Vitamina B complex

 Vitamina B

- complexul vitaminic B -

   Indicațiile complexului B 

Creștere, convalescență, sarcină, tulburări de asimilare, nevralgii și polinevrite, inflamații ale limbii, ale gingiilor, anorexie, beri-beri, colită, constipație, reducerea peristaltismului (ocluzie),  anemie, oboseală generală, iritabilitate, tulburări ale tiroidei, ale suprarenalelor, ale pancreasului, prevenirea arteriosclerozei, disbacterioză după antibiotice, care duce la carențe de vitamine (mai ales K) ce erau sintetizate de flora intestinală. Administrarea de drojdii, cele mai bogate în vitamina B, după antibioterapie, a devenit regulă imperioasă în medicină.

Vezi și, mai ales,  HRIȘCĂ

   Vitamina B₁ sau antiberi-berică, sau aneurină, sau tiamină (hidrosolubilă).

   Se găsește în cantități mari în coaja grăunțelor (grâu, orez . . .) și în unele vegetale: nuci, leguminoase, arahide, majoritatea legumelor și fructelor, în drojdii. O găsim în pâinea tradițională integrală, orez nedecorticat. Pâinea albă și orezul glasat sunt aproape în întregime lipsite de această vitamină. Prin anul 1885 o cercetare din armata indiilor olandeze care pierduse un sfert din trupă prin indisponibilizare, a observat că găinile hrănite cu orez orez decorticat au ajuns simultan oloage, iar la reluarea hranei cu orez integral s-au vindecat tot simultan.

   Hipovitaminoza B₁ este frecventă datorită alimentației defectuoase (fierbere, sterilizare, rafinare) și favorizată de insuficiențe digestive și intestinale sau de tulburări de asimilare tisulară. 

   Folosirea excesivă a zahărului rafinat și a făinilor ,,moarte" 000 (trii nula) atrage după sine un beri-beri rudimentar, de formă atenuată, care scapă adesea diagnosticării. Alcoolismul, care epuizează rezervele organice de vitamina B₁, atrage polinevritele.

   Insuficiența vitaminei B₁ produce nevrite, stare de oboseală, dureri de cap, iritabilitate, tulburări ale memoriei, palpitații, gâfâieli, amețeli, inapetență. Ea favorizează ulcerele stomacului, ulcerele gambei, degerăturile.

   Indicațiile principale sunt în nevralgii, nevrită, sciatică, paralizii post-infecțioase, polinevrite alcoolice, diabetice, medicamentoase, tulburări de ritm cardiac, ale sarcinii, oprirea creșterii, spasmofilia sugarului.

   Doza zilnică necesară este 2 - 3 mg

  Produs                       mg  B₁/100 g

Cuticula orezului           2 - 2,5

Grâu, orz, secară            1 - 2 

Soia                                 0,3 - 1,5 

Nucă                               0,5 

Ficatul                            0,5 - 1,3

Gălbenuș de ou            0,3

Mai puțin sensibilă decât vitamina C la căldură, totuși fierberea duce la pierderi importante.

   Vitamina B₂

sau riboflavină  (hidrosolubilă)

   Se găsește în aceleași alimente ca vitamina B₁ : drojdii, germeni de cereale, frunze de vegetale, în anumite fructe (caise), în lapte, în gălbenuș de ou, în ficat, în polen.

   Importanța ei vizează fenomenele de reglementare celulară; acționează asupra metabolismului,* zaharurilor, grăsimilor și protidelor, prezidând astfel echilibrul nutritiv. Exercită o acțiune favorabilă asupra pielii și mucoaselor și joacă un rol în echilibrul intestinal. Este un factor de creștere.

   O găsim în mușchi, în retină (cu rol în adaptarea vizuală lumină - întuneric

Carența ei se observă la sugarul hrănit exclusiv cu lapte artificial, la adult în anumite situații: convalescență, sarcină, la indivizii supuși enterocolitelor. Unele tulburări ale asimilației, favorizează apariția carenței vitaminice.

Hipovitaminoza B₂ se manifestă prin tulburări gastrointestinale diverse (enterită, tulburări de resorbție a grăsimilor), leziuni oculare (tulburări vizuale, cataracte . . .), leziuni la nivelul pielii și mucoaselor (fisuri la încheieturi, atrofia papilelor limbii, unghii casante, păr tern și sfărâmicios, o oprire din creștere la copiii mici, la adult o stare de oboseală și crampe musculare.

Indicațiile principale  sunt în anumite afecțiuni ale pielii și ale mucoaselor, seboree, eczeme, conjunctivite, tulburări de adaptare vizuală la întuneric, enterita cronică, crampe musculare, astm, migrene, inflamații ale gurii, întârzierea dezvoltării la sugari și copii.

