), urinare, în fragilitatea arborelui respirator, în rinofaringite, în oboseala cronică.

  ─ Mangan-Cobalt indicat în cazul dereglării vagosimpatice, în tulburările circulatorii ale membrelor inferioare (crampe, staze, gambe grele, varice, edeme post-flebitice), în anumite ulcere gastrice, tulburările dureroase ale menstrelor, în menopauză, în stările neuro-artritice, în colitele spasmodice, în precordialgii, în coronarite, în arterite, în deficiențele de memorie, în anxietate, în pesimismul comun.

  ─ Cupru-nichel-cobalt este indicat ca tratament echilibrant endocrin, mai ales în cazul tulburărilor pancreatice.

  ─ Cupru-Aur-Argint este indicat în toate stările infecțioase acute, în afecțiunile degenerative, în cazul absenței de apărare organică. Sub anumite aspecte se comportă ca un adevărat antibiotic. Țin de ,,jurisdicția" lui mai ales: furunculoza, gripele, anginele, tuberculoza, stafilocociile, supurațiile osoase, poliomielita, reumatismele, inclusiv reumatismul articular acut, poliartrita cronică evolutivă, depresiunile fizice și psihice (senescența, melancolia, tendințe spre autoliză, deficitul de globule albe).

  ─ Mangan-Cupru-Cobalt recomandat în astenii și în anemii.

  ─ Zinc-Nichel-Cobalt indicat în tulburările axului hipofizopancreatic, și mai ales contra diabetului.

¹ În ultimii ani (2 000 - 2 018) a fost  făcută o legătură între boala Alzheimer și aluminiu care ajunge în corp pe diferite căi: alimente ambalate sau gătite în folii aluminizate, vase de gătit din aluminiu, dar și creme și sprayuri antiperspirante care au pulberi de aluminiu în componență.

Granioni

Granioni de argint

Granionii de argint sunt un medicament care conține argint coloidal sau alte forme de argint utilizate în scop terapeutic. Acesta este folosit în diverse țări ca un remediu tradițional pentru proprietățile sale antimicrobiene și antiinflamatorii. Granionii de argint sunt comercializați în special în Franța și alte țări europene, sub formă de fiole sau soluții orale.

---

Compoziție și utilizare

• Substanța activă: Argintul, sub formă de oligoelemente sau compuși solubili.
• Utilizare principală: În general, granionii de argint sunt recomandați pentru:
  • Susținerea imunității: Se crede că ajută corpul să combată infecțiile.
  • Proprietăți antiseptice: Utilizați pentru tratarea inflamațiilor și infecțiilor ușoare.
  • Susținerea procesului de detoxifiere: Unele teorii sugerează că argintul poate contribui la eliminarea toxinelor din organism.

---

Eficacitate și controverse

1. Proprietăți antimicrobiene: Argintul este cunoscut pentru capacitatea sa de a distruge bacterii, viruși și fungi, dar utilizarea sa internă rămâne controversată.
2. Medicină complementară: Granionii de argint sunt populari în medicina alternativă, însă nu toate beneficiile lor sunt susținute de dovezi științifice solide.
3. Risc de supradozare: Consumul excesiv de argint coloidal poate duce la argirie, o condiție rară care provoacă colorarea albastră a pielii.

---

Atenționări:

• Utilizarea granionilor de argint trebuie făcută cu precauție, mai ales dacă sunt folosiți pe cale orală.
• Consultați întotdeauna un medic înainte de a începe un tratament cu astfel de produse.
• În unele țări, utilizarea argintului coloidal a fost restricționată din cauza lipsei de dovezi clinice solide.

Pe scurt, granionii de argint sunt un produs utilizat mai mult în medicina complementară, dar trebuie folosiți responsabil pentru a evita potențialele efecte adverse.

Sindrom adiposogenital

 

Sindromul adiposogenital (sau sindromul Babinski-Fröhlich) este o afecțiune rară caracterizată printr-o combinație de obezitate și hipogonadism (dezvoltare insuficientă a organelor sexuale) cauzate de o disfuncție a hipotalamusului sau a glandei pituitare (hipofiza). Aceasta afectează în special copiii și adolescenții și este rezultatul unui dezechilibru hormonal ce influențează metabolismul și dezvoltarea sexuală.

---

Cauze

Sindromul adiposogenital apare din cauza leziunilor sau disfuncției hipotalamusului sau hipofizei, care controlează secreția de hormoni, inclusiv:

1. Tumori cerebrale:

   • Craniofaringiom (cea mai frecventă cauză).
   • Adenoame hipofizare.

2. Traumatisme craniene sau intervenții chirurgicale la nivelul creierului.

3. Infecții sau inflamații ce afectează hipotalamusul sau hipofiza.

4. Afecțiuni genetice: Sindromul Prader-Willi poate prezenta manifestări similare.

---

Simptome

Simptomele principale includ:

1. Obezitate:

   • Apare în special din cauza unui apetit excesiv (hiperfagie).
   • Grăsimea se acumulează predominant în partea centrală a corpului.

2. Hipogonadism:

   • Dezvoltare sexuală întârziată sau absentă.
   • Testicule mici la băieți și lipsa dezvoltării caracterelor sexuale secundare.
   • Amenoree sau dezvoltare insuficientă a sânilor la fete.

3. Tulburări de creștere:

   • Statură scundă (în unele cazuri, dacă este implicat deficitul hormonului de creștere).

4. Alte simptome:

   • Fatigabilitate, lipsa energiei.
   • Probleme de memorie sau concentrare.
   • Posibilă poliurie (urinare frecventă) și polidipsie (sete excesivă), dacă este asociată diabetului insipid.

---

Diagnostic

1. Istoric medical și examen fizic: Evaluarea creșterii și a dezvoltării pubertare.
2. Investigații imagistice:
   • RMN sau CT cerebral pentru a identifica tumori sau leziuni hipotalamice/hipofizare.
3. Analize hormonale:
   • LH, FSH, testosteron/estrogen (scăzute).
   • Hormon de creștere și IGF-1 (posibil scăzute).
   • Cortizol și TSH pentru a exclude alte disfuncții endocrine.

---

Tratament

Tratamentul depinde de cauza de bază:

1. Tratament chirurgical:
   • Îndepărtarea tumorilor (ex: craniofaringiom).
2. Terapie de substituție hormonală:
   • Testosteron la băieți sau estrogen/progesteron la fete pentru inducerea pubertății.
   • Hormon de creștere dacă există deficit.
3. Managementul obezității:
   • Dietă echilibrată și activitate fizică.
   • În cazuri severe, medicație pentru controlul apetitului.
4. Terapie simptomatică:
   • Tratamente pentru diabet insipid sau alte complicații.

---

Prognostic

Prognosticul depinde de gravitatea disfuncției hipotalamice și de momentul inițierii tratamentului. Intervențiile precoce pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții și pot preveni complicațiile. Totuși, în cazul tumorilor agresive, evoluția poate fi mai severă.

Zinc

Zinc [Zn] 

Îl găsim în grâu, orz, sfeclă roșie, varză, spanac, roșie, piersică, portocală.

Nevoile sunt de 15 mg/zi 

   În organism (0,002%) intervine în formarea globulelor sanguine, stimulează și reglementează hipofiza și glandele genitale, joacă un rol în funcționarea pancreasului și în anumite procese enzimatice.

Indicații: în tratament catalitic deopotrivă în sindroamele adiposogenitale ⁉️🔷️, asociat, după caz, cu hipofiză, cu timus, cu tiroidă, cu iod . . . și, în astenie, asociat cu vitamine naturale.

Doamna Randoin a arătat că, pentru a trata anumite carențe, cât și pentru a sigura o respirație celulară corectă, asocierea zincului și a vitaminelor este indispensabilă.

   Dacă, în general, pentru indivizii apropiați de echilibrul fiziologic, o hrană variată în crudități poate fi suficientă menținerii echilibrului dorit, există cazuri în care contribuția terapeutică a unor anumite oligoelemente ─ administrate izolat sau în asocieri diverse ─ se vădește recomandabilă.

Tratamentul catalitic cu oligoelemente și-a fixat de mai mulți ani, ca misiune, să înlăture un anumit deficit observat.

Această terapeutică se aplică, desigur, afecțiunilor organice, dar marele său domeniu este, cum am văzut, mulțimea tulburărilor funcționale a căror dezvoltare urmează un curs vădit paralel cu acela al bolilor degenerative.

Tulburările acestea funcționale, în stadiul prelezional, constau în primul rând în distonii neurovegetative, din ce în ce mai frecvent întâlnite: nervozitate, iritabilitate, spasme, oboseală, tulburări gastrice, dureri precordiale, tulburări circulatorii: de asemenea sindroame alergice, tot mai numeroase, adesea legate de noțiunea de teren: anumite astme, migrene, eczeme, urticarii, edemele lui Quicke, anumite afecțiuni hepatobiliare, dureri articulare.

Sulf

Sulf [S] 

    Se găsește în usturoi, creson, ceapă, ridiche neagră și roz, cartof, curmală, migdală, polen, ape minerale sulfuroase (Vâlcele 10,3 mg/l sulfați SO₄), etc.

În farmacii Sulfolin, granioni de sulf ș. a.  

   Numit și pucioasă, sulful este un element de importanță capitală pentru oase, dinți, fanere, tendoane,  articulații. 

Este, de asemenea, un depurativ și un antiinfecțios (intestinal și general). El joacă un rol de seamă în tratarea tulburărilor hepatobiliare. Se constată o scădere de sulf la persoanele în vârstă (L. Randoin, L. Binet, Coste și Forestier, M. Loeper, Helveke ș.a.). Găsim sulf pe peretele arterial de la 80 la 100 mg/100 g de țesut sec. Hiposulfitul în injecții, scade colesterolul cu 10 - 20% (Emgé Lumiere).

Indicații: contra reumatismelor, artritismului, arteriosclerozei, gutei, senescenței (J. Loeper), dermatozelor, afecțiunilor pulmonare, tulburărilor hepatobiliare, diverselor infecții (intestinale, sinuzite . . .) arteritelor, hipertensiunii (Schroeder), diabetului senil etc.

Sodiu

Sodiu [Na]

 Foarte răspândită în regnul animal și în vegetale (cereale, legume, fructe), o regăsim sub multiple combinații: cloruri, citrați, ioduri, fosfați, bicarbonați. În apele minerale sodice (Vâlcele 300 mg/l)

  Numit și natriu este un alcalinizant al mediului humoral. El intervine în numeroase procese organice; studiile nu ne dau despre el decât o idee vagă.

Ceea ce știe toată lumea este că face parte din sare și că sarea este suprimată din alimentația  cardiacilor și a obezilor, dar și din cea a celor cu hiperaciditate datorită clorului care alimentează producția de acid clorhidric.

   Sarea marină însă este acceptată. Aceasta pentru că sarea de masă, rafinată este clorură de sodiu aproape pură, deci dezechilibrată, chiar dacă i s-a adăugat iod. Cât despre a doua, reprezintă un produs al mării livrat ca atare. Ar trebui să fie de culoare gri, umedă, deci mult mai puțin agreabilă la întrebuințare. Dar este nedăunătoare bolnavilor de inimă și, cu siguranță, fără răspunderi în cazurile de obezitate. Se poate adauga în apa de băut vara când apar situații de dezhidratare, atât datorită transpirației abundente, cât și consumului mare de apă oligominerală (cu mai puține minerale) sau ceaiuri și sucuri sărace în săruri, care ,,spală" sângele de minerale și reduc astfel capacitatea corpului de a reține apa în celule.

Siliciu

Siliciu [Si] 

Se găsește în pleava cerealelor, pielița fructelor, usturoi, hașmă, (Allium ascalonicum), frunzele tuturor vegetalelor, mai ales în graminee (grâu, orz, ovăz, secară . . . cu excepția porumbului), equisetacee (Coada calului 🔷️), civetă (Viverra civetta), în polen.

