Sindrom dispeptic duodenal

 Sindromul dispeptic duodenal

 (Dischinezia duodenală cu stază, duodenitele)

   Sindromul dispeptic duodenal este o boală cronică, tenace uneori, cu paroxisme, cu evoluție subcontinuă, cu acalmii scurte, (de 2-3 zile), fără periodicitate sezonieră. Semnele principale sunt: balonări post-prandiale, grețuri, arsuri, la care se adaugă poftă de mâncare capricioasă, ce duce la slăbirea în greutate și a forțelor fizice.

   Balonarea epigastrică survine la una-două ore după mâncare, uneori pe nemâncate. Grețurile sunt de scurtă durată și apar dimineața, pe nemâncate, în jurul orei 8-10 și reapar spre ora prânzului, așa zisele grețuri bifazice. Nocturn survin arsuri ce adesea îl trezesc pe bonlav, (arsurile tardive duodenale), Inapetența se instalează după primele înghițituri, durerile se prezintă cu aspecte variate: de la intensitate moderată până la crize dureroase, cu localizare epigastrică și radieri variate.

   Dischinezia duodenală cu stază este o suferință de acompaniament care însoțește procese abdominale. Apare în toate afecțiunile duodenului, inflamatorii și neinflamatorii, într-o multitudine de afecțiuni abdominale, (hepatite acute și cronice, colecistopatii, pancreatite, enterocolite etc.), într-o intoxicație generală, (etilism, nicotinism), sau apare în cazul unei dereglări nervoase, deci poate fi primitivă sau secundară.

   Duodenitele sunt inflamații ale mucoasei duodenale. Ele survin mai ales în același timp cu o gastrită sau jejunită. Adeseori duodenita este însoțită de o stază duodenală. Evoluează clinic cu sindromul dispeptic duodenal, în care predomină senzația de arsură postalimentară, retrosternală, mai ales tardivă, nocturnă, iradiată în epigastru și chiar în faringe. Se recomandă regim dietetic, ceaiuri, apiterapie, electroterapie și balneoterapie.

   Regim dietetic. Alimentația va fi completă cu mese fracționate și frecvente, de 5 ori pe zi, mai bogată în hidrați de carbon (dulciuri și paste făinoase), săracă în grăsimi cu aport suficient de vitamine și proteine. Ca fructe: afine, lămâie, portocale, iar ca legume: ceapa, mărarul, morcovul, pătrunjelul, țelina, usturoiul.

   Ceaiuri

 ─ Busuioc [Ocimum basilicum L.] antiseptic, calmează durerile abdominale, colitele intestinale, elimină gazele. Se beau două căni pe zi, călduțe, dintr-o infuzie, cu o linguriță la 200 ml apă în clocot, după mesele principale: ultima, seara la culcare.

   ─ Roiniță [Mellisa officinalis L.], bacteriostatic, antiseptic, carminativ. Se beau două căni pe zi, dintr-o infuzie, cu o linguriță de frunze, la 200 ml apă în clocot.

   ─ Izmă bună [Menta piperita (L.) Huds.] antiseptic, gastrointestinal și carminativ. Se beau trei căni pe zi, dintr-o infuzie, cu o linguriță de

frunze, la 200 ml apă în clocot. Este contraindicat însă în ulcerul gastroduodenal.

   ─ Lichenul de piatră

 [Cetraria islandica (L.) Ach.] este calmant, favorizează secrețiile digestive, cu rezultate bune împotriva vărsăturilor. Infuzie, cu o linguriță de plantă, la 250 ml apă clocotită. Se ferbe 5 minute. Se beau trei căni pe zi, reci, adăugând un vârf de cuțit de bicarbonat de

sodiu la fiecare cană.

   ─ Mușețel [Matricaria chamomilla L.] antiseptic, anestezic, dezinfectant, bacteriostatic. Se beau 2-3 căni pe zi, dintr-o infuzie, cu o linguriță de flori la 200 ml apă clocotită.

   ─ Mătăciune [Dracocephalum moldavica L.] cu proprietăți antispastice, absorbante, stomahice. Se beau 2 căni pe zi, îndulcite cu

miere de albine, dintr-o infuzie, cu o linguriță de plantă, la 200 ml apă în clocot.

Apiterapie

   Polenul. Se consumă uscat, pe nemâncate sau puțin înaintea meselor, după care se ia

apă îndulcită cu miere. O cură durează o lună. Se repetă după 3 luni, de 4 ori pe an, o lună pe

trimestru. Se iau 20 g pe zi (o linguriță de supă rasă) sau 6-8 tablete.

   Electro și balneoterapie

    Infraroșii, sub formă de solux, pe regiunea epigastrică, 15 minute,

zilnic o ședință, total 10 ședințe pe serie.

    Tratament balneoclimateric

   Sunt recomandate apele minerale bicarbonatate, carbogazoase, din stațiunile Ciunget și Tinca, cu

ape sulfuroase, clorurate, în Căciulata; ape minerale sulfuroase-clorurate, bicarbonatate, ca izvorul Păușa din Călimănești, și ape sulfuroase oligo-metalice, din stațiunea Olănești, izvorul 24, 11, 12.