Doza necesară zilnic este de 1 - 2 mg

Produs                 mg B₂/100 g

Drojdii                        2,5 - 3

Germeni cereale       0,5 - 1,5

Gălbenuș de ou         0,25

Lapte                          0,1 - 0,25

   Vitamina B₂ este mai puțin sensibilă la căldură decât B₁

Vitamina B₃ 

sau vitamina PP⁲, sau antipelagroasă, sau amido-nicotinică (hidrosolubilă)

   Este prezentă în germenele și coaja de grâu, coaja orezului,  în drojdii, în numeroasele fructe și legume proaspete, în hrișcă, în polen și altele. 

   Factor important în nutriția țesuturilor, ea participă la metabolismul corpurilor grase și al zaharurilor.

Carența ei atrage pelagra, caracterizată mai întâi printr-o oboseală rebelă, prin tristețe și insomnii. Survin rapid și tulburările digestive (arsuri gastrice), afte, diarei, ulcerații, degerături, pete la nivelul pielii feței, mâinilor și picioarelor, uscăciunea pielii, care devine sfărâmicioasă, dureri, tulburări nervoase diverse și nebunia pelagrică, precedând moartea.

   Hipovitaminoza PP este frecventă în țările în care hrana, monotonă, se bazează pe porumb sau orez (Extremul Orient), fiind favorizată de tulburări intestinale. 

Indicată în pelagră, vitamina PP, se recomandă și în dermatoze, tulburări circulatorii periferice, degerături, afte, inflamații bucale, enterocolite, psihoze, stări depresive.

Doza  necesară este de 20 mg/zi

Produs                     mg B₃/100 g

Drojdii                         50 - 100

Ficat vită, porc           10 -  25

Soia                                 5

Cartof                             1

Studiul malformațiilor a evidențiat că:

 ◾la embrion carența ei este suficientă pentru a produce sudura degetelor. 

♡ ca efect opus  vitamina PP este capabilă să prevină apariția monstruozităților.

Infectarea cu viruși pe de o parte și hipovitaminoza minimă pe de altă parte vor putea de pildă, asociindu-se, să provoace monstruozități**

Vitamina B₅ sau acidul pantotenic (hidrosolubil)

   Foarte răspândită în regnul vegetal și animal, carența acesteia este rară. O găsim în drojdii, în gălbenușul de ou, în numeroase vegetale, în lăptișorul de matcă etc.

   Este ocrotitoare a celulelor, epiteliilor și a ficatului. Participă la asimilarea materiilor grase.

Carența ei experimentală se soldează cu leziuni degenerative și inflamatorii ale ficatului, ale mucoaselor respiratorii și gastrointestinale, anumite maladii eczematoase ale pielii, degerături. La șobolanul nou-născut: absența ochilor și hemoragia extremităților.

Vitamina B₅ este indicată în tulburările hepatice, enterocolite, în inflamațiile pulmonare, în dermatoze, în seboree, în rănile atone, în stările depresive, în crampe și în căderea părului la femei.

Doza zilnică este în jur de 10 mg

Drojdie            20 mg/100 g

Gălbenuș           7

Tărâță                 2,25

Varză                   1

Vitamina B₆ sau piridoxina sau adermina (hidrosolubilă).

   O găsim în vegetalele verzi, în învelișul unor grăunțe, în soia, cartof, în drojdii, în gălbenușul de ou, în polen . . .

Joacă un rol important în metabolismul grăsimilor și al acizilor aminați. Utilă la formarea hemoglobinei este totodată și un stimulent muscular, un ocrotitor al pielii și un factor de creștere.

Absența ei atrage tulburări cutanate, nervoase, modificări sanguine și o supraîncărcare grăsoasă a ficatului. Carența ei este observată în cazul hipersecreției de oxalat urinar și în calculi de acest fel.

Indicată în anumite aspecte ale patologiei nervoase și musculare (paraplegii spasmodice Parkinson), în afecțiunile cutanate, în eczema sugarului, în anumite anemii, în crampele musculare, în tulburările sarcinii. Interesul ei în maladia ateromatoasă (arterioscleroză) nu e de neglijat.

Vitamina B₆ se înrudește biologic cu PP (vit B₃): pelagra este în general provocată de o carență a acestor două vitamine.

Doza necesară este 2 - 4 mg/zi

Produs uscat              mg B₆/100 g

Drojdie                               4 - 10

Gălbenuș                          18

Ficat de vită                       2 

Germeni grâu porumb     1 - 5

Soia                                       1 - 9 

Ficat berbec, vițel              1 - 2,5

Pulpe găină, jambon         2,5 

Vitamina B₈ sau vitamina H sau biotină (hidrosolubilă)

   Se găsește în numeroase drojdii și vegetale: arahide, varză, ciuperci, mazăre, morcovi, roșii, spanac . . .