Procentajul de siliciu în cenuși

Nap porcesc      8% 

Ridiche               6%

Măslină            5,6%

Ovăz                  2,6%

Păpădie             2,4%  

Orz                     2,05%

Orez                   1,9%

În sânge         mg/litru

Bovine             150

Iepure                12,6

Om                        9

Câine                    5,5

Nevoile  sunt de 20 -30 mg/zi furnizat de legume, fructe, carne, (biologic sănătoase), apa curată, apa solului, apa silicioasă (nu cea calcaroasă, săracă în siliciu și încă mai puțin apa de la robinet din marile orașe)

Pâinea albă, legumele decorticate, fructele curățate de coajă, sunt lipsite, în marea lor majoritate de siliciu. Dar trebuie să căutăm produse bio fără insecticide.

Unghiile sfărâmicioase constituie un excelent semnal de alarmă, căci acest simptom precede demineralizarea osoasă. 

Carența atrage apariția unor maladii:  arterioscleroză, hipertensiune, demineralizare, rahitism, rablagism, reumatism, cancere, hemoragii. 

Indicații: formarea tendoanelor, pielii și fanerelor (unghii, păr). Joacă un rol important în domeniile: osos, vascular, nervos, respirator, dezintoxicații, creștere anevoioasă, întârzieri în osificare dau de dentiție, demineralizare, rahitism, TBC, canceroză, îmbătrânire CELULARĂ, fenomene artritice și astenii.

Se găsește în smalțul dinților, în unghii, păr, piele, țesut pulmonar, straturile elastice ale arterelor.

La animale în suprarenale, pancreas, splină, țesutul conjuctiv și coarne (cerbii care trăiesc la munte cu sol sărac în siliciu sunt pirpirii si cu coarne lamentabile, în timp ce în pădurile de la șes cu sol silicos sunt viguroși și cu coarne superbe).

Mâlurile din revărsarea Nilului erau fertilizante  pentru că aveau siliciu în proporție de 58%, aluminiu 10% și var 2 - 3%.

Pentru rolul siliciului în formarea oaselor, dinților, fanerelor și întreținerii lor, femeia însărcinată trebuie să primească o doză suplimentară în timpul sarcinii și după aceea. El favorizează asimilarea fosforului deci se administrează în afecțiuni nervoase și astenii. Protejează plămânii de atacul bacilului lui Koch, este un puternic factor de dezintoxicare și un mineralizant general al țesutului conjunctiv care oferă rezistență organică la dezvoltarea celulelor canceroase. Ameliorează stările diabetice, pancreasul conține cea mai mare cantitate de siliciu din organism fiind astfel cel mai puțin tuberculizabil dintre toate organele. Lucrările moderne au confirmat că tratamentul cel mai eficace rezidă în administrarea siliciului vegetal în 2 - 4 g/zi de capsule de ,,préle" la masă (criptogamă de baltă, ,,coada calului"). Valoarea lui preventivă este incontestabilă.

Potasiu

Potasiu [K] 

Se găsește în: grâu, orez, cartof, struguri, pară, banană, curmală, varză, fasole, praz, alună, migdală și în polen. Ape minerale potasice (Vâlcele 5 mg/l).

Tonic cardiac și tonic muscular, stimulează mișcările intestinale și intervine în reglementarea suprarenalelor. Joacă un mare rol în echilibrul apei tisulare (din țesuturi). Constituie un tratament catalitic al tulburărilor metabolismului apei și al reglementării funcției suprarenale.

Indicat în oboselile musculare, oligurii, obezități prin detenție de apă, reumatism cronic, poliartrită cronică evolutivă, artroză consecutivă menopauzei, afecțiuni pulmonare, miocardită senilă, îmbătrânirea țesuturilor.

Sindroame vasculare

 Sindroamele vasculare reprezintă un grup de afecțiuni caracterizate prin afectarea vaselor de sânge (artere, vene, capilare) și, implicit, a fluxului sangvin în diferite zone ale corpului. Aceste sindroame pot avea cauze diverse, precum boli congenitale, inflamatorii, autoimune sau degenerative, și pot afecta vasele mari sau mici.

Clasificarea sindroamelor vasculare

1. După localizare:

Cerebrale: Sindromul de accident vascular cerebral, sindromul TIA (atac ischemic tranzitor).

Periferice: Sindromul Raynaud, boala arterelor periferice.

Viscerale: Ischemia mezenterică, sindromul Budd-Chiari.

Pulmonare: Hipertensiunea arterială pulmonară.

2. După mecanism:

Ocluzive: Ateroscleroza, tromboza, embolia.

Inflamatorii: Vasculitele (de exemplu, poliarterita nodoasă, granulomatoza cu poliangeită).

Congenitale: Malformații arterio-venoase, sindromul Klippel-Trénaunay.

Funcționale: Spasme vasculare (de exemplu, în sindromul Raynaud).

Exemple de sindroame vasculare

1. Sindromul Raynaud:

Afectează vasele mici ale extremităților (degete, urechi).

Simptome: Albire, cianoză, roșeață și durere la frig sau stres.

2. Sindromul Budd-Chiari:

Blocaj al venelor hepatice.

Simptome: Durere abdominală, ascită, hepatomegalie.

3. Sindromul Leriche:

Ocluzie aortică în zona bifurcației iliace.

Simptome: Claudicație intermitentă, impotență, absența pulsului femural.

4. Vasculitele sistemice:

Inflamația peretelui vascular (ex: arterita Takayasu, vasculita Behçet).

Pot afecta orice organ sau sistem.

5. Sindromul de ischemie mezenterică:

Afectează vasele intestinului.

Simptome: Durere abdominală severă postprandială.

Manifestări clinice generale

Durere localizată sau generalizată.

Semne ischemice: Piele rece, palidă, cianoză.

Umflături sau edeme (în cazul afectării venelor).

Tulburări neurologice (dacă sunt implicate vasele cerebrale).

Insuficiență de organ (în cazuri severe).

Diagnosticul sindroamelor vasculare

1. Investigații imagistice:

Ecografie Doppler, angiografie, CT sau RMN.

2. Teste de laborator:

Markerii inflamatori, teste autoimune.

3. Examinare clinică:

Evaluarea pulsului, a culorii și temperaturii pielii.

Tratament

Farmacologic: Anticoagulante, antiinflamatoare, vasodilatatoare.

Chirurgical: Revascularizare, trombectomie, bypass vascular.

Management al factorilor de risc: Controlul tensiunii arteriale, diabetului, hipercolesterolemiei.

Tratamentul variază în funcție de tipul sindromului vascular și de severitatea acestuia.

Fosfor

Fosfor [P] 

   Se găsește în numeroase vegetale: cereale, germeni de grâu, usturoi, țelină, morcov, ceapă, praz, roșii, migdale, nucă, struguri și, de asemenea, în polen.

Nevoile zilnice sunt de cca 800 mg

Indicațiile lui sunt: astenie fizică și intelectuală, oboseală musculară (încordări de mușchi, crampe), demineralizare, afecțiuni osoase, tuberculoză, anumite sindroame nervoase, tulburări paratiroidiene, spasmofilie, anumite astmuri, deficiență cardiacă

Este un element plastic și dinamic. Intră în numeroase combinații cu grăsimile, zaharurile, protidele. Joacă un rol important în mecanismul vitaminei D și controlează echilibrul calcic al mediului intern. Participă la formarea osoasă și sanguină și joacă un rol important în reglementarea funcțiilor paratiroidiene.

Este un element capital al energiei nervoase, intelectuale și sexuale.

Nichel

Nichel [Ni] 

Îl întâlnim în morcov, creson, varză, spanac, fasole, ceapă, roșie, struguri

Stimulează funcțiile pancreatice și este indicat în diabet.

Mangan

Mangan [Mn] 

   În ciuda slabei lui prezențe în organism (0,0001%), este un element capital.

Găsim mangan în diverse cereale, în creson, în varză, 🔼pătrunjel, țelină, morcov, ceapă, păpădie, cartof, polen . . .

Vegetalele conțin mangan de la 0,3 mg la 17,6 mg/kg mai ales în organele reproducătoare, în ficat, mușchi și sânge se găsesc 0,2 - 4 mg/kg

Nevoile zilnice sunt de 0,2 - 0,3 mg/kg corp la copii și 6 mg/kg corp la sugari.

Carența poate provoca o anemie ireductibilă și tulburări în funcțiile de reproducere. În tratament, cataliza manganică este frecvent utilizată, manganul fiind cunoscut din vremurile cele mai îndepărtate.

   Este indicat în toate cazurile de alergii: astm, migrenă, eczemă, urticarii, intoleranțe diverse. Este unul dintre remediile diatezei artritice și un desensibilizant. Se prescrie în reumatismul inflamatoriu și gutos, în reumatismul concomitent cu menopauza, în migrene, astm, hipertensiune. Este deopotrivă folositor în anumite afecțiuni cardiovasculare: coronarite, arterite. Stimulează, pe de altă parte, formarea antitoxinelor.

   Administrarea lui întărește acțiunea altor tratamente. Se folosește adesea asociat cu cuprul sau cobaltul (astm alergic, sindroame vasculare), cu care acționează în mod sinergic.

Magneziu

Magneziu [Mg] 

Se găsește în grâu, ovăz, orz, porumb, curmale, spanac, cartofi, sfeclă roșie, polen și în numeroase alte vegetale și fructe. Ape minerale magneziene (Vâlcele 243,2 mg/l).

Mg reprezintă 2,4% din masa terestră.

Necesarul organismului este de 250 - 300 mg pe zi.

Carența lui provoacă hiperiritabilitate musculară, spasmofilie, tulburări ,,simpatetice", accidente cardiovasculare și tromboze (care furnizează cei mai mulți clienți pentru coșciuge în țările dezvoltate), starea epileptică, starea confuzională, mai ales alcoolică. Simpla adăugare de magneziu poate să dea eficacitate unei terapeutici până atunci fără efect, situație frecventă în tratamentele chimice ale maladiilor psihice.

Este antitrombozic, prevenind flebitele postoperatorii și după naștere.

Prescripții: prevenirea îmbătrânirii țesuturilor, tremurături, astenii, tulburări digestive, afecțiuni respiratorii, neuroartritism, anumite alergii, afecțiuni hepato-biliare (constipație), anumite convulsii, epilepsie, gută, artroză, canceroza (clorura de magneziu este una din cele mai bune arme contra acestei afecțiuni aberante)

Este factor de creștere, tonic general, regenerator celular, echilibrant psihic al sistemului vago-simpatic, un drenor hepatic (sporește secreția biliară), un antiseptic, pe cale internă și externă. Sporește reacțiile de apărare ale organismului, luptă contra anafilaxiei, a îmbătrânirii, a cancerozei. Se opune trombozelor, este antiarterioscleros.

Reglementează echilibrul calcic, dar, după împrejurări, poate avea loc un conflict între aceste două metale.

Organismul uman produce (sintetizează) magneziu din sodiul din sânge și elimină mai mult magneziu decât primește.

   În ,,Politica preventivă a cancerului" prof. Delbet pare să fi demonstrat corect că sporirea numărului de canceroși este datorată, măcar în parte, unei scăderi a rației magneziene a omenirii. De altfel el vede aici două rațiuni principale:

  - Cernerea excesivă a făinilor, majoritatea magneziului din grâu rămâne în ,,sub-produsele" destinate animalelor (făini inferioare, remăcinări și tărâțe). Astfel, pâinea albă este, pentru Delbet, Breteau și numeroși autori, ,,una din cele mai de temut greșeli ale timpurilor moderne".

  - Rafinarea sării, care are ca scop să împiedice înmuierea ei în solnițe pe vreme umedă. Or, sărurile magneziene sunt responsabile de această dezagregare (sub acțiunea umezelii). Ca să obținem un produs comod, plăcut vederii, lesne de întrebuințat, îi răpim tocmai aceste principii de valoare*.

   În Italia, Carlo Marchi, după ce a constatat că anumite săruri extrase din mine sunt mai sărace în magneziu față de altele, relativ bogate, cunoscând regiunile în care sunt consumate diversele soiuri de sare, a demonstrat că frecvența cancerelor este invers proporțională conținutului în magneziu a sării de bucătărie.

