Traheo-bronșita                 acută

   Este o inflamație microbiană sau virotică cu modificare morfo-funcțională ce apare la nivelul căilor aeriene și poate prinde eventual și alveolele izolate sau țesutul pulmonar. Este caracterizată clinic prin stare febrilă, dureri retrosternale, tuse seacă la început și apoi umedă, cu espectorație mucopurulentă, cu apariție de raluri sibilante și ronflante.

   Indicații terapeutice: pulverizații, comprese, cataplasme, frecții, ceaiuri, inhalații, presupunctură, apiterapie.

1. Pulverizarea camerei de două ori pe zi, dimineața și seara cu:

- Ulei de brad (Aetheroleum Abieti)

- Ulei de pin (Aetheroleum Pini)

- Ulei de molid (Aetheroleum Piccae)

- Ulei de mentă (Aetheroleum Menthae)

   Soluție alcoolică 2%

Se poate face și un amestec cu două uleiuri din cele descrise, mai ales cu cel de brad și pin.

COMBATEREA FEBREI ȘI TUSEI 

Comprese pe torace:

 Se pune o flanelă uscată de jur împrejurul toracelui, peste care se aplică un prosop muiat în apă fierbinte 60 -70° și bine stors, iar peste acesta se aplică o flanelă uscată. Totul se acoperă cu o pânză impermeabilă, folie de plastic, durata de aplicare 20 - 60 minute.

   Comprese cu apă fierbinte și oțet. Se pune pe piept o bucată de pânză împăturită de 6 ori, înmuiată în apă fierbinte și oțet. Proporția este jumătate apă și jumătate oțet.  Când se răcește, se înmoaie din nou și se repetă operația.

   Cataplasme cu muștar

  Aplicate pe cutia toracică după următoarea tehnică: Se ia făina de muștar, fie albă, fie neagră, 200 -300 grame și se amestecă cu apă, la temperatura camerei, până se realizează o pastă. Se adaugă, înainte de folosire, puțină apă caldă, pentru a nu provoca o senzație neplăcută.  Se pune această pastă într-un săculeț de pânză și se aplică pe piept, peste care se pune un cearșaf. Durata de aplicare este până când apare senzația de arsură. 

   Cataplasme cu semințe sau făină de in. Se ia 1/3 sau 1/4 de semințe sau făină de in, se amestecă cu 2/3 sau 3/4 de apă și se fierbe bine, până ce se face o pastă omogenă, consistentă. Se aplică ca și cataplasma de muștar și se ține până începe să se răcească.

   Frecții. Amestec de ulei de ricin și terebentină. Se amestecă două linguri de ulei de ricin cu o lingură de ulei de terebentină, încălzindu-se la un foc slab. Cu acest amestec se fricționează pieptul ușor și se acoperă cu o pătură. Se poate aplica de trei ori pe zi.

  Ceaiuri 

Concomitent cu aceste comprese se recomandă a se

bea și ceaiuri îndulcite cu miere de albine. 

   Satureja hortensis L. (cimbru de grădină).

Se face o infuzie din una-două lingurițe de plantă, sau dacă se dorește mai concentrată, din

două-trei lingurițe la o cană de 250 ml. Se iau câte trei-patru linguri pe zi, cel mult o cană,

îndulcită cu miere de albine, înaintea meselor principale.    Timus vulgaris, (cimbru).

Se bea o cană de trei ori pe zi, înaintea meselor principale, dintr-o infuzie de 1-2 g la sută,

din frunzele aromate ale plantei.    Castanea sativa (castan comestibil). Se beau una-două căni pe zi, dintr-o infuzie din frunze, 2-3 grame la sută, îndulcită cu miere de albine.

 Drosera rotundifolia, (roua cerului). Se bea câte o cană pe zi, dintr-o infuzie de 2-3 g la sută,

sau sub formă de tinctură preparată din 20% plantă uscată în alcool diluat, din care se iau 10-40 picături pe zi. Are și acțiune antibiotică.

 Eryngium planum, (scai vânăt). Se beau 2-3 căni pe zi, dintr-o infuzie, cu o linguriță de plantă

mărunțită la o cană de apă în clocot. Are proprietăți evident calmante asupra spasmului tusei.

Este cea mai eficientă în caz de tuse rebelă. 

   Marrubium vulgare, (unguraș sau voronic). Se bea o

cană pe zi ca infuzie 1-3% îndulcită cu miere de albine, sau sub formă de pulbere 2-4 g pe zi.

Se folosește atunci când bronșitele sunt însoțite de febră. 

