Hrișcă

Polygonum Fagopirum ─ Polygonum Tataricum 

Principalii constituenți cunoscuți:

   Proteine, (acizi aminați prețioși ─  histidină, arginină, lizină, cistină, triptofan); materii amilacee;

materii grase; vitamina P; rutină, săruri minerale ─ calciu (mai mult decât în grâu), fosfor, magneziu. . .

Proprietăți

   ─ Energetic și nutritiv

   ─ Ocrotitor vascular (rutină)

 Indicații:

     ─ Alimentație generală

     ─ Fragilitate vasculară

Mod de folosire:

   ─ În plăcinte (faimoasele clătite bretone)

   ─ În ghiveci, între legume (ca lintea).

 Vitamine și minerale

 Vitamine     Cantitatea   %   mg

 B₁ (Tiamină)                  8%    0,101  

 B₂ (Riboflavină)          33%    0,425

 B₃ Niacină                   44%     7,02

 B₅ Acid pantotenic     25%     1,233

 B₆ Vitamina                 12%     0,21

 B₉ Folat                           8%     30 μg

 C  Vitamina                    0%     0

 Minerale              %       mg

 Calciu                    1%    18       mg

 Cupru               122%       1,1    mg

 Fier                     12%        2,2   mg

 Magneziu          55%     231     mg

 Mangan             57%          1,3 mg

 Fosfor                 28%     347    mg

 Potasiu               15%     460    mg

 Seleniu              15%          8,3 μg

 Sodiu                   0%           1   mg

 Zinc                    22%          2,4 mg

 Constipația cronică habituală

    Este o boală ce se manifestă printr-o evacuare întârziată și insuficientă a conținutului intestinal. Bolnavul are scaune rare, la 2-4 zile, în cantitate redusă. Constipația este, în general, o tulburare funcțională.

Constipația obișnuită, habituală, provocată fie de scăderea tonicității musculaturii intestinale, (constipația atonă), fie de contractura acestei musculaturi, (constipația spastică). Poate provoca dureri de cap, indispoziție, lipsă de apetit. Sunt indicate: regim alimentar, sucuri, ceaiuri, apiterapie, comprese, masaj, gimnastică medicală, electroterapie, acupunctură, presupunctură, tratament balneoclimateric.

Regim alimentar

A. În constipațiile fără complicații se indică un regim alimentar bogat în celuloză: fasole verde,

dovlecei, banane, mazăre pasată, morcovi, țelină, sfeclă, ștevie, cartofi, salată verde,

sparanghel, leguminoase. Se va da o atenție deosebită salatelor. Fructele uscate: prune, caise, piersici, vor fi ținute în apă înainte de a fi consumate. Leguminoasele uscate, (fasole, mazăre, linte, bob), vor fi mâncate de cei ce le tolerează.

Sunt permise dulciurile și compoturile, (dulceața, marmelada, magiunul, mierea). Pâinea, în cantitate de 200-250 g pe zi, va fi neagră sau integrală.

Orezul bine fiert și pastele făinoase sunt permise în cantități mici. Orezul va fi înlocuit cu fulgi

de ovăz. O lingură de tărâțe în compot la sfârșitul meselor.

Iaurtul, laptele bătut și chefirul de o zi amestecat cu miere. Carnea este indicată numai în cantități strict necesare. Se preferă carnea grasă, peștele sărat. Grăsimile vor fi permise sub formă de smântână, gălbenuș de ou, ulei de porumb sau de foarea soarelui. Lichidele să se consume în cantități mari, 1500-2000 ml pe zi. Plus ceaiurile medicinale cu acțiune laxativă și băuturile gazoase. Este permisă înghețata, ca și băuturile de la gheață. Să se consume fructe în cantități mari, cu coajă, 500-800 grame pe zi, divizate în 3 porții.

B. În constipațiile cu complicații se indică un regim alimentar format din legume cu celuloză fină, (dovlecei, fasole verde fină, morcovi în formă de pireuri), salată crudă, opărită, în cantități mai mici, fructe sub formă de sucuri, compoturi, evitându-se cojile. Carnea slabă, fiertă sau friptă, la grătar, rasol, mușchi, ficat, (tocată și fiartă cu

perișoare și mititei la grătar, fără zgârciuri și fără condimente). Brânză de vaci, caș, urdă, șvaițer, pâinea albă, rece sau prăjită.

Grăsim numai sub formă de unt sau ulei. Lichidele se vor consuma numai după necesitate. Se

vor evita băuturile fermentate și reci, de asemenea și înghețata.

Pe măsura ameliorării tulburărilor inflamatorii, se vor permite după toleranță. Iaurt, lapte bătut,

cartofi, sub formă de pireu, salată verde crudă. 

   Fructe cu acțiune împotrivă constipației: caise, cireșe, coacăze, fragi, mere, măsline, piersici, prune, pere, vișine, struguri, portocale,

smochine, pepene galben și verde.    Legume anticonstipante: asmățui,

castravete, ceapă, dovleac, leuștean, mazăre, măcriș, pătlăgele, vinete, praz, spanac, tomate.

   Sucul de dovleac. Se obține din dovleci proaspeți, sănătoși, bine copți, dar nu trecuți. Se prepară ca și cel din colita de putrefacție, ca și băutura din dovleac fiert.

Ceaiuri

   Coajă de crușin [Cortex frangulae]. Este principala plantă laxativă. Nu dă obișnuință, este foarte bună și la constipații cronice. Se folosește coaja uscată, de cel puțin un an vechime.

Se folosește ca decoct, o lingură coajă opărită la o cană de apă fierbinte. Se lasă în repaus o

jumătate de oră, apoi se fierbe la foc domol, 15-30 de minute. Se bea călduț, îndulcit cu

miere, seara la culcare; sau pulbere, 2-3 vârfuri de cuțit pe zi.

   Rădăcină de cicoare [Radix Cichorii]. Se beau 2-3 căni pe zi, dintr-o infuzie cu o linguriță la cană.

   Frunze de frasin [Folium, fraxini]. Se beau 2-3 căni pe zi, dintr-o infuzie cu 1-2 linguri la cană.