În 1928, Robinet stabilise pentru Franța, două hărți: una geologică, alta cancerologică. Acolo unde magneziul se găsește din abundență în sol, cancerul este rar și invers. Aceeași experiență s-a făcut pentru Anglia și pentru Marele Ducat de Baden.

În Egipt și în Coasta de Fildeș, o alimentație bogată în magneziu era contemporană cu raritatea cazurilor de cancer (P. Delbet 1932). R. Dupont a făcut aceeași constatare în Ciad, în 1939; s-a observat că autohtonii din orașe ,,beneficiind" de hrană europenilor, au constatat că numărul cazurilor de cancer sporește. Acum se știe că nu doar carența de magneziu este singura responsabilă.

P. Delbet reamintește lucrările lui Watermann, ale lui Reding și ale lui Slosse după care cancerul se dezvoltă la pacienții al căror mediu este mai alcalin decât în stare normală: alcalinitatea favorizează dezvoltarea cancerelor experimentale provocate de gudroane. 

   Canceroșii au o urină mai alcalină decât persoanele sănătoase. Or, sărurile halogenate de magneziu acidifică urina la acești bolnavi, fapt care trebuie să dea în vileag o scădere a alcalozei sanguine.

   ,,A convinge că un element chimic banal joacă un rol important este o întreprindere anevoioasă, scria Delbet. Dacă ar fi vorba de un compus multimolecular, al cărui nume umple mai multe rânduri, ar fi mai lesne . . .  Ne închipuim totdeauna că un mare efect poate fi produs numai prin mijloace complicate".

Delbet a demonstrat că apa de fierbere ia aproape tot magneziul din varză și din măcriș, aproape 2/3 din cel din spanac de aceea recomandă ca legumele să fie gătite ,,înăbușit" sau să se folosească zeama în care au fiert.

   Printre maladiile civilizației se clasează cancerele și tulburările psihiatrice, în deosebi nevrozele. Or, magneziul este indicat atât în canceroze, cât și în bolile mintale, benigne sau grave. Trebuie oare  să raportăm constatările acestea la alimentația rafinată, prea adesea lipsită de magneziu?

   Există numeroase produse magneziene: granioni de magneziu, Delbiase, Bio-mag, clorură de magneziu, MagneVie . . .

* Măcinarea fină a sării duce la evaporarea parțială a sodiului din care corpul ar putea obține magneziu.

Iod

 Iod [I]

Trebuințele zilnice ar fi de 130 mcg (micrograme)

Se găsește în alge, usturoi, ceapă, creson, spanac, varză, morcov, praz, nap, roșie, pară, struguri.

Carența lui afectează funcționarea tiroidei, și duce la îmbătrânire prematură.

Indicat ca antisclerotic (ocrotitor vascular, mai ales al vaselor groase pe care le face suple), hipotensor, antitoxic, depurativ. Bărbații de peste 40 de ani ar trebui să-l folosească iar pentru bătrâni ar trebui să devină ,,pâinea cea de toate zilele"

Poate fi util contra reumatismului, a tulburărilor de îmbătrânire a țesuturilor¹, a stărilor scrofuloase, a insuficienței tiroidiene, a excesului de colesterol sanguin, a obezității, a hipertensiunii, a tulburărilor circulatorii, a gușii, contra afecțiunilor pulmonare, a tuberculozei, a sifilisului. La copii este un factor de creștere.

Tratamentul catalitic se întrebuințează contra tulburărilor funcției tiroidiene și a tuturor consecințelor ei, cu rezultate excelente.

  Iodul poate fi prost tolerat și poate provoca iodism (guturai, amețeli, dureri de cap, hipertrofia glandelor submaxilare). De aceea se recomandă absorbția lui sub formă de alimente naturale.

¹ Experiențe clinice asupra unor pacienți apatici, cu țesuturile îmbătrânite, au demonstrat că terapeutica iodată este înzestrată cu reale puteri de reîntinerire.

Fluor

 Fluor [F]

Se găsește în grâu, orz, orez, caise, struguri, cartofi, ridichi, roșii etc

Utilitatea lui este reală pentru oase (cu fosforul, joacă un rol important în metabolismul calciului) și pentru tendoane. Totuși, pentru P. Jaulmes, pragul toxic al fluorului este foarte aproape de doza lui terapeutică.

   Hiperlaxitatea ligamentară, care expune la entorse repetate, ține de o terapeutică fluorică. Este indicat deopotrivă în cazurile de întârziere de osificare, rahitism, osteoporoză, la consolidarea fracturilor, la cariile dentare.

Fluorul a stârnit discuții privitoare la întreținerea smalțului dentar.

Unii l-au preconizat în pastele dentare, dar alții cred că este inutil și, pe de altă parte, poate expune la intoxicații.

În terapeutică, anumite preparate homeopatice par dotate cu o putere de netăgătuit.

   Altfel, persistă contradicțiile privind prezența sau introducerea lui în pasta de dinți sau în apa de băut (accidente renale, cancere în evoluție, risc de catastrofe la nivelul smalțului dentar cu pierderea întregii danturi, cazul Meuse cu sute de locuitori unde apa avea mai mult de 4 mg F/litru, în loc de mai puțin de 2 mg cu acțiune eventual favorabilă). 

   Astfel, fluorul, al cărui utilitate nu este pusă la îndoială cu doze infinitezimale, nu poate fi prescris decât de medic, pentru cazuri particulare, și pe răspunderea lui.

   Din punct de vedere al sănătății generale, ca și pentru buna stare a danturii, o alimentație de calitate va rezolva problema.

   Măsura în oferirea bomboanelor  copiilor mici care învață bine la școală, ca și mamelor lor fermecătoarede toate vârstele care își mai permit această desfătare supremă, va fi un imperativ pentru cine înțelege să-și păstreze dinții sănătoși și respirația plăcută.

   Săpunul de Marsilia a fost ,,pasta de dinți" care a permis predecesorilor noștri (din Franța n. r.) să-și păstreze dinții fără a apela la ,,super produse" promovate prin publicitate.

Fier

 Fier [Fe]

Se găsește în numeroase fructe (migdale, alune), în grâu, ovăz, secară, morcov, urzică, spanac, ceapă, creson, varză, castane, pătrunjel, leguminoase, cacao, polen și în anumite măruntaie de vită, în ape minerale feruginoase (Vâlcele 7,9 mg/l).

Necesar 10 - 18 mg/zi

Este cunoscut mai ales ca antianemic fiind un compus primordial al hemoglobinei

Carența lui pare să favorizeze apariția cancerelor. Anumite enzime cer prezența acestui metal 3/4 stocat în organism sub formă de feritină. Pierderea unui ml de sânge lipsește organismul de tot atâta fier ca excreția cotidiană (0,5 - 1 mg). Atenție, deci, la hemoragiile de toate felurile care spoliază organismul.

   Este cel mai abundent dintre oligoelemente: o persoană de 70 de kg conține cca 3 500 mg. Excesul de fier este tot atât de prejudiciabil ca insuficiența lui, emonctoriul natural nefiind în stare să elimine peste 0,5 - 1 mg pe zi. 

  În general ne vom simți bine consumându-l sub forma plantelor, a fructelor sau a legumelor care-l conțin, cu atât mai mult cu cât utilizarea fierului este legată de prezența cuprului care se găsește în fructele proaspete și legumele verzi. O insuficiență de nutriția, cu numeroase tulburări digestive și de altă natură, poate împiedica asimilarea fierului de către organism. Nu-i de ajuns să adaugi fier sub una din numeroasele forme propuse în comerț, ca să pui capăt unui sindrom de anemie. În privința aceasta, revenim mereu la primatul unei alimentații suficiente și echilibrate, ținând seama de protidele animale și vegetale, de minerale, de vitamine etc, în care legumele, fructele și cerealele își păstrează o importanță capitală.

OMS semnala că în 1972 erau în lume 700 milioane de persoane cu lipsă de fier.

Astăzi se pare că sunt 2 miliarde ținând cont de avansul tehnologiei de detectare și a noilor limite care definesc carențele. Vezi articol

Cupru

 Cupru [Cu]

Îl găsim în migdale, nuci, alune, grâu, sfeclă roșie ceapă, nap, spanac, praz, cireșe, mere, portocale, struguri, polen.

Necesarul este de 2 mg/zi la adult și 5 mg la sugari. (Laptele fiind sărac în Cu, alimentația lactată exclusivă duce la anemie.

Indicațiile cuprului în tratamentul catalitic asociat cu alte tratamente: stări infecțioase, afecțiuni virotice (gripă, afecțiuni febrile acute, stafilococíi, reumatism poliarticular acut, poliartrită cronică evolutivă, lipsă de apărare organică).

În organism este 0,0004 % indispensabil vieții celulare și formării oaselor, esențial în biologia animală și vegetală. Condiționează fixarea fierului și concură la formarea hemoglobinei. Se opune coagulării excesive a sângelui. S-a descoperit o paralelă între secreția tiroidiană și procentul de Cu din sânge.

Cobaltul

 Cobalt [Co]

În proporție de 0,000004 % în organism cobaltul reglează sistemul vagosimpatic și este un vasodilatator. Se află în componența Vitaminei B₁₂ fapt datorită căruia se pare că, experimental, aceasta stimulează regenerarea nervilor periferici la șobolan.

   Cobaltul este un antianemic, împreună cu fierul și cu vitamina B₁₂. Cu fierul și cuprul, el joacă un rol în formarea hemoglobinei.

   Prezența lui este necesară la fixarea fierului.

   În doze slabe, cobaltul stimulează activitatea penicilinei. În doze mari, ar fi antagonist. Tot astfel în doze slabe accelerează fermentația lactică, iar în doze mai ridicate, o inhibă, apoi o accelerează, pentru ca, în cele din urmă, s-o inhibe definitiv.

Se găsește în regnul vegetal fiind foarte răspândit la fanerogame și criptogame (grâu, porumb, orez, tomate, salată, fasole, morcov, pin, coada calului, etc)

Absența lui din anumite soluri duce la culturi furajere care provoacă boli, multă vreme inexplicabile, ale animalelor. Adăugarea de cobalt în rația lor aduce vindecarea.

La animale îl găsim în toate țesuturile, mai cu seamă în pancreas.

   În terapeutica numită catalitică, cobaltul este prescris în tulburările sistemului vagosimpatic (palpitații, anxietate), în anemii, în hipertensiune, spasme diverse și în dureri: anghina pectorală, coronarite, arterite, sciatică, nevrite.

 Calciu

Calciul se găsește în numeroase vegetale: grâu, ovăz, nucă, alună, migdală, morcov, varză, spanac, țelină, cartof, ceapă, nap, lapte, brânzeturi, ouă. Ape minerale calcice (Vâlcele 298 mg/l).

 Necesar 400 - 2 000 mg/zi

Produs      conținut în mg/100 g 

Ouă de găină*            2 000

Brânză                         1 000

Apa și vinul                   300

Lapte                     100 - 120

Calciul este cunoscut de toți pentru importanța lui în constituirea și întreținerea oaselor. Acțiunea lui se exercită de asemenea asupra dinților, tendoanelor, nucleelor celulare, echilibrului sanguin și umoral. 

Indicat în cazuri de oboseală, afecțiuni pulmonare (TBC), adenită,**  în anumite stări nervoase. Pentru diverși autori, calciul este antidegenerativ și indicat în canceroză. Fixarea lui însă depinde de diverși factori: fosfor, vitamina D₂  și C, fluor, magneziu, cupru, aspect încă frecvent ignorat.

   În general o alimentație bogată în crudități ajunge să mențină echilibrul calcic al organismului, cu condiția unei suficiente expuneri la soare.

Ingerarea de medicamente cu calciu joacă un rol neglijabil în echilibrul calcic dar calciterapia este departe de a fi ineficace. Este vorba de asimilarea normală de către organism a calciului alimentar. Sunt favorabile asimilării: raportul calciu/fosfor (0,5 - 2), cuprul, vitamina C, siliciul, soarele.