Pentru combaterea tusei seci

spastice.

Rp. 

Eryngium planum (scai vânăt)  50g

Drosera rotundifolia (roua cerului)   50 g

Carlina acaulis (turtă) 50 g

Castanea sativa (castan comestibil)   50 g

   Se beau 2-3 căni pe zi dintr-o infuzie de 1-2 lingurițe din acest amestec la o cană.

   Satureja hortensis, cimbru de grădină   50 g

Drosera rotundifolia (roua cerului)  50 g

Herba chelidonii (rostopască)  50 g

Eringium planum (scai vânăt) 50 g Fructus Anisii vulgaris (anason)  50 g

Aceste plante se amestecă bine și

se face o infuzie dintr-o lingură de mixtură în apă.

Se lasă pentru extracție acest amestec acoperit timp de 20 minute. Se beau 1-2 căni pe zi în mai multe reprize îndulcite cu miere de albine. 

Rp. 

Se fierbe la foc moale o lămâie timp de 10 minute. Lămâia se taie în două și se stoarce bine într-un pahar. La sucul obținut se adaugă 2 linguri de glicerină. Amestecul se agită bine, apoi paharul se umple cu miere.

În loc de lămâie se poate folosi oțetul de mere. După ce amestecăm bine conținutul, se folosesc chiar 6 lingurițe pe zi când tusa este rebelă și anume: Dimineața la sculare, înainte de prânz, după prânz, apoi la câteva ore după prânz, la cină și seara la culcare. Pe măsură ce tusea cedează, se reduce cantitatea. Preparatul este eficient atât la adulți cât și la copii.

Este unul din cele mai eficiente siropuri pentru potolirea tusei.

   Combaterea tusei însoțită de secreție (flegmă), greu expectorabilă.

   Althaea officinalis, L. (nalba mare). Se beau două căni pe zi dintr-o infuzie din flori și frunze, 2-3 g la o cană, sau decoct din rădăcină, îndulcită cu miere.

Malva sylvestris, L. (nalba de pădure). Se beau 2-3 căni pe zi îndulcite cu miere de albine, dintr-o infuzie cu două lingurițe de plantă uscată și mărunțită la o cană. Este foarte emolientă.

   Cetraria islandicus, (L.) Ach. (lichen de piatră - de munte). Se beau două căni pe zi, din decoct, cu o lingură de plantă la o cană de apă. Are proprietăți emoliente, sedative și antibiotice.

   Hordeum vulgare, L. (orz). Se beau 1-2 căni pe zi îndulcite cu miere, din decoct 10% din semințe.

  Rp. 

Malva silvestris, L. (nalba de pădure), 50 g.

Cetraria islandicus, (L.) Ach, (lichen de piatră), 50 g

Se amestecă bine și din acest amestec se face o infuzie din două lingurițe la o cană de apă. Se beau două căni pe zi îndulcite cu miere de albine. 

Rp. 

Radix Altheae, (rădăcină de nalbă mare)   20 g

Radix Liquiritiae, (rădăcină de lemn dulce)    6 g

Folium farfarae, (frunze de potbal) 80 g

Folium Verbasci, (flori de lumânărică)  8 g

Fructus Anisi vulgaris, (fructe de anason)  4 g

Rădăcinile și frunzele plantelor se amestecă cu fructele, din care se face o infuzie cu două lingurițe la o cană. Se beau două-trei ceaiuri pe zi îndulcite cu miere.

Combaterea tusei însoțită de secreția abundantă mucopurulentă

Se folosesc remediile cu acțiune expectorantă:

   Rhizoma cum radicibus inulae, (iarbă mare sau omag)

Se beau două căni pe zi din decoctul acestui produs, (5% la o cană).

   Primula officinalis, (L.) Hill. (ciuboțica cucului). Se beau câte două căni pe zi îndulcite cu miere de albine, din decoctul de rizomi și rădăcini, câte 3 g la o cană pentru adulți și 0,5-1 g pentru copii.

   Saponaria officinalis, (săpunariță sau odogaci).  Se beau 1-2 căni pe zi îndulcite cu miere, din infuzie de rizomi și rădăcină, 1%, după o prealabilă macerare de 6-8 ore la rece.

   Viola odorata L. (toporași sau viorele). Se beau 1-2 cești pe zi îndulcite cu miere, din decoct 10% de rizomi.

   Viola tricolor, L. (trei frați pătați). Se beau 2 căni pe zi îndulcite cu miere de albine, cu 2 linguri la o cană de apă.