   Ea intervine în metabolismul glucidelor, protidelor și grăsimilor. Ocrotește pielea și mucoasele. Albușul de ou se comportă ca o antivitamină H.

Carența ei produce dermatoze, uscăciunea pielii, atrofia papilelor limbii, scăderea hemoglobinei, oboseală, alterarea psihismului.

Pare să se manifeste în cursul tratamentului cu sulfamide și antibiotice care reduc și modifică (dezechilibrează) flora normală a intestinului (H. Gounelle și M. Blondin).

   Este indicată în anumite dermatoze ale adultului, ale copilului și ale sugarului, în stările de oboseală.

Vitamina B₉ sau acidul folic (hidrosolubil)

   Factor antianemic care a purtat pe vremuri numeroase nume: factorul V, vitamina M, vitamina Bc, foarte răspândită în regnul vegetal, mai ales în frunze verzi (spanac), sparanghel, castraveți, morcov, cartofi, ca și în drojdii, ficatul animalelor etc.

Ea participă la metabolismul acizilor aminați (componenți ai proteinelor)

Este indicată în anemii, anumite tulburări digestive și în convalescențe.

Doza necesară este de 100 - 200 gamma (miimi de miligram - 0,1 - 0,2 mg - )

           Conținut      mg/100 g

Legume verzi

sparanghel, spanac         100 - 150

Ficat porc, vită                   30 - 150

Ouă                                      10 -   90

Morcov varză f. verde     10 - 40

Drojdii                                  0,1 - 0,3 

Cartof                                   0,1

Morcov                                0,04

Frunze -,,- -,,-                      0,3

Vitamina B₁₂  sau cianocobalamina (hidrosolubilă)

   Este factorul antianemic cel mai puternic cunoscut în prezent. Ea prezintă o anologie structurală cu hemoglobina. Acțiunea ei este atât de puternică încât dozele de 30 - 40 gamma, la nevoie 100 - 150 se dovedesc în general suficiente.

La început, când a fost descoperită  era extrasă din ficat brut; 4 t ficat pentru 1 g de vitamină.

Doza zilnică este de cca 0,003 mg

Vitamina B₁₂ este larg răspândită în natură⁳. O găsim în drojdii, în anumite legume verzi, în anumite alge, în germenii de grâu, în ouă, lapte, ficat de animale, în ,,nuoc-mam"⁴ cunoscut amatorilor de bucătărie chinezească.

Pe lângă activitatea sa antianemică (indispensabilă formării globulelor roșii), vitamina B₁₂ participă în metabolismul glucidelor și grăsimilor, în metabolismul aminoacizilor și a substanței nervoase. Se află stocată mai ales în ficat, pancreas și în mușchi.

   Indicații: în anemii de orice natură (pernicioase, cu hemoragii,  nutriționale . . .), în nevralgii diverse - polinevrite alcoolice și diabetice, dureri reumatismale, oboseli fizice și intelectuale, colite, alergii.

* Schimburile care se petrec în organism.

** În realitate, o infecție (microbiană sau cu viruși) nu poate apărea decât la un pacient slăbit, deci cu carențe la unul sau la altul dintre elementele vitale, în general la mai multe. Aceasta este rațiunea pentru care nu toată lumea se contaminează cu virusul gripei; nu toți ,,iau" poliomielita (deși riscurile sunt echivalente), iar personalul care îngrijește tuberculoșii, nu se îmbolnăvește. Revenim mereu la problema rezistenței organismului, consecință a unui echilibru în care alimentația joacă, în mod obligatoriu, un rol preponderent.

   ⁳ Hausmann și col. au izolat-o din mușchiul de bou, din diverse culturi microbiene, din balega de vacă, din dejecțiile berbecului. Ea este prezentă în bălegarul de vacă și atunci se numește Bm (de la manure = bălegar), în găinaț și în dejecțiile umane.

   Hoover i-a dovedit existența în mocirla activată a canalelor. În 1952, laboratoarele ,,Miner Laboratories" din Chicago au pus la punct un proiect de extracție a vitaminei B₁₂ pornind de la 250 t de nămoluri culese zilnic din statul Milwaukee.

   Daislay a expus o tehnică pentru izolarea acestei vitamine pornind de la apa de mare.

   ⁴ În Indochina, autohtonii îngrămădesc peștii în recipiente mari și îi lasă să putrezească. Rezultă un lichid cu miros dezgustător pentru profan, așa-zisul nuoc-mam, care, le asigură zilnic acizii aminați și vitaminele indispensabile într-un regim pe bază de orez și de pește uscat. Europenii care au trăit în Extremul Orient nu concepeau o masă chinezească fără o porție zdravănă de nuoc-mam. Descoperirile moderne aprobă în întregime această metodă.