   Frunze de anghinare [Folium cynarae], în special în constipațiile datorate unor disfuncții hepatice. Se beau 2-3 căni pe zi, dintr-o infuzie cu o linguriță la cană.

   Volbură [Herba convolvulii]. Are acțiune purgativă, infuzie cu 2 lingurițe la cană, ce se bea pe stomacul gol dimineața. Tinctură din 20 g macerat 10 zile în 100 ml alcool de 70° din care se iau 2-4 linguri cu sirop sau miere dimineața pe stomacul gol; sau pulbere din care se iau 2 vârfuri de

cuțit, cu miere, dimineața pe stomacul gol.

   Semințe de in [Semen Linii]. Au acțiune mecanică datorită mucilagiilor, chiar în constipațiile rebele. Se iau 1-2 lingurițe de semințe cu puțină apă, de preferință seara, la culcare.

   Semințe de muștar [Semen sinapis albaie]. Se vor lua întregi cu puțină apă, începând cu o linguriță, ajungându-se progresiv la o lingură. Nu se vor face însă tratamente îndelungate și nu se vor da la copii.

    Ceai laxativ, Plafar. Decoct, prin fierbere, timp de 3-4 minute, o lingură la cană. Se bea seara la

culcare. În constipații rebele se mai bea dimineața o cană pe stomacul gol.

  Pulbere laxativ-purgativă. Este compusă din coajă de crușin, frunze de frasin,

rădăcină de cicoare, rădăcină de lemn dulce, fenicul. Se ia o linguriță, amestecată cu puțină apă, dimineața. Dozele se măresc sau se micșorează în funcție de efecte.

   Apiterapie

   Miere de albine. 100 g în 2-3 reprize pe zi, de preferință cu suc de mere.

   Polen. Vindecă constipațiile cele mai rebele. Se ia câte 20 g zilnic. Se bea cu apă îndulcită cu miere. O cură durează o lună. Se face pauză două luni și se repetă. Se poate repeta de 4 ori pe an, o dată la fiecare trimestru.

   Aloe. Un vârf de cuțit la un sfert de litru de apă amestecat cu 1-2 linguri de miere. Acest amestec se fierbe 3 minute. Se iau zilnic 3 linguri înainte de mese. Alineat, bold, 

   Hidroterapie

   Comprese calde cu termofor,

cataplasme cu parafină sau tărâțe aplicate pe abdomen după mesele principale ca și compresele

Prissnitz aplicate pe abdomen timp de 1-2 ore în constipațiile cu dureri.

   Masajul abdomenului care se execută cu mâna, stând în pat, timp de 10-20 minute, dimineața și seara, de la dreapta la stânga abdomenului. Se execută timp de 4-6 săptămâni.

   Mersul pe jos în aer liber, curat câte o oră în fiecare zi.

   Gimnastică medicală

   Exercițul 1: culcat pe spate, pe un covor sau pe o canapea tare, membrele superioare sunt întinse pe lângă corp, iar membrele inferioare alăturate tot întinse.

În timpul 2 se ridică ambele membre inferioare alăturate spre linia verticală și se caută să se

apropie cât mai mult de piept. În timpul 3 se revine la poziția de plecare. Se repetă de 10-15 ori.

   Exercițul 2: culcat pe spate, membrele superioare sunt întinse pe lângă corp în continuarea trunchiului. În timpul 2 se ridică progresiv corpul și brațele spre linia verticală, apoi

se apleacă înainte, în așa fel ca mâinile să ajungă la vârfurile picioarelor. În timpul 3 se revine la poziția inițială. Se repetă de 10-15 ori. Să se practice de două ori pe zi, dimineața și seara. Rezultatele încep să se arate după 15-20 de zile.

   Electroterapie

   Solux, pe abdomen, 10-15 minute zilnic, 10-15 ședințe pe serie, în constipațiile spastice.

   Unde scurte, transversal, un electrod abdominal și altul lombar. 5-10 minute doza, 6-10 ședințe pe serie.

   Interferențial

   A. Forma atonă, două plăci la nivelul ombilicului, 100-200 cmp, și două plăci pe spate. Intensitate ușoară, 10-15 mA. Frecvență rapidă, 20 minute și spectru, intensitate ușoară, 10 minute. La două zile câte o ședință; total 10 ședințe pe serie.      B. Forma spastică și mixtă, 4 plăci care înconjoară cadrul colic.

Intensitate ușoară sau mijlocie, 10-20 mA. Frecvență lentă, sub 15  și spectru cu intensitate forte, peste 30 de minute, la două zile o ședință; total 10 ședințe pe serie.

   Acupunctura la nivelul punctelor IG₂, S₃₆, SP₆.

   Presupunctura prin metoda japoneză ,,Sihatsu". Această metodă constă din presiuni continui, cu pulpa degetului arătător sau mare, a punctului ce se află în fosa iliacă stângă, la un lat de palmă de regiunea inghinală. Se presează cu pulpa degetului timp de 5-7 secunde, după care urmează o pauză de 3-4 secunde, și așa se repetă timp de 3 minute. După o pauză de 3 minute, cel suferind bea un pahar cu apă sărată și merge la toaletă. (Metoda lui T. Namikoshi).

   Tratament balneoclimateric

   Se recomandă izvoarele clorurate din stațiunile Bălțătești, Bazna, Băile Herculane (Hercule și

Higeia), Someșeni, Olănești. De asemenea, se recomandă apele sulfatate sodice și magneziene de

la IVANDA. Se recomandă mai ales apele slab mineralizate de tip Karlsbad, bicarbonatate ─ clorosodice din Slănic Moldova.

Apele sulfuroase clorurate mixte, Călimănești, 16 și izvoarele, mai concentrate din Olănești; apele termale 1 Mai, Băile Felix, în aplicații externe și interne și cele din localități de interes local

ca Fâșiți (județul Buzău) și Vâlcele (Covasna).

Sindrom dispeptic duodenal

 Sindromul dispeptic duodenal

 (Dischinezia duodenală cu stază, duodenitele)

   Sindromul dispeptic duodenal este o boală cronică, tenace uneori, cu paroxisme, cu evoluție subcontinuă, cu acalmii scurte, (de 2-3 zile), fără periodicitate sezonieră. Semnele principale sunt: balonări post-prandiale, grețuri, arsuri, la care se adaugă poftă de mâncare capricioasă, ce duce la slăbirea în greutate și a forțelor fizice.

