Fluor

 Fluor [F]

Se găsește în grâu, orz, orez, caise, struguri, cartofi, ridichi, roșii etc

Utilitatea lui este reală pentru oase (cu fosforul, joacă un rol important în metabolismul calciului) și pentru tendoane. Totuși, pentru P. Jaulmes, pragul toxic al fluorului este foarte aproape de doza lui terapeutică.

   Hiperlaxitatea ligamentară, care expune la entorse repetate, ține de o terapeutică fluorică. Este indicat deopotrivă în cazurile de întârziere de osificare, rahitism, osteoporoză, la consolidarea fracturilor, la cariile dentare.

Fluorul a stârnit discuții privitoare la întreținerea smalțului dentar.

Unii l-au preconizat în pastele dentare, dar alții cred că este inutil și, pe de altă parte, poate expune la intoxicații.

În terapeutică, anumite preparate homeopatice par dotate cu o putere de netăgătuit.

   Altfel, persistă contradicțiile privind prezența sau introducerea lui în pasta de dinți sau în apa de băut (accidente renale, cancere în evoluție, risc de catastrofe la nivelul smalțului dentar cu pierderea întregii danturi, cazul Meuse cu sute de locuitori unde apa avea mai mult de 4 mg F/litru, în loc de mai puțin de 2 mg cu acțiune eventual favorabilă). 

   Astfel, fluorul, al cărui utilitate nu este pusă la îndoială cu doze infinitezimale, nu poate fi prescris decât de medic, pentru cazuri particulare, și pe răspunderea lui.

   Din punct de vedere al sănătății generale, ca și pentru buna stare a danturii, o alimentație de calitate va rezolva problema.

   Măsura în oferirea bomboanelor  copiilor mici care învață bine la școală, ca și mamelor lor fermecătoarede toate vârstele care își mai permit această desfătare supremă, va fi un imperativ pentru cine înțelege să-și păstreze dinții sănătoși și respirația plăcută.

   Săpunul de Marsilia a fost ,,pasta de dinți" care a permis predecesorilor noștri (din Franța n. r.) să-și păstreze dinții fără a apela la ,,super produse" promovate prin publicitate.