Sunt defavorabile: insuficiența biliară, acidul fitic (vândut în farmacii pentru tonificare) prezent și în anumite semințe înainte de încolțire.

Carența de calciu se evidențiază și pe electrocardiogramă [ekg].

Digitalina sensibilizează inima la calciu și nu se asociază cu gluconat de calciu căci poate provoca moartea.

În terapeutică:

  - marea problemă rezidă nu în aportul, ci în deficiența circuitului de utilizare (importanța hormonilor și a vitaminelor)

  - oxidul de calciu mineral este inutilizabil pentru animal, iar calciul excesiv este un agent de decalcefiere, căci împiedică utilizarea calciului din lapte, ouă...

  - injecțiile intravenoase cu calciu nu permit fixarea calciului, nici recalcificarea. Cu excepția cazului de tetanie acută este preferabil să se recurgă la sursele alimentare.

   Alimentarea, vitaminele, hormonii, glandele nedorind, enzimele, proteinelor, fosforul etc., totul se interferează în absorbția, fixarea și eliminarea calciului. Se dovedește că echilibrul organismului se situează pe o linie destul de îngustă între exces și carență. Si cum orice lucru poartă în el contrariul lui, ajungem să preconizăm o mare prudență în tratamente, care riscă uneori să creeze dezechilibre și chiar accidente ireversibile.

* În traducerea cărții lui Jean Valnet în limba română apărută la noi în 1987 nu  apar ouăle. Acestea se dădeau pe cartelă câte 5 buc/persoană/lună.

** Adenită - inflamația ganglionilor limfatici

 Brom

Bromul este un sedativ al sistemului nervos utilizarea lui fiind binevenită în cazurile de insomnii.

Se găsește în: măr, strugure, fragă, pepene galben, usturoi, sparanghel, morcov, țelină, varză, ceapă, praz, roșii,  ridichi.

 Arsenicul

   Este un tonic și un reconstituant (stimulent și al poftei de mâncare, activează schimburile nutritive). Înlesnește respirația și e binefăcător în anumite dermatoze.

Se găsește în germenii de grâu, orez, usturoi, varză, spanac, nap, morcov, cartof, măr și în multe alte vegetale.

Indicațiile sale principale sunt oboseala generală, lipsa poftei de mâncare, anemia, afecțiunile respiratorii (inclusiv tuberculoza), sifilisul, artritismul, dermatoze (eczeme, psoriazis, acnee etc) 

Vitamina B complex

 Vitamina B

- complexul vitaminic B -

   Indicațiile complexului B 

Creștere, convalescență, sarcină, tulburări de asimilare, nevralgii și polinevrite, inflamații ale limbii, ale gingiilor, anorexie, beri-beri, colită, constipație, reducerea peristaltismului (ocluzie),  anemie, oboseală generală, iritabilitate, tulburări ale tiroidei, ale suprarenalelor, ale pancreasului, prevenirea arteriosclerozei, disbacterioză după antibiotice, care duce la carențe de vitamine (mai ales K) ce erau sintetizate de flora intestinală. Administrarea de drojdii, cele mai bogate în vitamina B, după antibioterapie, a devenit regulă imperioasă în medicină.

Vezi și, mai ales,  HRIȘCĂ

   Vitamina B₁ sau antiberi-berică, sau aneurină, sau tiamină (hidrosolubilă).

   Se găsește în cantități mari în coaja grăunțelor (grâu, orez . . .) și în unele vegetale: nuci, leguminoase, arahide, majoritatea legumelor și fructelor, în drojdii. O găsim în pâinea tradițională integrală, orez nedecorticat. Pâinea albă și orezul glasat sunt aproape în întregime lipsite de această vitamină. Prin anul 1885 o cercetare din armata indiilor olandeze care pierduse un sfert din trupă prin indisponibilizare, a observat că găinile hrănite cu orez orez decorticat au ajuns simultan oloage, iar la reluarea hranei cu orez integral s-au vindecat tot simultan.

   Hipovitaminoza B₁ este frecventă datorită alimentației defectuoase (fierbere, sterilizare, rafinare) și favorizată de insuficiențe digestive și intestinale sau de tulburări de asimilare tisulară. 

   Folosirea excesivă a zahărului rafinat și a făinilor ,,moarte" 000 (trii nula) atrage după sine un beri-beri rudimentar, de formă atenuată, care scapă adesea diagnosticării. Alcoolismul, care epuizează rezervele organice de vitamina B₁, atrage polinevritele.

   Insuficiența vitaminei B₁ produce nevrite, stare de oboseală, dureri de cap, iritabilitate, tulburări ale memoriei, palpitații, gâfâieli, amețeli, inapetență. Ea favorizează ulcerele stomacului, ulcerele gambei, degerăturile.

   Indicațiile principale sunt în nevralgii, nevrită, sciatică, paralizii post-infecțioase, polinevrite alcoolice, diabetice, medicamentoase, tulburări de ritm cardiac, ale sarcinii, oprirea creșterii, spasmofilia sugarului.

   Doza zilnică necesară este 2 - 3 mg

  Produs                       mg  B₁/100 g

Cuticula orezului           2 - 2,5

Grâu, orz, secară            1 - 2 

Soia                                 0,3 - 1,5 

Nucă                               0,5 

Ficatul                            0,5 - 1,3

Gălbenuș de ou            0,3

Mai puțin sensibilă decât vitamina C la căldură, totuși fierberea duce la pierderi importante.

   Vitamina B₂

sau riboflavină  (hidrosolubilă)

   Se găsește în aceleași alimente ca vitamina B₁ : drojdii, germeni de cereale, frunze de vegetale, în anumite fructe (caise), în lapte, în gălbenuș de ou, în ficat, în polen.

   Importanța ei vizează fenomenele de reglementare celulară; acționează asupra metabolismului,* zaharurilor, grăsimilor și protidelor, prezidând astfel echilibrul nutritiv. Exercită o acțiune favorabilă asupra pielii și mucoaselor și joacă un rol în echilibrul intestinal. Este un factor de creștere.

   O găsim în mușchi, în retină (cu rol în adaptarea vizuală lumină - întuneric

Carența ei se observă la sugarul hrănit exclusiv cu lapte artificial, la adult în anumite situații: convalescență, sarcină, la indivizii supuși enterocolitelor. Unele tulburări ale asimilației, favorizează apariția carenței vitaminice.

Hipovitaminoza B₂ se manifestă prin tulburări gastrointestinale diverse (enterită, tulburări de resorbție a grăsimilor), leziuni oculare (tulburări vizuale, cataracte . . .), leziuni la nivelul pielii și mucoaselor (fisuri la încheieturi, atrofia papilelor limbii, unghii casante, păr tern și sfărâmicios, o oprire din creștere la copiii mici, la adult o stare de oboseală și crampe musculare.

Indicațiile principale  sunt în anumite afecțiuni ale pielii și ale mucoaselor, seboree, eczeme, conjunctivite, tulburări de adaptare vizuală la întuneric, enterita cronică, crampe musculare, astm, migrene, inflamații ale gurii, întârzierea dezvoltării la sugari și copii.

Doza necesară zilnic este de 1 - 2 mg

Produs                 mg B₂/100 g

Drojdii                        2,5 - 3

Germeni cereale       0,5 - 1,5

Gălbenuș de ou         0,25

Lapte                          0,1 - 0,25

   Vitamina B₂ este mai puțin sensibilă la căldură decât B₁

Vitamina B₃ 

sau vitamina PP⁲, sau antipelagroasă, sau amido-nicotinică (hidrosolubilă)

   Este prezentă în germenele și coaja de grâu, coaja orezului,  în drojdii, în numeroasele fructe și legume proaspete, în hrișcă, în polen și altele. 

   Factor important în nutriția țesuturilor, ea participă la metabolismul corpurilor grase și al zaharurilor.

Carența ei atrage pelagra, caracterizată mai întâi printr-o oboseală rebelă, prin tristețe și insomnii. Survin rapid și tulburările digestive (arsuri gastrice), afte, diarei, ulcerații, degerături, pete la nivelul pielii feței, mâinilor și picioarelor, uscăciunea pielii, care devine sfărâmicioasă, dureri, tulburări nervoase diverse și nebunia pelagrică, precedând moartea.

   Hipovitaminoza PP este frecventă în țările în care hrana, monotonă, se bazează pe porumb sau orez (Extremul Orient), fiind favorizată de tulburări intestinale. 

Indicată în pelagră, vitamina PP, se recomandă și în dermatoze, tulburări circulatorii periferice, degerături, afte, inflamații bucale, enterocolite, psihoze, stări depresive.

Doza  necesară este de 20 mg/zi

Produs                     mg B₃/100 g

Drojdii                         50 - 100

Ficat vită, porc           10 -  25

Soia                                 5

Cartof                             1

Studiul malformațiilor a evidențiat că:

 ◾la embrion carența ei este suficientă pentru a produce sudura degetelor. 

♡ ca efect opus  vitamina PP este capabilă să prevină apariția monstruozităților.

Infectarea cu viruși pe de o parte și hipovitaminoza minimă pe de altă parte vor putea de pildă, asociindu-se, să provoace monstruozități**

Vitamina B₅ sau acidul pantotenic (hidrosolubil)

   Foarte răspândită în regnul vegetal și animal, carența acesteia este rară. O găsim în drojdii, în gălbenușul de ou, în numeroase vegetale, în lăptișorul de matcă etc.

   Este ocrotitoare a celulelor, epiteliilor și a ficatului. Participă la asimilarea materiilor grase.

Carența ei experimentală se soldează cu leziuni degenerative și inflamatorii ale ficatului, ale mucoaselor respiratorii și gastrointestinale, anumite maladii eczematoase ale pielii, degerături. La șobolanul nou-născut: absența ochilor și hemoragia extremităților.

Vitamina B₅ este indicată în tulburările hepatice, enterocolite, în inflamațiile pulmonare, în dermatoze, în seboree, în rănile atone, în stările depresive, în crampe și în căderea părului la femei.

Doza zilnică este în jur de 10 mg

Drojdie            20 mg/100 g

Gălbenuș           7

Tărâță                 2,25

Varză                   1

Vitamina B₆ sau piridoxina sau adermina (hidrosolubilă).

   O găsim în vegetalele verzi, în învelișul unor grăunțe, în soia, cartof, în drojdii, în gălbenușul de ou, în polen . . .

Joacă un rol important în metabolismul grăsimilor și al acizilor aminați. Utilă la formarea hemoglobinei este totodată și un stimulent muscular, un ocrotitor al pielii și un factor de creștere.

Absența ei atrage tulburări cutanate, nervoase, modificări sanguine și o supraîncărcare grăsoasă a ficatului. Carența ei este observată în cazul hipersecreției de oxalat urinar și în calculi de acest fel.

Indicată în anumite aspecte ale patologiei nervoase și musculare (paraplegii spasmodice Parkinson), în afecțiunile cutanate, în eczema sugarului, în anumite anemii, în crampele musculare, în tulburările sarcinii. Interesul ei în maladia ateromatoasă (arterioscleroză) nu e de neglijat.

Vitamina B₆ se înrudește biologic cu PP (vit B₃): pelagra este în general provocată de o carență a acestor două vitamine.

Doza necesară este 2 - 4 mg/zi

Produs uscat              mg B₆/100 g

Drojdie                               4 - 10

Gălbenuș                          18

Ficat de vită                       2 

Germeni grâu porumb     1 - 5

Soia                                       1 - 9 

Ficat berbec, vițel              1 - 2,5

Pulpe găină, jambon         2,5 

Vitamina B₈ sau vitamina H sau biotină (hidrosolubilă)

   Se găsește în numeroase drojdii și vegetale: arahide, varză, ciuperci, mazăre, morcovi, roșii, spanac . . .