   Polygala amara, L. (amăreală). Se beau 2 căni pe zi îndulcite cu miere de albine, din decoct de plantă, 2% la o cană.

   Allium sativum L. (usturoi).

Este un bun expectorant cu proprietăți antibiotice. Se folosește astfel: se toarnă într-o cană de 250 g cu apă clocotită usturoiul dat pe răzătoare sau pisat bine în cantitățile următoare: 

- pentru copii până la 2 ani 15 g. - - pentru copii între 2-5 ani   25 g.

- pentru copii de 10-12 ani    40 g.  

- pentru alte vârste, 60-80 g.

Se dau 8-10 lingurițe din apa usturoiată copiilor până la 5 ani, 8-10 linguri de desert copiilor de la 10-12 ani 8-10 linguri de supă celorlalte vârste.

Inhalații

Unele plante se pot folosi și sub formă de inhalații (aerosoli). Acești aerosoli fluidifică secrețiile bronșice, ușorând astfel expectorația.

   Sub formă de inhalații se pot folosi unele plante medicinale ca: mușețelul, levănțica, cimbrul, cimbrișorul, izma bună, rozmarinul, frunzele și ramurile tinere de pin de munte, jneapănul.

Pentru o inhalație, plantele se amestecă în părți egale și din amestec se folosesc 2 linguri la 1 litru de apă fierbinte, într-un vas smălțuit cu gura largă. Cei suferinzi se așează în fața vasului, aprecându-se cu capul deasupra lui și se acoperă cu un prosop de baie sau o broboadă de lână. Câtă vreme se degajă aburi, se aspiră pe nas și pe gură, alternativ, timp de 20-30 minute. Se îndepărtează apoi acoperământul, se șterge fața cu o cârpă umedă, uscându-se apoi cu un prosop, după care se lasă un timp pe cap până se răcorește. Pentru a se feri pielea feții, poate să fie unsă înainte de inhalație cu o cremă grasă. Se pot face două inhalații pe zi. Se recomandă a nu se ieși imediat în aer rece. Una din inhalații se va face seara înainte de culcare. În general, se pot folosi sub formă de inhalații (aerosoli), toate plantele indicate sub formă de ceaiuri.

Rp. 

Aeteroleum abieti, (ulei de brad)

Aeteroleum Pini, (ulei de pin)      Aeteroleum piceae, (ulei de molid)

Este un inhalant datorită efectelor antiinflamatorii și antiseptice ale căilor respiratorii. Se toarnă câteva picături de ulei într-un vas cu apă ferbinte și se inspiră adânc vaporii degajați.

   Aeteroleum Juniperi, (ulei de ienupăr).

Este un inhalant pentru mărirea și fluidificarea secrețiilor bronșice, cu efect calmant. Se toarnă câteva picături într-un vas cu apă ferbinte și se inspiră adânc. Se poate folosi de două-trei ori pe zi.

   Aeteroleum Hissopi, (ulei de isop). Se toarnă câteva picături într-un vas cu apă ferbinte și se inspiră vaporii degajați.

Apiterapie 

Un alt remediu la îndemâna oricui este mierea de albine și propolisul. Mierea posedă acțiune antimicrobiană, antiinflamatorie, calmantă și expectorantă. În acest scop se folosesc: mierea de tei, mierea de munte, mierea de flori de câmp. Mierea de tei este trecută în categoria celor mai bune feluri de miere pentru proprietățile sale expectorante și antiinflamatorii. Mierea de albine se poate folosi și sub formă de inhalații. Iată câteva rețete cu miere de albine:

Miere de albine 100-150 g la adulți, 30-50 g la copii. A se lua în combinație cu lapte fiert, proaspăt, în 3 porții pe zi, adică 20 g miere la o cană de 250 ml de lapte fiert. Se amestecă bine și se bea.

1. Când tusea este seacă și rebelă, este indicat să asociem mierea cu ceaiurile următoare:

  Eryngium planum, (scai vânăt), o linguriță de plantă la o cană de apă în clocot, + 50 g miere. Se

amestecă bine și se va bea ceaiul ferbinte.

   Eryngium planum, (scai vânăt) și  Drosera rotundifolia, (roua cerului). Se folosește câte o linguriță din fiecare, sub formă de infuzie, la o cană de apă în clocot,+ 50 g miere de tei. Se amestecă bine și se beau 1-2 căni pe zi.

   2. Când tusea este însoțită de secreție care se detașează greu, se folosește: 

   Malva silvestris (nalba de pădure). Infuzie cu 2 lingurițe de plantă la o cană de apă, + 50-70 g miere de tei. Se amestecă bine și se beau 2 căni pe zi.