   Balonarea epigastrică survine la una-două ore după mâncare, uneori pe nemâncate. Grețurile sunt de scurtă durată și apar dimineața, pe nemâncate, în jurul orei 8-10 și reapar spre ora prânzului, așa zisele grețuri bifazice. Nocturn survin arsuri ce adesea îl trezesc pe bonlav, (arsurile tardive duodenale), Inapetența se instalează după primele înghițituri, durerile se prezintă cu aspecte variate: de la intensitate moderată până la crize dureroase, cu localizare epigastrică și radieri variate.

   Dischinezia duodenală cu stază este o suferință de acompaniament care însoțește procese abdominale. Apare în toate afecțiunile duodenului, inflamatorii și neinflamatorii, într-o multitudine de afecțiuni abdominale, (hepatite acute și cronice, colecistopatii, pancreatite, enterocolite etc.), într-o intoxicație generală, (etilism, nicotinism), sau apare în cazul unei dereglări nervoase, deci poate fi primitivă sau secundară.

   Duodenitele sunt inflamații ale mucoasei duodenale. Ele survin mai ales în același timp cu o gastrită sau jejunită. Adeseori duodenita este însoțită de o stază duodenală. Evoluează clinic cu sindromul dispeptic duodenal, în care predomină senzația de arsură postalimentară, retrosternală, mai ales tardivă, nocturnă, iradiată în epigastru și chiar în faringe. Se recomandă regim dietetic, ceaiuri, apiterapie, electroterapie și balneoterapie.

   Regim dietetic. Alimentația va fi completă cu mese fracționate și frecvente, de 5 ori pe zi, mai bogată în hidrați de carbon (dulciuri și paste făinoase), săracă în grăsimi cu aport suficient de vitamine și proteine. Ca fructe: afine, lămâie, portocale, iar ca legume: ceapa, mărarul, morcovul, pătrunjelul, țelina, usturoiul.

   Ceaiuri

 ─ Busuioc [Ocimum basilicum L.] antiseptic, calmează durerile abdominale, colitele intestinale, elimină gazele. Se beau două căni pe zi, călduțe, dintr-o infuzie, cu o linguriță la 200 ml apă în clocot, după mesele principale: ultima, seara la culcare.

   ─ Roiniță [Mellisa officinalis L.], bacteriostatic, antiseptic, carminativ. Se beau două căni pe zi, dintr-o infuzie, cu o linguriță de frunze, la 200 ml apă în clocot.

   ─ Izmă bună [Menta piperita (L.) Huds.] antiseptic, gastrointestinal și carminativ. Se beau trei căni pe zi, dintr-o infuzie, cu o linguriță de

frunze, la 200 ml apă în clocot. Este contraindicat însă în ulcerul gastroduodenal.

   ─ Lichenul de piatră

 [Cetraria islandica (L.) Ach.] este calmant, favorizează secrețiile digestive, cu rezultate bune împotriva vărsăturilor. Infuzie, cu o linguriță de plantă, la 250 ml apă clocotită. Se ferbe 5 minute. Se beau trei căni pe zi, reci, adăugând un vârf de cuțit de bicarbonat de

sodiu la fiecare cană.

   ─ Mușețel [Matricaria chamomilla L.] antiseptic, anestezic, dezinfectant, bacteriostatic. Se beau 2-3 căni pe zi, dintr-o infuzie, cu o linguriță de flori la 200 ml apă clocotită.

   ─ Mătăciune [Dracocephalum moldavica L.] cu proprietăți antispastice, absorbante, stomahice. Se beau 2 căni pe zi, îndulcite cu

miere de albine, dintr-o infuzie, cu o linguriță de plantă, la 200 ml apă în clocot.

Apiterapie

   Polenul. Se consumă uscat, pe nemâncate sau puțin înaintea meselor, după care se ia

apă îndulcită cu miere. O cură durează o lună. Se repetă după 3 luni, de 4 ori pe an, o lună pe

trimestru. Se iau 20 g pe zi (o linguriță de supă rasă) sau 6-8 tablete.

   Electro și balneoterapie

    Infraroșii, sub formă de solux, pe regiunea epigastrică, 15 minute,

zilnic o ședință, total 10 ședințe pe serie.

    Tratament balneoclimateric

   Sunt recomandate apele minerale bicarbonatate, carbogazoase, din stațiunile Ciunget și Tinca, cu

ape sulfuroase, clorurate, în Căciulata; ape minerale sulfuroase-clorurate, bicarbonatate, ca izvorul Păușa din Călimănești, și ape sulfuroase oligo-metalice, din stațiunea Olănești, izvorul 24, 11, 12.

Bronșite cronice

    Sunt inflamații nespecifice ale bronhiilor cu afectarea progresivă a acestora și, după un timp, a țesutului pulmonar. Sunt caracterizate prin tuse, intermitentă sau permanentă, determinată de o secreție bronșică, întreținute și de o iritație a căilor respiratorii. (atmosferă impură, umiditate, fumat, etc.), infecții bronșice, manifestări alergice sau factori constituționali (mucoviscidoză). Altfel spus, vorbim de bronșite cronice atunci când bolnavul tușește și expectorează timp de 3 luni pe an și când această situație se repetă de cel puțin 2 ani. În tratamentul bronșitelor cronice se urmăresc următoarele obiective: combaterea tusei, fluidificarea și eliminarea secrețiilor, bronho-dilatația și tratamentul antiinfecțios. 

   A. Combaterea tusei se face prin ceaiuri, inhalații, siropuri, sucuri.       ─ Scai vânăt [Eryngium planum, L.]. Se iau 3-4 linguri dintr-un decoct de 2 linguri de plantă la cană. Este cea mai eficientă plantă chiar în caz de tuse rebelă.

    ─ Fenicul [Foeniculum vulgare Mill.]. Se face o infuzie dintr-o jumătate de linguriță de fructe zdrobite la 200 ml de apă clocotită. Se bea în 3 reprize după mesele principale. Doza se poate dubla la aceeași cantitate de apă pentru a servi sub formă de inhalații; o inhalație seara de 10-15 minute înainte de culcare. 

