Vitamina F 

Vitamina F se găsește în uleiuri pure extrase la rece, de floarea-soarelui, de nuci, de alune, de rapiță, de mac de grădină, de inișor.

Sunt grupați sub numele acesta  acizii grași nesaturați¹  care, având o valoare energetică, n-ar trebui să intre în cadrul vitaminelor ce acționează în doze infinitezimale. Dar importanța lor este capitală pentru echilibrul organic.

   Acidul linoleic, acidul linolenic și acidul arahidonic intră în compoziția unor uleiuri vegetale⁲

   Importanța lor devine evidentă dacă ținem seama că, la om, acidul linoleic reprezintă circa 1/10 din totalitatea acizilor grași; în plus organismul nostru nu-i poate sintetiza.

   Acizii grași polinesaturați există în toate celulele, jucând rolul de cofermenți și fiind necesari la sinteza grăsimilor. Acțiunea lor necesită prezența de ,,covitamine" indispensabile (B₆, E).

Diverse dermatoze (eczema infantilă, seboreea, acneea, crăpăturile, pruritul anal ...) sunt legate de carența de vitamina F.

   Lipsa vitaminei F este, de asemenea răspunzătoare de diverse tulburări printre care arterioscleroza, afecțiuni trombozante (arterite, flebite), infarctul miocardic (angina pectorală), anumite tulburări hepatice și nervoase.

   Vitamina F constituie, pe de altă parte, un factor de creștere, acizii grași nesaturați au loc important în prevenirea cancerului, intervine în metabolismul colesterolului: deficitul duce la formarea de depozite colesterolice în pereții vasculari și tegumente, tulburare a funcției hepatice și a puterii antitoxice a ficatului.

Hipovitaminoza F atrage o permeabilitate anormală a membranelor celulare cu trecerea prin peretele intestinal a unor germeni găsiți în diferite tumori [C. Kousmine, din Lausanne⁳], aceste microorganisme fiind înarmate cu toxine. Concluzia este că trebuie să admitem, la bolnavi, o trecere a germenilor printr-un perete intestinal devenit anormal de permeabil, grație mai ales a unei carențe de  vitamina F.

   Migrația bacteriilor intestinale este, de altfel, un fenomen binecunoscut.

   ,,Dintre toate mucoasele care tapițează cavitățile deschise spre exterior, scria Ch. Maillant ⁴, mucoasa intestinală este aceea care se află în contact cu cel mai mare număr de germeni; importante cercetări bacteriologice au avut ca obiect demonstrarea trecerii acestor germeni prin peretele intestinal, fie că este vorba de microbi patogeni sau nu".

   Există într-adevăr în intestinul gros o floră de fermentație favorabilă și o floră de putrefacție. Într-un intestin sănătos, supus unor condiții normale de funcționare, aceste două grupe de germeni se echilibrează. Când, pentru cauze foarte diverse, flora de putrefacție predomină, asistăm la roirea în circulație a acestor germeni însoțiți de produse toxice. Diverși autori au arătat că, de altfel, constipațiile îndărătnice, însoțite de stază⁵ , mai ales cecală și colică dreaptă, joacă un rol important în etiologia colibacilozelor.

   De altfel, în viața de toate zilele, sub influența condițiilor meteorologice, dietetice, a oboselii, se întâmplă frecvent, în afară de orice sindrom patologic definit, ca roirea germenilor intestinali să se producă, micșorând treptat rezistența organismului.

   Efectuând biopsii⁶   asupra tumorilor și cerând o examinare bacteriologică a eșantioanelor scoase, C. Kousmine a putut demonstra prezența bacteriilor în țesutul tumoral. Bacteriile găsite sunt, în majoritatea cazurilor, dintre cele mai banale. Uneori există, totuși, germeni puțin cunoscuți în patologia umană. Dar aceștia sunt oaspeții obișnuiți sau accidentali ai intestinului. Unii au fost cultivați pornind de la scaunele și de la tumoarea aceluiași bolnav.