     Cetraria islandica  (L.) Ach. (lichenul de munte)

Decoct cu o lingură de plantă la o cană de apă + 50 - 150 g miere de tei. Se amestecă bine și se beau 2 căni pe zi.

Rp.                                                    g

Malva silvestris, (nalba de pădure)      50 

Cetraria islandica (lichen de munte) 50 

Se amestecă bine și din acest amestec se pun câte 2 lingurițe pentru o cană ca infuzie, + 50-70 g miere de albine de tei. Se beau câte 2-3 căni pe zi.

   3. Când bronșita este însoțită de tuse cu secreție abundentă, se

folosește decoct din rădăcină de Inula Helenium, L. (iarbă mare sau omag) 5%, + 50-70 g miere de tei sau de munte la o cană de ceai. Se amestecă bine și se beau 2 căni pe zi.

   Primula officinalis, L. (ciuboțica cucului). Decoct, 3 g pentru adulți și 0,5-1 g pentru copii la o cană, +

50-75 g miere de tei sau de munte. Se beau 2 căni pe zi.

   Pinus silvestris, L. Se culeg ramuri mici de pin cu muguri și câteva ace. Se pun într-un vas cu apă de cca. 3-4 l, atât cât să le acopere și se fierb înăbușit la foc mic timp de 3 zile. În acest timp, apa devine brună. Lichidul se strecoară prin sită și se îngroașă cu miere de albine (cca 75 g la 200 g lichid). Se consumă câte 6 lingurițe pe zi din acest lichid, câte o linguriță la interval de 2 ore, până se pune capăt bronșitei.    Inhalații cu miere de albine. În acest scop se folosește un ceainic obișnuit, care se închide ermetic. Dispozitivul de turnare al ceainicului se prelungește cu un tub de plastic de 20 cm lungime, la capătul căruia se pune o pâlnie de bachelită, prin care se inspiră vaporii eliminați. În ceainic se pun 50 ml apă, și după ce apa începe să fiarbă, se adaugă două lingurițe de miere de tei sau flori de munte, după care începe inspirarea vaporilor prin pâlnia de bachelită, timp de 15-20 minute. Se recomandă ca inhalația să se facă seara înainte de culcare. În perioada cât se fac inhalațiile se consumă 100-150 grame de miere în timpul unei zile, în porții mici, câte o linguriță, care se reține în gură pentru a fi resorbită încet. Cea mai bună pentru consum este mierea cristalizată, zaharisită. De obicei tratamentul durează 20 de zile și în cazuri rebele chiar 30-40 de zile. O serie de tratament include în medie 30 de inhalații. Când avem aparate speciale pentru aerosoli, soluția de miere se prepară cu apă distilată în proporție de 50%, iar la cei ce manifestă sensibilitate la miere se fac soluții și mai diluate de 5-10%. Soluția se păstrează într-un vas de sticlă închis ermetic la întuneric și răcoare. În aparatul de aerosol se introduc 15-20 ml de soluție și se inspiră liniștit pe nas și gură. Procedura durează 20 minute. Se fac două ședințe pe zi, una dimineața și alta seara.

   Un alt remediu foarte eficace este propolisul în soluție alcoolică 30%, (la 200 grame alcool, 60 grame propolis). Se ia câte 15-30 picături de 3 ori pe zi înainte de mese.

   Rășina de brad, frecvent întâlnită pe scoața acestor copaci, colectată într-un vas, contribuie la vindecarea bronșitei. Se iau câte 3 lingurițe pe zi.

Presopunctură și acupunctură.

Când tusea e seacă, punctul Salt spre cer VC-22, care se află

deasupra scobiturii osului stern. Punctul Mijlocul pieptului VC-17, ce se află pe osul stern în

mijlocul orizontalei ce trece prin cele două mameloane.

   Se face un masaj 5 minute prin tonifiere în sensul mersului acelor de ceasornic, cu degetul

arătător sau degetul mare de la mână. Se pot face 2-3 ședințe pe zi, în total 10-15 ședințe pe

serie.

   Masaj liniar pe fața palmară a degetului inelar până la încheietura pumnului, până ce

tusea se potolește.

   Când tusea e umedă, se va masa punctul Atelier central P1, care se află sub claviculă la extremitatea spațiului intercostal 2. Se va masa timp de 5 minute prin dispersie (deșurubare, invers mersului acelor ceasornicului). Se pot face 2-3 ședințe pe zi, în total 10-15 ședințe pe serie.