  ─ Porumbar [Prunus spinosa]. Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie cu o linguriță de flori la o cană de apă clocotită. Fructele se folosesc ca decoct. O linguriță de fructe la 250 ml de apă rece, după care se fierb timp de 20 de minute. Se beau 2-3 căni pe zi.

B. Fluidificatoare și eliminatoare ale secreților bronșice.

   ─ Ciuboțica cucului, flori și rădăcini [Flores et radix Primulae]. Se folosesc florile pentru infuzie și rădăcinile pentru decoct (1-3 g % pentru adulți și 0,5 g% pentru copii). Se consumă de 2-3 ori pe zi.

   ─ Nalbă mare, nalbă de pădure, nalbă de grădină, frunze și rădăcini. [Folium et radix Althaeae]. Se beau 1-2 căni pe zi dintr-o infuzie de flori și frunze. O linguriță la cană sau macerat la rece timp de o jumătate de oră dintr-o linguriță de rădăcină mărunțită la cană, adăugându-se apoi un vârf de cuțit de bicarbonat. Se strecoară, se îndulcește cu miere de albine și se bea în cursul unei zile.

   ─ Iarbă mare [Radix inulae]. Decoct din 20 g rădăcină mărunțită la 250 ml apă rece, după care se fierbe 15-20 minute. Se iau 3-4 linguri pe zi. 

   ─ Pătlagină [Plantaga lanceolata]. Se folosesc frunzele pentru infuzie. O lingură de frunze la 200 ml apă clocotită. Se bea câte o lingură la interval de 2 ore. 

   ─ Lumânărică [Verbascum phlomoides L.]. Se beau două ceaiuri pe zi călduțe dintr-o infuzie de flori cu două lingurițe la 250 ml apă clocotită. 

   ─ Ipcărige sau Ciuin alb, rădăcină [Radix saponariae]. Decoct cu o linguriță la o cană din care se iau 3-5 lingurițe pe zi, sau macerat la rece timp de 2-3 ore cu o linguriță la cană care se bea în cursul unei zile.

    C. Combaterea spasmului bronșic prin bronho-dilatatoare

   ─ Șovârv [Origanum în vulgare L.]. Se beau două-trei ceaiuri pe zi dintr-o infuzie cu o linguriță la 200 ml apă clocotită. 

   ─ Isop [Hyssopus officinalis L.]. Se beau două-trei căni pe zi dintr-o infuzie cu o linguriță la o cană de

200 ml apă. 

   ─ Ienupăr [Juniperus communis]. Se iau 3-4 linguri pe zi dintr-o infuzie cu două

lingurițe de fructe la 200 ml apă clocotită.

  D. Combaterea infecției 

   ─  Busuioc [Ocimum basilicum]. Se beau trei căni pe zi dintr-o infuzie cu o linguriță de plantă la 200 ml apă clocotită. Pentru inhalații se folosesc două lingurițe de plantă. Se recomandă trei inhalații pe zi, din care una seara înainte de culcare.

   ─ Cimbru de cultură [Thymus vulgaris L.]. Se face o infuzie din

una-două lingurițe de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită și se bea în trei reprize în

decursul unei zile de preferință înaintea meselor principale.

   ─ Coada șoricelului [Achillea millefolium]. Infuzie din două linguri de flori la 500 ml

apă clocotită. Se bea călduț și fracționat în patru-cinci reprize în decursul unei zile.

   ─ Lichen de piatră [Cetraria islandica (L.) Ach]. Infuzie din o linguriță de plantă la 250 ml apă clocotită. Se fierbe apoi cinci minute și se adaugă un vârf de cuțit de bicarbonat. Se beau trei ceaiuri pe zi, reci, îndulcite cu miere de albine.

   ─ Plop negru [Populus nigra L.]. Se face o infuzie din una-două

lingurițe de muguri de plop la cană.

Se beau două-trei căni pe zi.

   ─ Pin muguri [Turiones pini]. Se beau două-trei căni pe zi

dintr-o infuzie cu o linguriță la cană.

   ─ Mărar semințe [Anethum graveolens L.] Se face o infuzie din

semințe de mărar, (50 g de semințe la un pahar de apă). Într-un vas emailat se pun semințe și apă clocotită, apoi se

acoperă. După răcire, lichidul se strecoară.

Se bea câte o jumătate de pahar de două-trei ori pe zi.

   Decoct din semințe de mărar cu

alte plante: 30 g semințe mărar, 30 g semințe de chimen, 5 g inflorescență de coada șoricelului,

15 g boabe de ovăz, 2 pahare de apă, se pun într-un vas emailat și se fierb la foc domol timp de

10 minute. După răcire se strecoară. Întreaga cantitate se bea în decursul unei zile în înghițituri mici. Este un bun expectorant.

   ─ Ceai antibronșitic și pectoral (Plafar). Se beau două-trei căni pe zi

ca infuzie.

   Iată și plante expectorante în amestecuri, după prof. dr.

Constantinescu și dr. farm. Ovidiu Bojor. 

Rp.

   ─ Lichen de piatră [Cetraria islandica (L.) Ach.]    20 g

   ─ Lemn dulce, rădăcină [Radix Liquiritae] 20 g

   ─ Iarbă mare, rădăcină [Radix inulae]  20 g 

   ─ Lumânărică, flori [Flores verbasci]   20 g 

   ─ Ciuboțica cucului, rizom [Rizoma primulae]   20 g 

   ─ Podbal, frunze [Folium farfarae]    20 g.

Din acest amestec se pune o lingură la o cană de apă de 250 ml pentru infuzie și se îndulcește cu 50-75 g de miere de albine, de preferat de tei. Se beau 3 căni pe zi timp de 30-40 zile.

Rp.

   ─ Ciuboțica cucului, rădăcină [Radix primulae]    15 g

   ─ Iarbă mare, rădăcină [Radix inulae]     15 g

   ─ Cimbru [Herba saturaje]   15 g 

   ─ Rostopască [Herba chelidonii]   15 g

   ─ Pătlagină, frunze [Folium plantagenis]    15 g

Din acest amestec se face un decoct din o lingură la o cană de apă de 250 ml.