   Ea intervine în metabolismul glucidelor, protidelor și grăsimilor. Ocrotește pielea și mucoasele. Albușul de ou se comportă ca o antivitamină H.

Carența ei produce dermatoze, uscăciunea pielii, atrofia papilelor limbii, scăderea hemoglobinei, oboseală, alterarea psihismului.

Pare să se manifeste în cursul tratamentului cu sulfamide și antibiotice care reduc și modifică (dezechilibrează) flora normală a intestinului (H. Gounelle și M. Blondin).

   Este indicată în anumite dermatoze ale adultului, ale copilului și ale sugarului, în stările de oboseală.

Vitamina B₉ sau acidul folic (hidrosolubil)

   Factor antianemic care a purtat pe vremuri numeroase nume: factorul V, vitamina M, vitamina Bc, foarte răspândită în regnul vegetal, mai ales în frunze verzi (spanac), sparanghel, castraveți, morcov, cartofi, ca și în drojdii, ficatul animalelor etc.

Ea participă la metabolismul acizilor aminați (componenți ai proteinelor)

Este indicată în anemii, anumite tulburări digestive și în convalescențe.

Doza necesară este de 100 - 200 gamma (miimi de miligram - 0,1 - 0,2 mg - )

           Conținut      mg/100 g

Legume verzi

sparanghel, spanac         100 - 150

Ficat porc, vită                   30 - 150

Ouă                                      10 -   90

Morcov varză f. verde     10 - 40

Drojdii                                  0,1 - 0,3 

Cartof                                   0,1

Morcov                                0,04

Frunze -,,- -,,-                      0,3

Vitamina B₁₂  sau cianocobalamina (hidrosolubilă)

   Este factorul antianemic cel mai puternic cunoscut în prezent. Ea prezintă o anologie structurală cu hemoglobina. Acțiunea ei este atât de puternică încât dozele de 30 - 40 gamma, la nevoie 100 - 150 se dovedesc în general suficiente.

La început, când a fost descoperită  era extrasă din ficat brut; 4 t ficat pentru 1 g de vitamină.

Doza zilnică este de cca 0,003 mg

Vitamina B₁₂ este larg răspândită în natură⁳. O găsim în drojdii, în anumite legume verzi, în anumite alge, în germenii de grâu, în ouă, lapte, ficat de animale, în ,,nuoc-mam"⁴ cunoscut amatorilor de bucătărie chinezească.

Pe lângă activitatea sa antianemică (indispensabilă formării globulelor roșii), vitamina B₁₂ participă în metabolismul glucidelor și grăsimilor, în metabolismul aminoacizilor și a substanței nervoase. Se află stocată mai ales în ficat, pancreas și în mușchi.

   Indicații: în anemii de orice natură (pernicioase, cu hemoragii,  nutriționale . . .), în nevralgii diverse - polinevrite alcoolice și diabetice, dureri reumatismale, oboseli fizice și intelectuale, colite, alergii.

* Schimburile care se petrec în organism.

** În realitate, o infecție (microbiană sau cu viruși) nu poate apărea decât la un pacient slăbit, deci cu carențe la unul sau la altul dintre elementele vitale, în general la mai multe. Aceasta este rațiunea pentru care nu toată lumea se contaminează cu virusul gripei; nu toți ,,iau" poliomielita (deși riscurile sunt echivalente), iar personalul care îngrijește tuberculoșii, nu se îmbolnăvește. Revenim mereu la problema rezistenței organismului, consecință a unui echilibru în care alimentația joacă, în mod obligatoriu, un rol preponderent.

   ⁳ Hausmann și col. au izolat-o din mușchiul de bou, din diverse culturi microbiene, din balega de vacă, din dejecțiile berbecului. Ea este prezentă în bălegarul de vacă și atunci se numește Bm (de la manure = bălegar), în găinaț și în dejecțiile umane.

   Hoover i-a dovedit existența în mocirla activată a canalelor. În 1952, laboratoarele ,,Miner Laboratories" din Chicago au pus la punct un proiect de extracție a vitaminei B₁₂ pornind de la 250 t de nămoluri culese zilnic din statul Milwaukee.

   Daislay a expus o tehnică pentru izolarea acestei vitamine pornind de la apa de mare.

   ⁴ În Indochina, autohtonii îngrămădesc peștii în recipiente mari și îi lasă să putrezească. Rezultă un lichid cu miros dezgustător pentru profan, așa-zisul nuoc-mam, care, le asigură zilnic acizii aminați și vitaminele indispensabile într-un regim pe bază de orez și de pește uscat. Europenii care au trăit în Extremul Orient nu concepeau o masă chinezească fără o porție zdravănă de nuoc-mam. Descoperirile moderne aprobă în întregime această metodă.

 Vitamina K

 - antihemoragică - (liposolubilă)

   Există o vitamină K în vegetalele verzi (izolată în 1939 de Karer din lucernă) și o vitamina K obținută din făini de pește putrefiate. 

   Contrar celorlalte vitamine, vitamina K este sintetizată de către flora intestinală normală. Astfel carența ei poate să țină fie de un insuficient aport alimentar, fie de o deficiență de sinteză: există și cazul unei proaste utilizări, când funcția biliară este diminuată și cea intestinală perturbată.

   Vitamina K este transformată în ficat în protrombină.

   Hipovitminoza K favorizează hemoragiile (spontane sau după traumatisme minore).

   Prescripțiile ei principale sunt:

  - hemoragiile de orice fel, ale adultului, copilului și sugarului;

  - tulburările hepatice diverse (icter, hepatite . . .), și cele colitice.

  - degerăturile, urticariile;

  - tratamentele antibiotice care distrug flora microbiană intestinală utilă pentru sinteza vitaminei K.

Se găsește în numeroase legume verzi: mazăre, cartof, roșie, varză, spanac . . . și, pe lângă lucernă, în urzică, frunză de castan, în anumite fructe, în ficatul animalelor. 

 Vitamina D

- sau antirahitică - (liposolubilă)

   Această importantă vitamină se găsește în germenii de grâu, în uleiurile vegetale, în numeroase vegetale proaspete. De asemenea, în laptele integral, în unt, în gălbenușul de ou, în ficatul peștilor (ulei de ficat de morun), în peștii grași (heringi, sardele ș.a.), în polen.

   În realitate, distingem sub denumirea de ,,vitamina D":

  - Vitamina D₂ extrasă din uleiul de ficat de pește și, pe de altă parte, rezultând din iradierea provitaminei D₃ conținută în piele.;

  - Vitamina D₃ - sau calciferol - produs al iradierii provitaminei D₂ (sau ergosterol), conținută în vegetale, (drojdii . . .).

   Există diverși omologi, de formulă chimică învecinată, care prezintă de asemenea proprietăți antirahitice. Aceste elemente au importanță în alimentație, însă în terapeutică nu se folosesc decât vitaminele D₂ și D₃. Uleiul de ficat de morun conține 2 mg de vitamina D₂ la 10 g, uleiul de fleton (specie de cambulă) conține 0,5 - 10 mg la 10 g, untul 0,002 - 0,02 mg (două miimi - două sutimi de mg)

   Acțiunea ei se referă la formarea oaselor, a dinților, prin asimilarea calciului (echilibrul fosfo-calcic) și fixarea lui pe matricea osului.

   Absența provoacă rahitismul constând în demineralizare, în tulburări în formarea scheletului și a dinților, tulburări de creștere, îngroșarea articulațiilor, anemie, tuberculoză. Copiii sunt obosiți, prezintă un torace în formă de carenă, tibii în ,,lamă de sabie" și un abdomen voluminos.

   Potrivit unor autori doza zilnică preventivă variază de la 400 U.I. la  1 200 sau 1 500. Dozele exagerate se arată nocive. 

Tratamentul cu vitamina D₂ nu este eficace decât asociat cu un regim corect, comportând cantități suficiente de protide și de vitamine C, B și A. Este vorba de un nou și foarte interesant exemplu de sinergie obligatorie.

Indicațiile vitaminei D sunt rahitismul, anumite tulburări osoase ale adultului (osteomalacie . . .), anumite cazuri de tuberculoză (mai ales de lupus, manifestări cutanate ale acestei boli), afecțiuni reumatismale, tetania, graviditatea, alăptarea, întârzierea consolidării fracturilor¹.

   Progresele igienei au suprimat în multe locuri, adevăratul rahitism, dar, în marile centre se pot observa numeroase cazuri de rahitism latent, chiar la copii vădit bine hrăniți, pentru că vitamina D provine, de asemenea, în bună parte, din sterolii pielii sub influența razelor ultraviolete ale soarelui. Astfel lipsa de aer și de lumină atrage încă⁲ aceste leziuni de pre-rahitism, frecvente în zilele noastre.

   Hipervitaminoza D există; ea se traduce prin tulburări digestive (nerăbdare, grețuri, constipație . . .), tulburări renale (eliminarea exagerată de calciu, albuminurie, nefrită), oboseală fizică și intelectuală, slăbire, dezhidratare, tulburări nervoase.

   H. Gounelle și colaboratorii au demonstrat că există vitamine D hipocalcemiante.

¹ Acestea cât și un număr de demineralizări, țin mai ales de o specie de criptogramă de baltă: Coada calului (Equisetum arvense)

⁲ Încă: deoarece se știe dintotdeauna că, în anumite țări, copiii familiilor bogate, ținuți în general, la umbra gineceelor, furnizau mai mulți rahitici decât ,,sărăntocii" epocii, care se jucau la lumină pe străzi.

 Vitamina F 

Vitamina F se găsește în uleiuri pure extrase la rece, de floarea-soarelui, de nuci, de alune, de rapiță, de mac de grădină, de inișor.

Sunt grupați sub numele acesta  acizii grași nesaturați¹  care, având o valoare energetică, n-ar trebui să intre în cadrul vitaminelor ce acționează în doze infinitezimale. Dar importanța lor este capitală pentru echilibrul organic.

   Acidul linoleic, acidul linolenic și acidul arahidonic intră în compoziția unor uleiuri vegetale⁲

   Importanța lor devine evidentă dacă ținem seama că, la om, acidul linoleic reprezintă circa 1/10 din totalitatea acizilor grași; în plus organismul nostru nu-i poate sintetiza.

   Acizii grași polinesaturați există în toate celulele, jucând rolul de cofermenți și fiind necesari la sinteza grăsimilor. Acțiunea lor necesită prezența de ,,covitamine" indispensabile (B₆, E).

Diverse dermatoze (eczema infantilă, seboreea, acneea, crăpăturile, pruritul anal ...) sunt legate de carența de vitamina F.

   Lipsa vitaminei F este, de asemenea răspunzătoare de diverse tulburări printre care arterioscleroza, afecțiuni trombozante (arterite, flebite), infarctul miocardic (angina pectorală), anumite tulburări hepatice și nervoase.

   Vitamina F constituie, pe de altă parte, un factor de creștere, acizii grași nesaturați au loc important în prevenirea cancerului, intervine în metabolismul colesterolului: deficitul duce la formarea de depozite colesterolice în pereții vasculari și tegumente, tulburare a funcției hepatice și a puterii antitoxice a ficatului.

Hipovitaminoza F atrage o permeabilitate anormală a membranelor celulare cu trecerea prin peretele intestinal a unor germeni găsiți în diferite tumori [C. Kousmine, din Lausanne⁳], aceste microorganisme fiind înarmate cu toxine. Concluzia este că trebuie să admitem, la bolnavi, o trecere a germenilor printr-un perete intestinal devenit anormal de permeabil, grație mai ales a unei carențe de  vitamina F.

   Migrația bacteriilor intestinale este, de altfel, un fenomen binecunoscut.

   ,,Dintre toate mucoasele care tapițează cavitățile deschise spre exterior, scria Ch. Maillant ⁴, mucoasa intestinală este aceea care se află în contact cu cel mai mare număr de germeni; importante cercetări bacteriologice au avut ca obiect demonstrarea trecerii acestor germeni prin peretele intestinal, fie că este vorba de microbi patogeni sau nu".