   C. Kousmine găsește ca factor esențial al acestor fenomene modificarea progresivă a deprinderilor alimentare, îndeosebi în ceea ce privește calitatea și cantitatea grăsimilor consumate: de un secol, occidentul consumă de șase ori mai multe materii grase, mai ales animale sau uleiuri vegetale tratate, stabilizate, dezodorizate, decolorate . . .  firește sărace sau artificial sărăcite în vitamina F.

   Astfel, pentru autor, ,,sub influența unei carențe de vitamina F, peretele intestinal ajunge anormal de permeabil. El lasă să treacă zilnic microorganisme cu slabă putere patogenă, dar înarmate cu toxine. Într-un loc predispus al corpului, grație unui factor permeabilizant suplimentar, hormonal în cazul unui cancer al sânului, cancerigen în cazul cancerului fumătorului etc., se produce o sensibilizare. O tumoare se formează".

   Dacă raționamentul este just, adaugă doamna C. Kousmine, ar trebui să fie posibilă inversarea acestui fenomen. Pentru a o face, ar trebui deci să suprimăm migrația microbiană, să suprimăm avitaminoza F, care o cauzează și să normalizăm funcția antitoxică a ficatului.

   În tratamentul cancerozelor pe care le-a preconizat, intervin mai ales:

  - o dezinfecție intestinală periodică și menținerea echilibrului florei intestinale, cea mai bună prevenire a stărilor de autointoxicare;

  - o vitaminoterapie reală, cu un aport abundent de vitamina F (două linguri de supă pe zi cu ulei de floarea soarelui, de susan . . .);

  - eventual, abținerea de la mâncare, care suprimă infecția permanentă de origine intestinală și favorizează refacerea.

   Pentru C. Kousmine ca și pentru un anumit număr de autori, dacă ,,tratamentele de distrugere tumorală, oricare ar fi ele, dau rezultate de o mediocritate disperantă, este pentru că nu se ține seama de faptul că țesutul tumoral este un țesut de apărare antimicrobiană. Necesitatea pe care o simte organismul de a construi un astfel de țesut ar rezulta dintr-o stare de carență în vitamina F și a covitaminelor E și B₁ ca și într-o prăbușire a puterii antitoxice a ficatului și a pancreasului.

   Un tratament medical intern tinzând la suprimarea acestor deficiențe apare deci, neapărat necesar, ca o completare a metodelor distructive clasice, dacă vrem să progresăm în terapeutica antitumorală.

   Atitudinea aceasta, sub modalități diverse a permis un număr deloc neglijabil de ameliorări, ba chiar de vindecări, supraviețuiri de zece, cincisprezece sau chiar douăzeci de ani (în timp ce, clasic încă se mai vorbește de testul celor cinci ani; dar noțiunea aceasta simplistă este pe cale de a fi părăsită).

Paragraful acesta n-ar fi, în sfârșit, cu totul complet, dacă nu s-ar face caz de acțiunea, în prezent cunoscută, a vitaminei F asupra sănătății și frumuseții tegumentelor. Este una din vitaminele cele mai necesare pielii, căreia îi favorizează, prospețimea, strălucirea și catifelarea pe care o mască de argilă cu ulei pur (scurs din măsline înainte de teasc) o reface datorită proprietăților antitoxice și tonifiante tisulare.

   

¹ Acizii linoleic, linolenic, arahidonic ...

⁲ Uleiuri pure extrase la rece, de floarea-soarelui, de nuci, de alune, de rapiță, de mac de grădină, de inișor ...

⁳ ,,Infections chroniques, hypovitaminose F et maladies tumorales" , (Revue de pathologie générale et de physiologie clinique, 1962).

⁴ ,,Auto-intoxication et passage de germes intestinaux à travers la paroi intestinale" (L'Hospital, 1961).

⁵ Oprirea sau încetinirea considerabilă în circulația sau scurgerea unui lichid organic (n.t.)

⁶ Scoaterea unui fragment din țesutul unui organ în vederea cercetării lui la microscop.