Se completează volumul de apă pierdut prin evaporare, se lasă apoi în repaus 20 minute, se

filtrează adăugându-se 50-75 g miere de tei sau de flori de munte. Se consumă 2-3 căni pe zi

până la vindecarea bronșitei. 

Rp. 

   ─ Toporași, rădăcină [Radix viola odoratae]    3 g

   ─ Nalbă mare, rădăcină [Radix althaeae] paranteză    10 g

   ─ Anason, fructe [Fructus anisii vulgaris]    10 g

   ─ Miere 150 g 

Apă 200 g. 

Din rădăcinile de toporași și fructele de anason se prepară o infuzie cu jumătate din apă (100 g) în infuzie, filtrată prin tifon steril, se dizolvă mierea de albine de tei.

Decoctul de nalbă se prepară separat din restul de 100 g de apă la rece și se amestecă cu

siropul. A se folosi 4 linguri pe zi pentru adulți sau 4 lingurițe pentru copii.

   ─ Ceapă uscată, suc. Se aleg bulbi de ceapă sănătoși 75-100 g, se îndepărtează foile externe și

discul cu rădăcini. După spălare, bulbii se mărunțesc trecându-i prin ochiurile mici ale răzătoarei sau se trec de două ori prin mașina de tocat. Se stoarce și se prepară sucul. Se consumă câte o linguriță de 3 ori

pe zi până la ameliorarea tusei și bronșitei.

   ─ Ceapă [Alium cepa L.]     100 g

Ceapa mărunțită și curățată se fierbe în 250 ml apă. Se

adaugă 50 g miere de albine, se amestecă bine și se bea câte o lingură din două în două ore în

timpul unei zile.

Soluția se prepară zilnic. Se consumă până la ameliorare și vindecare.

   ─ Usturoi [Alium sativum L.]. Se toarnă într-o cană de 250 ml, apă în clocot peste usturoiul dat pe răzătoare de material plastic sau pisat bine, în cantitățile următoare.

   ─ pentru copii până la 2 ani    15 g

   ─ pentru copii între 2-5 ani     25 g

   ─ pentru copii între 10-15 ani 40 g

   ─ pentru alte vârste             60-80 g    Se consumă zilnic 8-10 linguri

de apă usturoiată pentru copii până la 5 ani, 8-10 linguri de desert copiii de 10-12 ani, 8-10 linguri de supă pentru celelalte vârste. Soluția se prepară zilnic într-un vas acoperit.

   ─ Ridiche neagră, suc de ridiche neagră cu miere. Ridichile se spală și se curăță de coajă, se dau pe răzătoare, apoi prin mașina de tocat. Într-un vas emailat se amestecă sucul cu mierea. Amestecul dintr-o jumătate de pahar suc de ridiche și o jumătate de pahar de miere se

păstrează la frigider. Se consumă între una și două lingurițe pentru copii și una-două linguri de

trei ori pe zi pentru adulți. Se folosește până ce tusea și răgușala dispare.

   ─ Suc de varză albă proaspătă cu miere. Se folosește numai varza proaspătă care se curăță de impurități și de foile exterioare. Se spală și se scurge de apă. Mărunțirea se face cu

cuțitul, apoi se trece de două ori prin mașina de tocat, după care se strecoară. Se folosește îndulcită cu miere, după gust. Se poate păstra și la frigider, dar nu mai mult de 24

de ore. Se ia câte o lingură de 5-6 ori pe zi. Se consumă până la vindecarea bronșitei. Este un bun emolient înlesnind foarte mult

expectorația.

   Se recomandă, în perioada cât durează tratamentul, să se consume

următoarele fructe și legume: coacăze, migdale și piersici, ceapă, nap, praz, ridiche, țelină, salată, usturoi, asmățui, dovleac, hrean, leuștean, morcov, năsturel, sparanghel, tarhon.

   Apiterapie.

Din 200 ml alcool de 90° și 60 g propolis se face o soluție alcoolică 30%.

Din acest preparat se iau câte 15-30 picături de 3 ori pe zi înainte de mese într-un păhărel cu apă călduță sau lapte.

   Mierea de albine cu sulf.  Se amestecă bine 1 kg de miere de albine de tei sau flori de munte cu 100 g de sulf pentru uz intern.

Se lasă să stea timp de 3 zile. Din preparat se iau câte 3 linguri pe zi înainte de mese sau după 3

ore de la masă până la completa vindecare.

Presupunctură și acupunctură

   a)  Pentru combaterea tusei uscate se vor masa următoarele puncte:

Salt spre cer  ─ VC₂₂ ─  care se află deasupra scobiturii osului stern, prin tonifiere adică masaj cu

degetul arătător sau mare în sensul înșurubării, timp de 5 minute. Se pot face 2-3 ședințe pe zi, în total pe serie 10-15 ședințe. Se va masa în același fel și punctul Mijlocul pieptului  ─ VC₁₇ ─  care se află pe osul stern în mijlocul liniei orizontale ce trece prin cele două mameloane. Se mai indică masajul linear pe fața palmară a degetului inelar până la încheietura pumnului.

   b)  Pentru o tuse umedă și pentru a se ușura expectorația se va masa punctul Atelier central  ─ T₁ ─  care se află sub claviculă la extremitatea spațiului al doilea intercostal din ambele părți ale pieptului.

Se va masa prin dispersie adică prin deșurubare invers acelor ceasornicului timp de 5 minute

ca și celelalte puncte.

    Electroterapie 

    Solux  (infraroșii) pe torace, 10 minute, zilnic câte o ședință, total 10 ședințe pe serie. Se poate repeta după o lună pauză.

   Băi de lumină, 10-20 minute, zilnic câte o ședință, total 20 ședințe pe serie. Se poate repeta după o lună pauză.

   Ultraviolete, aplicate în câmpuri de 600 cm⁲ pe suprafața anterioară și posterioară a toracelui, zilnic o biodoză, total 10 ședințe. Distanța lampă-tegument 50 cm.

   Unde scurte transtoracice, doza 3 și 4 (doze calde), timp de 10-15 minute, ședințe zilnice (câte una) total 10 ședințe. Se poate repeta după o lună pauză.