   Există într-adevăr în intestinul gros o floră de fermentație favorabilă și o floră de putrefacție. Într-un intestin sănătos, supus unor condiții normale de funcționare, aceste două grupe de germeni se echilibrează. Când, pentru cauze foarte diverse, flora de putrefacție predomină, asistăm la roirea în circulație a acestor germeni însoțiți de produse toxice. Diverși autori au arătat că, de altfel, constipațiile îndărătnice, însoțite de stază⁵ , mai ales cecală și colică dreaptă, joacă un rol important în etiologia colibacilozelor.

   De altfel, în viața de toate zilele, sub influența condițiilor meteorologice, dietetice, a oboselii, se întâmplă frecvent, în afară de orice sindrom patologic definit, ca roirea germenilor intestinali să se producă, micșorând treptat rezistența organismului.

   Efectuând biopsii⁶   asupra tumorilor și cerând o examinare bacteriologică a eșantioanelor scoase, C. Kousmine a putut demonstra prezența bacteriilor în țesutul tumoral. Bacteriile găsite sunt, în majoritatea cazurilor, dintre cele mai banale. Uneori există, totuși, germeni puțin cunoscuți în patologia umană. Dar aceștia sunt oaspeții obișnuiți sau accidentali ai intestinului. Unii au fost cultivați pornind de la scaunele și de la tumoarea aceluiași bolnav.

   C. Kousmine găsește ca factor esențial al acestor fenomene modificarea progresivă a deprinderilor alimentare, îndeosebi în ceea ce privește calitatea și cantitatea grăsimilor consumate: de un secol, occidentul consumă de șase ori mai multe materii grase, mai ales animale sau uleiuri vegetale tratate, stabilizate, dezodorizate, decolorate . . .  firește sărace sau artificial sărăcite în vitamina F.

   Astfel, pentru autor, ,,sub influența unei carențe de vitamina F, peretele intestinal ajunge anormal de permeabil. El lasă să treacă zilnic microorganisme cu slabă putere patogenă, dar înarmate cu toxine. Într-un loc predispus al corpului, grație unui factor permeabilizant suplimentar, hormonal în cazul unui cancer al sânului, cancerigen în cazul cancerului fumătorului etc., se produce o sensibilizare. O tumoare se formează".

   Dacă raționamentul este just, adaugă doamna C. Kousmine, ar trebui să fie posibilă inversarea acestui fenomen. Pentru a o face, ar trebui deci să suprimăm migrația microbiană, să suprimăm avitaminoza F, care o cauzează și să normalizăm funcția antitoxică a ficatului.

   În tratamentul cancerozelor pe care le-a preconizat, intervin mai ales:

  - o dezinfecție intestinală periodică și menținerea echilibrului florei intestinale, cea mai bună prevenire a stărilor de autointoxicare;

  - o vitaminoterapie reală, cu un aport abundent de vitamina F (două linguri de supă pe zi cu ulei de floarea soarelui, de susan . . .);

  - eventual, abținerea de la mâncare, care suprimă infecția permanentă de origine intestinală și favorizează refacerea.

   Pentru C. Kousmine ca și pentru un anumit număr de autori, dacă ,,tratamentele de distrugere tumorală, oricare ar fi ele, dau rezultate de o mediocritate disperantă, este pentru că nu se ține seama de faptul că țesutul tumoral este un țesut de apărare antimicrobiană. Necesitatea pe care o simte organismul de a construi un astfel de țesut ar rezulta dintr-o stare de carență în vitamina F și a covitaminelor E și B₁ ca și într-o prăbușire a puterii antitoxice a ficatului și a pancreasului.

   Un tratament medical intern tinzând la suprimarea acestor deficiențe apare deci, neapărat necesar, ca o completare a metodelor distructive clasice, dacă vrem să progresăm în terapeutica antitumorală.

   Atitudinea aceasta, sub modalități diverse a permis un număr deloc neglijabil de ameliorări, ba chiar de vindecări, supraviețuiri de zece, cincisprezece sau chiar douăzeci de ani (în timp ce, clasic încă se mai vorbește de testul celor cinci ani; dar noțiunea aceasta simplistă este pe cale de a fi părăsită).

Paragraful acesta n-ar fi, în sfârșit, cu totul complet, dacă nu s-ar face caz de acțiunea, în prezent cunoscută, a vitaminei F asupra sănătății și frumuseții tegumentelor. Este una din vitaminele cele mai necesare pielii, căreia îi favorizează, prospețimea, strălucirea și catifelarea pe care o mască de argilă cu ulei pur (scurs din măsline înainte de teasc) o reface datorită proprietăților antitoxice și tonifiante tisulare.

   

¹ Acizii linoleic, linolenic, arahidonic ...

⁲ Uleiuri pure extrase la rece, de floarea-soarelui, de nuci, de alune, de rapiță, de mac de grădină, de inișor ...

⁳ ,,Infections chroniques, hypovitaminose F et maladies tumorales" , (Revue de pathologie générale et de physiologie clinique, 1962).

⁴ ,,Auto-intoxication et passage de germes intestinaux à travers la paroi intestinale" (L'Hospital, 1961).

⁵ Oprirea sau încetinirea considerabilă în circulația sau scurgerea unui lichid organic (n.t.)

⁶ Scoaterea unui fragment din țesutul unui organ în vederea cercetării lui la microscop.

 Vitamina E 

      - sau tocoferol -

🔸️Atrofierea fetusului și nașterea de copii morți.

🔸️Tulburări în sfera genitală, cardiovasculară, în fiziologia neuromusculară sau la nivelul pielii.

   Indicațiile vitaminei E:

 - atrofia testiculară, ovariană și a uterului, impotența și sterilitatea;

 - pericolul de avort, întârzierea dezvoltării organelor genitale, întârzieri de pubertate, menstre dureroase;

 - vulvite, prurituri vulvare și tulburări genitale ale menopauzei;

 - tulburări de creștere ale pruncului;

 - anumite tulburări musculare și ale sistemului nervos (scleroză în plăci, sechele de poliomelită);

 - miocardite, angină pectorală, arterioscleroză (cu excepția hipotensivilor);

 - anumite eczeme și ulcere ele gambei;

 - miopie evolutivă.

   Vitamina E se găsește în cereale și mai ales în cele germinate (germeni de grâu etc), în uleiuri vegetale, legume (salate, creson, spanac, pătrunjel, mazăre ș. a.), polen.

                 Conținut la 100 g 

 Salata verde                                 4 mg

 Germeni de grâu                       20 mg

 Ulei germeni de grâu    150 - 500 mg

Nevoile organismului       10 - 25 mg pe zi

    Vitamina A

Vitamina A sau antixeroftalmică (liposolubilă)*

   Vitamină de creștere, cu importanță considerabilă pentru organismele tinere. Antiinfecțioasă, cu acțiune asupra echilibrului ,,acido-bazic", ea contribuie printre altele, la nutriția cartilajelor și a oaselor, a organelor digestive, a vaselor sanguine, a mucoaselor, a tegumentelor (este un ocrotitor al epiteliilor) și implicit un factor de întinerire. 

   Efectele ei care reglementează somnul și tensiunea arterială sunt deopotrivă de reținut. Ea se com- portă, pe de altă parte, ca un antagonist al tiroidei și ca frenator folicular în sindromul dureros care precede menstruațiile.

Absența atrage după sine:

🔸️Leziuni oculare: micșorarea acuității vizuale, umflarea pleoapelor cu apariția crustelor și depilare, întărirea și opacitatea corneei, xeroftalmie, adică o oftalmie uscată, cu roșeață, senzația de durere usturătoare, putând duce la orbire. 

🔸️Oprirea din creștere și scăderea solidității oaselor.

🔸️ Slăbire prin denutriție,

🔸️ Stare de oboseală, scăderea rezistenței la infecții (gripă etc.), 🔸️Modificări la nivelul pielii și al mucoaselor care ajung uscate, la nivelul unghiilor care se rup ușor, și al părului, care se închide la culoare. 

🔸️Tulburarea menstrelor

🔸️ Întărirea dureroasă a sânilor 🔸️Dureri abdominale 

🔸️Migrene

🔸️Nervozitate, neliniște. 

🔸️Formare de calculi

🔸️La copii, folosirea exclusivă a laptelui smântânit, a celui fiert în clocot, a făinilor rafinate, atrage tulburări grave de avitaminoză A

 

   Se găsește sub formă de provitamină A sau carotină în majoritatea plantelor și legumelor verzi, în numeroase fructe, mai ales în morcovi, usturoi, ceapă, pătrunjel, roșii, spanac, piersici, dude, castane, nap, banană, ananas, cereale, coacăze, zmeură, caise, lămâi, portocale, măceșe, fructe oleaginoase (și uleiuri vegetale), boabe de grâu, galbenuș de ou, lapte integral, smântână, unt, ficat de pește (ulei de ficat de morun). 

Doza zilnică necesară        2 mg

Surse: 

10 g ulei de ficat de morun       2 mg

100 g ficat de animal           3 - 50 mg

100 g morcov                          3 - 9 mg

Salatele                                    4 - 8 mg 

Măceșe                                          5 mg

   

* Solubilă în grăsimi

BOLI și CAUZE probabile

     BOLI și CAUZE

      

Durante causa, durat effectus.

   Se știe că majoritatea bolilor apar din alimentația dezechilibrată care duce la carențe. Se spune că, practic, ne săpăm groapa cu dinții⁲. ▶️💻

   Acest ghid de primă necesitate preluat după dr. Jean Valnet,  vă poate ajuta să aflați rapid cauzele probabile a peste 120 simptome sau boli cauzate de alimentația greșită, dezechilibrată și vă pune la îndemână metodele de corectare prin completarea dietei cu alimentele necesare, sau cu suplimente alimentare pe bază de minerale și vitamine din surse naturale, preponderent vegetale.

   El vă oferă un sprijin imediat până la prezentarea la medic sau până la sosirea rezultatelor analizelor prescrise de acesta.

   Tratamentele medicale vor avea rezultate slabe sau inexistente dacă nu eliminăm cauza principală care a generat suferința. Căci, așa cum spune și dictonul, cât timp persistă cauza, ea va genera efecte.

   Pentru a afla cauza este suficient să atingeți linkul de sub numele simptomului dumneavoastră, care are forma: 

                  Vezi Vit A 🔷️  

Se vor  lua în considerare cu prioritate linkurile cu bulină roșie cu forma E106🔴   reprezentând aditivii alimentari (E-uri) care pot avea ca efecte, fie boli și sindroame, fie determinarea unor carențe de vitamine sau minerale, ducând astfel indirect la diferite suferințe.

Dacă nu ați înțeles un termen, atingeți scurt cuvântul pentru a accesa informații despre el, cu prioritate spre dicționar.

   

   După  ce ați identificat problemele și greșelile, puteți folosi și acest ghid rapid pentru tratamentul bolilor prin

LEGUME, FRUCTE ȘI CEREALE 🔷️

Aceste ghiduri nu pot și nu vor înlocui consultul medicului, iar suplimentele nu pot înlocui hrana, apa, sau un regim de viață sănătos cu mișcare în aer liber la soare.

🔶️Simptome        🔷️Cauză

🔸️ABDOMEN.

   Dureri abdominale,

tulburări gastrointestinale diverse (enterită, tulburări de resorbție a grăsimilor).

                      Vezi  Vit A 🔷️

                          Vit B 🔷️ >B₂

🔸️ACCIDENT CARDIOVASCULAR

                              Vezi  Mg 🔷️

🔸️ACIDOZĂ.

   Creștere a acidității și o scădere a rezervei alcaline din sânge datorită unor tulburări funcționale din organism.

                  Vezi  Na 🔷️

🔸️ADHD 

   Hiperactivitate cu deficit de atenție. Vezi Mai mult

E102 🔴

🔸️AFECTĂRI COGNITIVE Amețeli, diminuarea percepțiilor vizuale și auditive, pierderi de memorie temporare, blocarea procesului de confirmare semantică¹, congestii nazale, sunete fictive, senzații de  lichid în sinusuri

E330 🔴

🔸️ AFTE BUCALE 

E330 🔴

🔸️ALĂPTARE. 

