Vitamina D

- sau antirahitică - (liposolubilă)

   Această importantă vitamină se găsește în germenii de grâu, în uleiurile vegetale, în numeroase vegetale proaspete. De asemenea, în laptele integral, în unt, în gălbenușul de ou, în ficatul peștilor (ulei de ficat de morun), în peștii grași (heringi, sardele ș.a.), în polen.

   În realitate, distingem sub denumirea de ,,vitamina D":

  - Vitamina D₂ extrasă din uleiul de ficat de pește și, pe de altă parte, rezultând din iradierea provitaminei D₃ conținută în piele.;

  - Vitamina D₃ - sau calciferol - produs al iradierii provitaminei D₂ (sau ergosterol), conținută în vegetale, (drojdii . . .).

   Există diverși omologi, de formulă chimică învecinată, care prezintă de asemenea proprietăți antirahitice. Aceste elemente au importanță în alimentație, însă în terapeutică nu se folosesc decât vitaminele D₂ și D₃. Uleiul de ficat de morun conține 2 mg de vitamina D₂ la 10 g, uleiul de fleton (specie de cambulă) conține 0,5 - 10 mg la 10 g, untul 0,002 - 0,02 mg (două miimi - două sutimi de mg)

   Acțiunea ei se referă la formarea oaselor, a dinților, prin asimilarea calciului (echilibrul fosfo-calcic) și fixarea lui pe matricea osului.

   Absența provoacă rahitismul constând în demineralizare, în tulburări în formarea scheletului și a dinților, tulburări de creștere, îngroșarea articulațiilor, anemie, tuberculoză. Copiii sunt obosiți, prezintă un torace în formă de carenă, tibii în ,,lamă de sabie" și un abdomen voluminos.

   Potrivit unor autori doza zilnică preventivă variază de la 400 U.I. la  1 200 sau 1 500. Dozele exagerate se arată nocive. 

Tratamentul cu vitamina D₂ nu este eficace decât asociat cu un regim corect, comportând cantități suficiente de protide și de vitamine C, B și A. Este vorba de un nou și foarte interesant exemplu de sinergie obligatorie.

Indicațiile vitaminei D sunt rahitismul, anumite tulburări osoase ale adultului (osteomalacie . . .), anumite cazuri de tuberculoză (mai ales de lupus, manifestări cutanate ale acestei boli), afecțiuni reumatismale, tetania, graviditatea, alăptarea, întârzierea consolidării fracturilor¹.

   Progresele igienei au suprimat în multe locuri, adevăratul rahitism, dar, în marile centre se pot observa numeroase cazuri de rahitism latent, chiar la copii vădit bine hrăniți, pentru că vitamina D provine, de asemenea, în bună parte, din sterolii pielii sub influența razelor ultraviolete ale soarelui. Astfel lipsa de aer și de lumină atrage încă⁲ aceste leziuni de pre-rahitism, frecvente în zilele noastre.

   Hipervitaminoza D există; ea se traduce prin tulburări digestive (nerăbdare, grețuri, constipație . . .), tulburări renale (eliminarea exagerată de calciu, albuminurie, nefrită), oboseală fizică și intelectuală, slăbire, dezhidratare, tulburări nervoase.

   H. Gounelle și colaboratorii au demonstrat că există vitamine D hipocalcemiante.

¹ Acestea cât și un număr de demineralizări, țin mai ales de o specie de criptogramă de baltă: Coada calului (Equisetum arvense)

⁲ Încă: deoarece se știe dintotdeauna că, în anumite țări, copiii familiilor bogate, ținuți în general, la umbra gineceelor, furnizau mai mulți rahitici decât ,,sărăntocii" epocii, care se jucau la lumină pe străzi.