   Balneoterapie 

   a) În bronșitele catarale muco-purulente sunt indicate cúrele cu ape sulfuroase sub formă inhalatorie  și ultra-sono-aerosoli în stațiunile: Băile Govora, Călimănești Căciulata, Olănești, Herculane, Mangalia, Pucioasa,

Nicolina - Iași.

   b) În bronșitele cu caracter spasmodic sunt indicate cúrele cu ape alcaline simple, carbo-gazoase din: Slănic Moldova, Malnaș, Ciunget, Tinca, Borsec; apele sulfuroase, slab mineralizate din stațiunile: Olănești, Brădet, Căciulata, și din  Băile Govora (izvorul 30 Decembrie).

Traheo-bronșita                 acută

   Este o inflamație microbiană sau virotică cu modificare morfo-funcțională ce apare la nivelul căilor aeriene și poate prinde eventual și alveolele izolate sau țesutul pulmonar. Este caracterizată clinic prin stare febrilă, dureri retrosternale, tuse seacă la început și apoi umedă, cu espectorație mucopurulentă, cu apariție de raluri sibilante și ronflante.

   Indicații terapeutice: pulverizații, comprese, cataplasme, frecții, ceaiuri, inhalații, presupunctură, apiterapie.

1. Pulverizarea camerei de două ori pe zi, dimineața și seara cu:

- Ulei de brad (Aetheroleum Abieti)

- Ulei de pin (Aetheroleum Pini)

- Ulei de molid (Aetheroleum Piccae)

- Ulei de mentă (Aetheroleum Menthae)

   Soluție alcoolică 2%

Se poate face și un amestec cu două uleiuri din cele descrise, mai ales cu cel de brad și pin.

COMBATEREA FEBREI ȘI TUSEI 

Comprese pe torace:

 Se pune o flanelă uscată de jur împrejurul toracelui, peste care se aplică un prosop muiat în apă fierbinte 60 -70° și bine stors, iar peste acesta se aplică o flanelă uscată. Totul se acoperă cu o pânză impermeabilă, folie de plastic, durata de aplicare 20 - 60 minute.

   Comprese cu apă fierbinte și oțet. Se pune pe piept o bucată de pânză împăturită de 6 ori, înmuiată în apă fierbinte și oțet. Proporția este jumătate apă și jumătate oțet.  Când se răcește, se înmoaie din nou și se repetă operația.

   Cataplasme cu muștar

  Aplicate pe cutia toracică după următoarea tehnică: Se ia făina de muștar, fie albă, fie neagră, 200 -300 grame și se amestecă cu apă, la temperatura camerei, până se realizează o pastă. Se adaugă, înainte de folosire, puțină apă caldă, pentru a nu provoca o senzație neplăcută.  Se pune această pastă într-un săculeț de pânză și se aplică pe piept, peste care se pune un cearșaf. Durata de aplicare este până când apare senzația de arsură. 

   Cataplasme cu semințe sau făină de in. Se ia 1/3 sau 1/4 de semințe sau făină de in, se amestecă cu 2/3 sau 3/4 de apă și se fierbe bine, până ce se face o pastă omogenă, consistentă. Se aplică ca și cataplasma de muștar și se ține până începe să se răcească.

   Frecții. Amestec de ulei de ricin și terebentină. Se amestecă două linguri de ulei de ricin cu o lingură de ulei de terebentină, încălzindu-se la un foc slab. Cu acest amestec se fricționează pieptul ușor și se acoperă cu o pătură. Se poate aplica de trei ori pe zi.

  Ceaiuri 

Concomitent cu aceste comprese se recomandă a se

bea și ceaiuri îndulcite cu miere de albine. 

   Satureja hortensis L. (cimbru de grădină).

Se face o infuzie din una-două lingurițe de plantă, sau dacă se dorește mai concentrată, din

două-trei lingurițe la o cană de 250 ml. Se iau câte trei-patru linguri pe zi, cel mult o cană,

îndulcită cu miere de albine, înaintea meselor principale.    Timus vulgaris, (cimbru).

Se bea o cană de trei ori pe zi, înaintea meselor principale, dintr-o infuzie de 1-2 g la sută,

din frunzele aromate ale plantei.    Castanea sativa (castan comestibil). Se beau una-două căni pe zi, dintr-o infuzie din frunze, 2-3 grame la sută, îndulcită cu miere de albine.

 Drosera rotundifolia, (roua cerului). Se bea câte o cană pe zi, dintr-o infuzie de 2-3 g la sută,

sau sub formă de tinctură preparată din 20% plantă uscată în alcool diluat, din care se iau 10-40 picături pe zi. Are și acțiune antibiotică.

 Eryngium planum, (scai vânăt). Se beau 2-3 căni pe zi, dintr-o infuzie, cu o linguriță de plantă

mărunțită la o cană de apă în clocot. Are proprietăți evident calmante asupra spasmului tusei.

Este cea mai eficientă în caz de tuse rebelă. 

   Marrubium vulgare, (unguraș sau voronic). Se bea o

cană pe zi ca infuzie 1-3% îndulcită cu miere de albine, sau sub formă de pulbere 2-4 g pe zi.

Se folosește atunci când bronșitele sunt însoțite de febră. 

Pentru combaterea tusei seci

spastice.

Rp. 

Eryngium planum (scai vânăt)  50g

Drosera rotundifolia (roua cerului)   50 g

Carlina acaulis (turtă) 50 g

Castanea sativa (castan comestibil)   50 g

   Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie de 1-2 lingurițe din acest amestec la o cană.

   Satureja hortensis, cimbru de grădină   50 g

Drosera rotundifolia (roua cerului)  50 g

Herba chelidonii (rostopască)  50 g

Eringium planum (scai vânăt) 50 g Fructus Anisii vulgaris (anason)  50 g

Aceste plante se amestecă bine și

se face o infuzie dintr-o lingură de mixtură în apă.

Se lasă pentru extracție acest amestec acoperit timp de 20 minute. Se beau 1-2 căni pe zi în mai multe reprize îndulcite cu miere de albine. 

Rp. 

Se fierbe la foc moale o lămâie timp de 10 minute. Lămâia se taie în două și se stoarce bine într-un pahar. La sucul obținut se adaugă 2 linguri de glicerină. Amestecul se agită bine, apoi paharul se umple cu miere.