                      Vezi   Vit D 🔷️

🔸️ALERGIE.

   Anafilaxie. Hiperreactivitate. Sensibilitate și reacții față de administrarea repetată a substanțelor străine, a medicamentelor sau față de unele alimente. Detalii: Alergii ascunse

          Vezi  Vit B 🔷️ > B₁₂

                            Mg 🔷️  Mn 🔷️

🔸️ALZHEIMER 

E621 🔴 (Glutamat monosodic)

Al (aluminiu) în creme, spray-uri antiperspirante, vase de gătit și folii de aluminiu etc.

🔸️ANEMIE.

   Scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii și a hemoglobinei în sânge. Anemii de toate felurile (pernicioase, hemoragice) 

          Vezi Vit B 🔷️ > B₁ ; B₁₂

                 As 🔷️   Co 🔷️  Fe 🔷️

                       Mn 🔷️

🔸️ANGINĂ PECTORALĂ 

   Dureri în regiunea inimii și accese de asfixie care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare, unui infarct miocardic sau unei coronarite.

                          Vezi  Vit F 🔷️

🔸️ANOREXIE.

   Lipsa poftei de mâncare. Inapetență.

                Vezi Vit B 🔷️ > B₁

                          As 🔷️

🔸️ANXIETATE 

   Stare de teamă aproape conștientă. Așteptare încordată, îngrijorare, însoțită de palpitații, jenă în respirație, agitație, neliniște.

                    Vezi  Co 🔷️  

             Oligoelemente

🔸️ARTERIOSCLEROZĂ. 

   Afecțiuni trombozante (arterite, flebite), infarct miocardic, angină pectorală.

                           Vezi. Vit F 🔷️

                       Vit B 🔷️ > B₁

                        Si 🔷️  S 🔷️

🔸️ARTERITĂ

   Inflamarea arterelor

                   Mn 🔷️

🔸️ARTRITISM.

   Predispoziție la unele boli articulare și de nutriție

                      Vezi  As 🔷️  S 🔷️

🔸️ARTROZĂ.

   Artroză consecutivă menopauzei.

     Vezi   Mg 🔷️   K 🔷️   Si 🔷️

🔸️ASIMILARE.

   Tulburări de asimilare

                Vezi  Vit B 🔷️ > B₁

🔸️ASTENIE fizică și intelectuală

               Mg 🔷️   P 🔷️  Si 🔷️

🔸️ASTM. ASTM ALERGIC 

   Boli manifestate prin dificultatea eliminării aerului din plămâni și nevoia imperioasă de aer.

          Vezi:  Mn 🔷️   P 🔷️  vezi și ALERGII

E102 🔴

🔸️ATEROSCLEROZĂ. 

   Boală cronică degenerativă produsă prin depunerea de grăsimi și colesterol în peretele intern al arterelor, determinând sclerozarea acestora

                        I 🔷️   Mg 🔷️

🔸️AVORT(ONI).

   Atrofierea fetusului și nașterea de copii morți.

                       Vezi. Vit E 🔷️

🔸️BALONARE 

   post-prandială, grețuri, arsuri, poftă de mâncare capricioasă, slăbire.

            Vezi  🔷️ Sindrom dispeptic

🔸️BERI-BERI.

   Boală epidemică și endemică în Extremul Orient caracterizat prin tulburări cardiace, nervoase, paralizii, apariția de serozitate în țesuturi.

            Vezi  Vit B 🔷️ > B₁

🔸️CARDIOVASCULARE.

   Tulburări cardiovasculare și în fiziologia neuromusculară. Hipertensiune. Insuficiență cardiacă

                            Vezi Vit E 🔷️

                     Co 🔷️    I 🔷️    Mn 🔷️

                            P 🔷️   K 🔷️

E250 🔴

🔸️CANCER.

   Termen general pentru boli cu tumori maligne ce cresc rapid și atipic, cu tendința de invadare a țesuturilor vecine.

Tumori (alimentate de intestinul permeabil) încă tratabile.

                        Vezi  Vit F 🔷️

                    Ca 🔷️   Fe 🔷️   Si 🔷️

Vezi E102 🔴  E621 🔴

🔸️CANCEROZĂ.

   Cancer generalizat (cu metastaze, ajuns incurabil).

             Preventiv  Mg 🔷️   Si 🔷️

De evitat  E102 🔴

🔸️CHIRURGIE.

   Intervenții chirurgicale osoase

                         Vezi  Si 🔷️

🔸️CIRCULAȚIE.

   Tulburări circulatorii.

                     Vezi  I 🔷️

🔸️ COLESTEROL.

   Substanță care   reglementează permeabilitatea față de lichide a membranelor celulare. Se găsește, liberă sau combinată, în untura de pește, în bilă, sânge, țesut nervos, gălbenuș de ou.

Formarea de depozite colesterolice în pereții vasculari și tegumente.

                       Vezi  Vit F 🔷️

🔸️COLITĂ

   Inflamație acută sau cronică a colonului manifestată prin dureri abdominale și alternanță de constipație și diaree.

       Vezi Vit B 🔷️ > B₁ ; B₁₂

🔸️CONSTIPAȚIE 

   Dificultate sau imposibilitate de eliminare a fecalelor.

             Vezi Vit B 🔷️ > B₁

                                       Mg 🔷️

🔸️CONVALESCENȚĂ

                Vezi  Vit B 🔷️ > B₁

🔸️CONVULSII

                        Vezi  Mg 🔷️

🔸️CORONARITĂ 

   Inflamație a arterelor coronare ale inimii, constituind uneori cauza anginei pectorale sau a infarctului miocardic

                  Vezi  Mn 🔷️

🔸️DANTURĂ. Vezi → OASE.

🔸️DERMATO-VENERICE.

   Dermatoze, dermatite, eczeme, psoriazis, acnee, sifilis.

                Vezi   As 🔷️   I 🔷️  S 🔷️

E104 🔴

🔸️DEMINERALIZARE

   Sărăcire a organismului, mai ales a articulațiilor, de sărurile anorganice proprii.

                       Vezi  Si 🔷️  Na 🔷️

🔸️DEPRESIE

                   Vezi Oligoelemente

🔸️DEZHIDRATARE 

   Pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, vomă repetată, diaree, poliurie sau demineralizare.

                  Vezi Na 🔷️  Si 🔷️

🔸️DEZVOLTARE.

   Oprirea din creștere la copiii mici și scăderea solidității oaselor.

                     Vezi. Vit A 🔷️

                        Vit B 🔷️ > B₁ ; B₂

                        I 🔷️   Mg 🔷️  Si 🔷️

🔸️DIABET

   Nume dat mai multor boli metabolice sau endocrine caracterizate prin poliurie (urinare crescută cantitativ) sau glicozurie (prezența glucozei în urină)

                  Vezi  Ni 🔷️   Si 🔷️

           Diabet senil  S 🔷️

🔸️DIATEZĂ ARTRITICĂ.

   Predispoziție de a dezvolta artrite

            Vezi  Mn 🔷️

🔸️DISBACTERIOZĂ.

   Dezechilibrarea microbiomului după tratamentele cu antibiotice, care duce la carențe de vitamine sintetizate de bacteriile intestinale. (ex. vit K)

                   Vezi Vit B 🔷️ > B₁

🔸️DIGESTIE.

   Tulburări digestive (indigestie)

                 Vezi  Mg 🔷️

E110 🔴

🔸️DISCHINEZIE BILIARĂ.

   Fiere ,,leneșă"

                 Vezi  Mg 🔷️

🔸️DISTONII NEUROVEGETATIVE 

   Tulburări de funcționare ale sistemului nervos vegetativ

           Vezi  Zn 🔷️

Vezi E102 🔴

🔸️DURERI: 

   precordiale, anghină pectorală, coronarită, sciatică, nevrită

                    Vezi  Co 🔷️  Zn 🔷️

Vezi E102 🔴

🔸️EMOTIVITATE.

   Tulburări simpatetice (sufletești) 

                 Vezi  Mg 🔷️

🔸️ECZEMĂ ALERGICĂ

                  Vezi  Mn 🔷️

🔸️EPILEPSIE

               Vezi  Mg 🔷️

🔸️FICAT.

   Tulburare a funcției hepatice și a puterii antitoxice a ficatului.

                        Vezi  Vit F 🔷️

🔸️FICAT GRAS.

   Vezi Steatoză hepatică

🔸️FRACTURI

       Vezi  Si 🔷️

🔸️FRIG.

   Slăbirea rezistenței la frig (răceli și traheo-bronșite), la surmenaj sau la surescitare.

              Vezi  Vit C  🔷️> C₂

🔸️GINECOLOGICE.

   Tulburări în sfera genitală.

                Vezi  Vit E 🔷️

🔸️GRAVIDITATE și SARCINĂ

                    Vezi Vit B 🔷️ > B₁

                      Vit D 🔷️   Si 🔷️

🔸️GRIPĂ

               Vezi Oligoelemente

🔸️GURĂ.

   Inflamații ale limbii, ale gingiilor

                 Vezi  Vit B 🔷️ > B₁

🔸️GUȘĂ.

   Hipertrofia glandei tiroide.

                  Vezi  I 🔷️

🔸️GUTĂ

            Vezi  Mg 🔷️  S 🔷️

🔸️HEMORAGII.

   Sângerări spontane sau după traumatisme minore.

                    Vezi  Vit K 🔷️

                               Fe 🔷️   Si 🔷️

🔸️HEPATOBILIARE 

   Afecțiuni ale ficatului și ale căilor biliare.

                      Vezi  Mg 🔷️  S 🔷️

🔸️HIPERCOLESTEROLEMIE

   Exces  de colesterol sanguin. 

   Vezi COLESTEROL

                        Vezi   I 🔷️  S 🔷️

🔸️HIPERREACTIVITATE

   Reacție puternică a organismului la contactul repetat cu anumite substanțe, alimente sau medicamente. Vezi ALERGIE   

🔸️HIPERTENSIUNE.

   Vezi și  Cardiovasculare.

         Vezi  Si 🔷️

🔸️ IMUNITATE.

   Stare de oboseală, scăderea rezistenței la infecții

(gripe, răceli etc.)

                     Vezi  Vit A 🔷️

                        Mg 🔷️   

🔸️INFARCT MIOCARDIC

   Distrugerea (parțială a) miocardului ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale.

Angina pectorală, tulburări hepatice și nervoase.

                        Vezi  Vit F 🔷️

🔸️INFECȚII.

   Boli infecțioase

            Vezi  Cu 🔷️   Mg 🔷️  S 🔷️

                Oligoelemente

🔸️INFLAMAȚII.

              Vezi Oligoelemente

🔸️INSOMNIE

                         Vezi   Br 🔷️

                        Oligoelemente

🔸️INTESTIN PERMEABIL

   Sindrom de intestin permeabil - (SIP). Permeabilitate anormală a membranelor celulare cu trecerea prin peretele intestinal a unor fragmente alimentare alergene și a unor germeni (care au fost găsiți în diferite tumori) [C. Kousmine], aceste microorganisme fiind înarmate cu toxine.

                           Vezi  Vit F 🔷️

🔸️INTOXICAȚII

                     Vezi  I 🔷️

                    Mn 🔷️   Si 🔷️

🔸️INTOLERANȚE

             Vezi  Mn 🔷️

🔸️IRITABILITATE

        Vezi  Zn 🔷️

Vezi E102 🔴

🔸️ÎMBĂTRÂNIRE. 

   Îmbătrânirea prematură a țesuturilor.

              Vezi  I 🔷️   Mg 🔷️   K 🔷️   

                 Si 🔷️  S 🔷️

🔸️MENSTRUAȚIE. 

   Tulburarea menstrelor

                       Vezi  Vit A 🔷️

🔸️MIGRENE. 

   Cefalei (dureri de cap) atroce însoțite de tulburări nervoase, greață, vomă, transpirații, tulburări vizuale, fotofobie . . .

                      Vezi  Vit A 🔷️

                         Mn 🔷️

E952 🔴

🔸️MIOCARDITĂ senilă

                      Vezi  K 🔷️

🔸️MUTAȚII GENETICE

E127 🔴

🔸️NEGI

             Vezi codaie 🔷️

🔸️NERVOZITATE, tulburări nervoase, hiperiritabilitate, anxietate, neliniște, sindroame nervoase                                                                           Vezi  Vit A 🔷️

                     Vit B 🔷️ > B₁ ; B₆

                               Vit F 🔷️ 

        Ca 🔷️   Mg 🔷️   P 🔷️  Zn 🔷️

Vezi E102 🔴

🔸️NEUROARTRITISM

   Predispoziție constituțională către stări patologice articulare, nervoase, de nutriție etc.

                       Vezi  Mg 🔷️  

🔸️NEVRALGII diverse

                     Vezi Vit B 🔷️ > B₁ ; B₁₂

🔸️OASE.

   Anumite tulburări osoase ale adultului (osteomalacie . . .), întârzieri de osificare, dantură, carii dentare, întârzierea consolidării fracturilor, demineralizare, osteoporoză.

             Vezi  Vit D 🔷️

         Ca 🔷️   F 🔷️    P 🔷️     Si 🔷️   S 🔷️

🔸️OBEZITATE

                 Vezi  I 🔷️    K 🔷️

🔸️OBOSEALĂ GENERALĂ.

   La adult o stare de oboseală și crampe musculare. Oboseli fizice și intelectuale.

           Vezi  Vit B 🔷️ > B₁ ; B₂ ; B₁₂

                 As 🔷️    Ca 🔷️  Zn 🔷️

Vezi E102 🔴

🔸️OBOSEALĂ MUSCULARĂ,

   încordări musculare, crampe

                 Vezi  P 🔷️   K 🔷️

🔸️OCHI.

   Leziuni oculare: micșorarea acuității vizuale, umflarea pleoapelor cu apariția crustelor și depilare, întărirea și opacitatea corneei, xeroftalmie* (oftalmie

uscată, cu roșeață, senzația

de durere usturătoare, pu-

tând duce la orbire), tulburări vizuale, cataracte . . .)

                     Vezi Vit A 🔷️

                                    Vit B 🔷️ > B₂

🔸️OCLUZIE INTESTINALĂ.

   Reducerea peristaltismului (încurcătură de mațe)

                    Vezi Vit B 🔷️ > B₁

🔸️OLIGURIE.

   Scădere a cantității de urină eliminate în 24 de ore.

                      Vezi  K 🔷️

🔸️OSTEOMALACIE 

   decalcifiere a oaselor provocată de tulburări profunde în metabolismul fosforului și al calciului din substanța osoasă

🔸️OSTEOPOROZĂ. Vezi OASE.

🔸️PALPITAȚII

                  Vezi   Co 🔷️   

🔸️PANCREAS.

   Tulburări ale pancreasului. Diabet

                   Vezi Vit B 🔷️ > B₁

                         Ni 🔷️

🔸️PARATIROIDE

                  Vezi  P 🔷️

🔸️PELAGRĂ.

   Caracterizată mai întâi printr-o oboseală rebelă, prin tristețe și insomnii. Survin rapid și tulburările digestive (arsuri gastrice), afte, diarei, ulcerații, degerături, pete la nivelul pielii feței, mâinilor și picioarelor, uscăciunea pielii, care devine sfărâmicioasă, dureri, tulburări nervoase diverse și nebunia pelagrică, precedând moartea.

             Vezi 🔹️Vit B 🔷️ > B₃

🔸️PERISTALTISM

               Vezi  K 🔷️

🔸️PIELE ȘI MUCOASE.

   Modificări la nivelul pielii și al mucoaselor care ajung uscate. 

   Dermatoze diverse - eczema infantilă, seboreea (exces de sebum), acneea, crăpăturile - leziuni la nivelul pielii și mucoaselor (fisuri la încheieturi), atrofia papilelor limbii.

 Pierderea prospețimii, strălucirii și catifelării pielii

                       Vezi Vit A 🔷️

                              Vit B 🔷️ > B₁ ; B₆                                                  Vit  E 🔷️    Vit F 🔷️

Vezi E102 🔴

🔸️PIETRE (Calculoză).

   Formare de calculi (biliari, renali, urinari) din oxalați. Hipersecreție de oxalat urinar.

                   Vezi  Vit A 🔷️

                Vit B 🔷️ > B₆

Vezi E102 🔴

🔸️POLIARTRITĂ cronică evolutivă

                      Vezi  K 🔷️

🔸️POLINEVRITE alcoolice și diabetice.

         Vezi  Vit B 🔷️ > B₁ ; B₁₂

🔸️PNEUMOLOGICE.

   Afecțiunile respiratorii, pulmonare, inclusiv tuberculoza.

        Vezi  Ca 🔷️   I 🔷️   Mg 🔷️  S 🔷️

🔸️PRURIT ANAL (mâncărimi)

                        Vezi Vit F 🔷️

🔸️PSIHISM

         Vezi  Mg 🔷️

RABLAGISM.

   Pierdere a puterii fizice și intelectuale.

               Vezi  Mg 🔷️   Si 🔷️

🔸️RAHITISM.

   Constând în demineralizare, în tulburări în formarea scheletului și a dinților, tulburări de creștere, îngroșarea articulațiilor, anemie, tuberculoză. Copiii sunt obosiți, prezintă un torace în formă de carenă, tibii în ,,lamă de sabie" și un abdomen voluminos.

                     Vezi   Vit D 🔷️

                                 F 🔷️   Si 🔷️

🔸️RĂCELI RECURENTE

   De verificat dacă sunt viroze sau reacții alergice tardive a căror simptome sunt foarte asemănătoare ,,răcelilor"

                 Vezi  Vit C  🔷️> C₂

🔸️REGENERARE CELULARĂ.

   Reîntinerirea țesuturilor.

          Vezi  Mg 🔷️

🔸️REPRODUCERE.

   Tulburări ale funcției.

                Vezi  Mn 🔷️

🔸️RESPIRAȚIE DIFICILĂ, ASTMATICĂ (șuierată, cu hârâieli). 

            Vezi  Traheo bronșită acută

🔸️REUMATISM cronic

   Afecțiuni și dureri reumatismale. Reumatism gutos sau asociat cu menopauza.

                   Vezi   Vit B 🔷️ > B₁₂   

                         Vit D 🔷️   I 🔷️

           Mn 🔷️   K 🔷️   Si 🔷️  S 🔷️

🔸️SÂNGE.

   Coagulare excesivă

                Vezi  Cu 🔷️

🔸️ SÂNI.

   Întărirea dureroasă a sânilor

                       Vezi  Vit A 🔷️

🔸️SCORBUT**

   Boala marinarilor, exploratorilor și militarilor izolați

             Vezi   Vit C 🔷️ > C₂

🔸️SCROFULOZĂ 

   Inflamare tuberculoasă a ganglionilor limfatici cervicali, axilari sau inghinali 

            Vezi  I 🔷️

🔸️SENESCENȚĂ Vezi ÎMBĂTRÂNIRE

🔸️SINDACTILIE 

   Malformație congenitală constând în unirea a două sau mai multe degete.

             Vezi  Vit B₃  🔷️

🔸️SINDROAME Adiposogenitale

             Vezi Zn 🔷️

Vezi E102 🔴

🔸️SINDROAME ALERGICE:

   anumite astme, migrene, eczeme, urticarii, edemele lui Quicke, anumite afecțiuni hepatobiliare, dureri articulare.

                   Vezi  Zn 🔷️

Vezi E102 🔴

🔸️SINDROAME VASCULARE

   Afectarea vaselor de sânge și a fluxului sanguin. Vezi 🔹️detalii ~>♡

                         Mn 🔷️

🔸️SINERGIE.

   Asociat ca și catalitic.

                    Vezi. Mn 🔷️

🔸️ SLĂBIRE.

   Slăbire prin denutriție

                       Vezi Vit A 🔷️

🔸️SPASME

            Vezi   Co 🔷️  Zn 🔷️

Vezi E102 🔴

🔸️SPASMOFILIE.

                      Mg 🔷️   P 🔷️

🔸️STEATOZĂ HEPATICĂ

   Degenerare a țesutului hepatic datorită invadării lui cu grăsimi. Ficat gras.

                          Vezi Vit B 🔷️ > B₆

Vezi E102 🔴

🔸️STOMATOLOGICE. Vezi OASE

🔸️SUPRARENALE. Tulburări ale suprarenalelor

                    Vezi Vit B 🔷️ > B₁

                            K 🔷️

🔸️TENDOANE

              Vezi  Si 🔷️

🔸️TIROIDĂ. Tulburări ale tiroidei

                        Vezi Vit B 🔷️ > B₁

                               Cu 🔷️    I 🔷️

🔸️TBC. 

   Anumite cazuri de tuberculoză (mai ales de lupus, manifestări cutanate ale acestei boli). 

                    Vezi   Vit D 🔷️

         Ca 🔷️   I 🔷️   P 🔷️   Si 🔷️

🔸️TETANIE (SPASMOFILIE)***

   Contracții musculare spasmodice ale membrelor și ale trunchiului, ca urmare a unor boli sau a insuficienței calciului din organism.

                       Vezi   Vit D 🔷️ 

                                          Ca 🔷️

🔸️TREMURĂTURI

                        Vezi  Mg 🔷️

🔸️TROMBOFLEBITĂ, TROMBOZĂ

                   Vezi   Cu 🔷️   Mg 🔷️

🔸️TULBURĂRI CIRCULATORII

        Vezi  Zn 🔷️

Vezi E102 🔴

🔸️TULBURĂRI GASTRICE

         Vezi  Zn 🔷️

Vezi E102 🔴

🔸️TUSE.

   Tuse uscată apoi productivă cu expectorație muco- purulentă.

                     Vezi  Traheo bronșită acută

🔸️UNGHII ȘI PĂR.

   Unghii care se rup ușor, casante, păr tern și sfărâmicios care se închide la culoare. 

           Vezi  Vit A 🔷️  Vit B 🔷️ > B₂

                    Si 🔷️

🔸️URTICARIE.

   Erupție de beșicuțe pe piele cu mâncărimi.

          Vezi  Mn 🔷️

E102 🔴

🔸️VIROZE.

   Afecțiuni virotice (gripă, afecțiuni febrile acute, stafilococíi, reumatism poliarticular acut, poliartrită cronică evolutivă).

                    Vezi  Vezi  Vit C  🔷️> C₂

                                Cu 🔷️

🔸️VOMĂ Indigestie

E110 🔴

  

* Vezi în DEX

** Afecțiunea se caracterizează prin ulcerații și prin hemoragii gingivale, dezgolirea dinților, fetiditatea respirației, căderea părului și uneori a unghiilor. Pielea ajunge să se usuce și este marcată, pe trunchi și pe membrele inferioare, de pete galbene, verzi și roșii. Genunchii se umflă, mușchii devin rigizi. Respirația este anevoioasă (supurații pulmonare, tuberculoză), dinții cad, oasele se demineralizează, dinții se cariază. Echimozele se întind și dau loc unor hemoragii uneori mortale. Corpul intră în cele din urmă în putrefacție

*** Spasmofilie. Sindrom care apare mai ales la copii, caracterizat prin hiperexcitabilitate neuromusculară și electrică, însoțită de spasme, datorat de obicei insuficienței glandelor paratiroide, carențelor alimentare,  scăderii calcemiei etc. Tetanie lentă.

¹ Persoana afectată pronunță un cuvânt pe care îl folosea în mod obișnuit  pentru a denumi o noțiune, dar nu mai este sigur de sensul acelui cuvânt. Starea de incertitudine durează 6 - 12 ore sau mai multe zile.

⁲ ,,Nu mânca dacă nu ți-e foame și niciodată până te saturi" - Diogene cinicul. A trăit 90 de ani.