În loc de lămâie se poate folosi oțetul de mere. După ce amestecăm bine conținutul, se folosesc chiar 6 lingurițe pe zi când tusa este rebelă și anume: Dimineața la sculare, înainte de prânz, după prânz, apoi la câteva ore după prânz, la cină și seara la culcare. Pe măsură ce tusea cedează, se reduce cantitatea. Preparatul este eficient atât la adulți cât și la copii.

Este unul din cele mai eficiente siropuri pentru potolirea tusei.

   Combaterea tusei însoțită de secreție (flegmă), greu expectorabilă.

   Althaea officinalis, L. (nalba mare). Se beau două căni pe zi dintr-o infuzie din flori și frunze, 2-3 g la o cană, sau decoct din rădăcină, îndulcită cu miere.

Malva sylvestris, L. (nalba de pădure). Se beau 2-3 căni pe zi îndulcite cu miere de albine, dintr-o infuzie cu două lingurițe de plantă uscată și mărunțită la o cană. Este foarte emolientă.

   Cetraria islandicus, (L.) Ach. (lichen de piatră - de munte). Se beau două căni pe zi, din decoct, cu o lingură de plantă la o cană de apă. Are proprietăți emoliente, sedative și antibiotice.

   Hordeum vulgare, L. (orz). Se beau 1-2 căni pe zi îndulcite cu miere, din decoct 10% din semințe.

  Rp. 

Malva silvestris, L. (nalba de pădure), 50 g.

Cetraria islandicus, (L.) Ach, (lichen de piatră), 50 g

Se amestecă bine și din acest amestec se face o infuzie din două lingurițe la o cană de apă. Se beau două căni pe zi îndulcite cu miere de albine. 

Rp. 

Radix Altheae, (rădăcină de nalbă mare)   20 g

Radix Liquiritiae, (rădăcină de lemn dulce)    6 g

Folium farfarae, (frunze de potbal) 80 g

Folium Verbasci, (flori de lumânărică)  8 g

Fructus Anisi vulgaris, (fructe de anason)  4 g

Rădăcinile și frunzele plantelor se amestecă cu fructele, din care se face o infuzie cu două lingurițe la o cană. Se beau două-trei ceaiuri pe zi îndulcite cu miere.

Combaterea tusei însoțită de secreția abundantă mucopurulentă

Se folosesc remediile cu acțiune expectorantă:

   Rhizoma cum radicibus inulae, (iarbă mare sau omag)

Se beau două căni pe zi din decoctul acestui produs, (5% la o cană).

   Primula officinalis, (L.) Hill. (ciuboțica cucului). Se beau câte două căni pe zi îndulcite cu miere de albine, din decoctul de rizomi și rădăcini, câte 3 g la o cană pentru adulți și 0,5-1 g pentru copii.

   Saponaria officinalis, (săpunariță sau odogaci).  Se beau 1-2 căni pe zi îndulcite cu miere, din infuzie de rizomi și rădăcină, 1%, după o prealabilă macerare de 6-8 ore la rece.

   Viola odorata L. (toporași sau viorele). Se beau 1-2 cești pe zi îndulcite cu miere, din decoct 10% de rizomi.

   Viola tricolor, L. (trei frați pătați). Se beau 2 căni pe zi îndulcite cu miere de albine, cu 2 linguri la o cană de apă.

   Polygala amara, L. (amăreală). Se beau 2 căni pe zi îndulcite cu miere de albine, din decoct de plantă, 2% la o cană.

   Allium sativum L. (usturoi).

Este un bun expectorant cu proprietăți antibiotice. Se folosește astfel: se toarnă într-o cană de 250 g cu apă clocotită usturoiul dat pe răzătoare sau pisat bine în cantitățile următoare: 

- pentru copii până la 2 ani 15 g. - - pentru copii între 2-5 ani   25 g.

- pentru copii de 10-12 ani    40 g.  

- pentru alte vârste, 60-80 g.

Se dau 8-10 lingurițe din apa usturoiată copiilor până la 5 ani, 8-10 linguri de desert copiilor de la 10-12 ani 8-10 linguri de supă celorlalte vârste.

Inhalații

Unele plante se pot folosi și sub formă de inhalații (aerosoli). Acești aerosoli fluidifică secrețiile bronșice, ușorând astfel expectorația.

   Sub formă de inhalații se pot folosi unele plante medicinale ca: mușețelul, levănțica, cimbrul, cimbrișorul, izma bună, rozmarinul, frunzele și ramurile tinere de pin de munte, jneapănul.

Pentru o inhalație, plantele se amestecă în părți egale și din amestec se folosesc 2 linguri la 1 litru de apă fierbinte, într-un vas smălțuit cu gura largă. Cei suferinzi se așează în fața vasului, aprecându-se cu capul deasupra lui și se acoperă cu un prosop de baie sau o broboadă de lână. Câtă vreme se degajă aburi, se aspiră pe nas și pe gură, alternativ, timp de 20-30 minute. Se îndepărtează apoi acoperământul, se șterge fața cu o cârpă umedă, uscându-se apoi cu un prosop, după care se lasă un timp pe cap până se răcorește. Pentru a se feri pielea feții, poate să fie unsă înainte de inhalație cu o cremă grasă. Se pot face două inhalații pe zi. Se recomandă a nu se ieși imediat în aer rece. Una din inhalații se va face seara înainte de culcare. În general, se pot folosi sub formă de inhalații (aerosoli), toate plantele indicate sub formă de ceaiuri.

Rp. 

Aeteroleum abieti, (ulei de brad)

Aeteroleum Pini, (ulei de pin)      Aeteroleum piceae, (ulei de molid)

Este un inhalant datorită efectelor antiinflamatorii și antiseptice ale căilor respiratorii. Se toarnă câteva picături de ulei într-un vas cu apă ferbinte și se inspiră adânc vaporii degajați.

   Aeteroleum Juniperi, (ulei de ienupăr).

Este un inhalant pentru mărirea și fluidificarea secrețiilor bronșice, cu efect calmant. Se toarnă câteva picături într-un vas cu apă ferbinte și se inspiră adânc. Se poate folosi de două-trei ori pe zi.

   Aeteroleum Hissopi, (ulei de isop). Se toarnă câteva picături într-un vas cu apă ferbinte și se inspiră vaporii degajați.

Apiterapie 

Un alt remediu la îndemâna oricui este mierea de albine și propolisul. Mierea posedă acțiune antimicrobiană, antiinflamatorie, calmantă și expectorantă. În acest scop se folosesc: mierea de tei, mierea de munte, mierea de flori de câmp. Mierea de tei este trecută în categoria celor mai bune feluri de miere pentru proprietățile sale expectorante și antiinflamatorii. Mierea de albine se poate folosi și sub formă de inhalații. Iată câteva rețete cu miere de albine:

Miere de albine 100-150 g la adulți, 30-50 g la copii. A se lua în combinație cu lapte fiert, proaspăt, în 3 porții pe zi, adică 20 g miere la o cană de 250 ml de lapte fiert. Se amestecă bine și se bea.

1. Când tusea este seacă și rebelă, este indicat să asociem mierea cu ceaiurile următoare:

  Eryngium planum, (scai vânăt), o linguriță de plantă la o cană de apă în clocot, + 50 g miere. Se

amestecă bine și se va bea ceaiul ferbinte.

   Eryngium planum, (scai vânăt) și  Drosera rotundifolia, (roua cerului). Se folosește câte o linguriță din fiecare, sub formă de infuzie, la o cană de apă în clocot,+ 50 g miere de tei. Se amestecă bine și se beau 1-2 căni pe zi.

   2. Când tusea este însoțită de secreție care se detașează greu, se folosește: 

   Malva silvestris (nalba de pădure). Infuzie cu 2 lingurițe de plantă la o cană de apă, + 50-70 g miere de tei. Se amestecă bine și se beau 2 căni pe zi.

     Cetraria islandica  (L.) Ach. (lichenul de munte)

Decoct cu o lingură de plantă la o cană de apă + 50 - 150 g miere de tei. Se amestecă bine și se beau 2 căni pe zi.

Rp.                                                    g

Malva silvestris, (nalba de pădure)      50 

Cetraria islandica (lichen de munte) 50 

Se amestecă bine și din acest amestec se pun câte 2 lingurițe pentru o cană ca infuzie, + 50-70 g miere de albine de tei. Se beau câte 2-3 căni pe zi.

   3. Când bronșita este însoțită de tuse cu secreție abundentă, se

folosește decoct din rădăcină de Inula Helenium, L. (iarbă mare sau omag) 5%, + 50-70 g miere de tei sau de munte la o cană de ceai. Se amestecă bine și se beau 2 căni pe zi.

   Primula officinalis, L. (ciuboțica cucului). Decoct, 3 g pentru adulți și 0,5-1 g pentru copii la o cană, +

50-75 g miere de tei sau de munte. Se beau 2 căni pe zi.

   Pinus silvestris, L. Se culeg ramuri mici de pin cu muguri și câteva ace. Se pun într-un vas cu apă de cca. 3-4 l, atât cât să le acopere și se fierb înăbușit la foc mic timp de 3 zile. În acest timp, apa devine brună. Lichidul se strecoară prin sită și se îngroașă cu miere de albine (cca 75 g la 200 g lichid). Se consumă câte 6 lingurițe pe zi din acest lichid, câte o linguriță la interval de 2 ore, până se pune capăt bronșitei.    Inhalații cu miere de albine. În acest scop se folosește un ceainic obișnuit, care se închide ermetic. Dispozitivul de turnare al ceainicului se prelungește cu un tub de plastic de 20 cm lungime, la capătul căruia se pune o pâlnie de bachelită, prin care se inspiră vaporii eliminați. În ceainic se pun 50 ml apă, și după ce apa începe să fiarbă, se adaugă două lingurițe de miere de tei sau flori de munte, după care începe inspirarea vaporilor prin pâlnia de bachelită, timp de 15-20 minute. Se recomandă ca inhalația să se facă seara înainte de culcare. În perioada cât se fac inhalațiile se consumă 100-150 grame de miere în timpul unei zile, în porții mici, câte o linguriță, care se reține în gură pentru a fi resorbită încet. Cea mai bună pentru consum este mierea cristalizată, zaharisită. De obicei tratamentul durează 20 de zile și în cazuri rebele chiar 30-40 de zile. O serie de tratament include în medie 30 de inhalații. Când avem aparate speciale pentru aerosoli, soluția de miere se prepară cu apă distilată în proporție de 50%, iar la cei ce manifestă sensibilitate la miere se fac soluții și mai diluate de 5-10%. Soluția se păstrează într-un vas de sticlă închis ermetic la întuneric și răcoare. În aparatul de aerosol se introduc 15-20 ml de soluție și se inspiră liniștit pe nas și gură. Procedura durează 20 minute. Se fac două ședințe pe zi, una dimineața și alta seara.

   Un alt remediu foarte eficace este propolisul în soluție alcoolică 30%, (la 200 grame alcool, 60 grame propolis). Se ia câte 15-30 picături de 3 ori pe zi înainte de mese.

   Rășina de brad, frecvent întâlnită pe scoața acestor copaci, colectată într-un vas, contribuie la vindecarea bronșitei. Se iau câte 3 lingurițe pe zi.

Presopunctură și acupunctură.

Când tusea e seacă, punctul Salt spre cer VC-22, care se află

deasupra scobiturii osului stern. Punctul Mijlocul pieptului VC-17, ce se află pe osul stern în

mijlocul orizontalei ce trece prin cele două mameloane.

   Se face un masaj 5 minute prin tonifiere în sensul mersului acelor de ceasornic, cu degetul

arătător sau degetul mare de la mână. Se pot face 2-3 ședințe pe zi, în total 10-15 ședințe pe

serie.

   Masaj liniar pe fața palmară a degetului inelar până la încheietura pumnului, până ce

tusea se potolește.

   Când tusea e umedă, se va masa punctul Atelier central P1, care se află sub claviculă la extremitatea spațiului intercostal 2. Se va masa timp de 5 minute prin dispersie (deșurubare, invers mersului acelor ceasornicului). Se pot face 2-3 ședințe pe zi, în total 10-15 ședințe pe serie.