Afin

Nume latin Vaccinium myrtillus

Denumiri populare: afin de munte, afine negre, afinghi, asine, coacăză, cucuzie, pomuşoare

Caracteristici terapeutice

Totul este folositor la această plantă; rădăcina, frunzele, fructele. Remarcabil stimulent pentru funcţiile pancreasului, el favorizează reglarea nivelului glucozei în sânge, consecinţa fiind ameliorarea diabetului, a oboselii, a leziunilor dermatologice ce apar în respectiva afecţiune.

    Noi* îl recomandăm în completarea anumitor tratamente de slăbit prescrise acelor persoane al căror pancreas funcţionează prost. Este de la sine înţeles că dacă sus-numitul organ este ,,leneş", niciun regim nu vă va ajuta să slăbiţi într-adevăr şi să rămâneţi în continuare la greutatea dorită.

Ceai: din frunze şi fructe

    Indicaţii majore: diaree, enterită, infecţii urinare, diabet, hemoroizi, presbiţie.

    Indicaţii minore: gută, reumatism, oxiurază, faringite, stomatite, afte, eczeme

    Mod de preparare: infuzie, decoct, macerat, fructe proaspete sau uscate, tinctură, cataplasme, băi de şezut.

    - infuzie: o linguriţă de frunze la o cană de apă clocotită, se lasă acoperită 20 - 30 minute, se beau 2 - 3 căni pe zi

    - decoct: aceeaşi cantitate se fierbe cinci minute la foc mic şi se lasă să stea 15 minute; se strecoară şi se bea două căni pe zi

    - macerat: o linguriţă de fructe zdrobite se lasă 8 ore în 200 ml de apă rece şi se bea în trei reprize.

    - tinctură: peste o cană de afine zdrobite se toarnă 4 căni de alcool diluat; se lasă 10 - 14 zile într-o sticlă pusă la un loc călduros. Se strecoară în sticluţe mici, închise la culoare. Se bea un păhăruţ înainte de masă.

    - fructe: 300 - 500 g de fructe proaspete sau 100 g fructe uscate se mănâncă zilnic, două săptămâni la rând.

    - gargară: infuzie din două linguriţe de afine uscate, zdrobite, puse în 200 ml apă clocotită; se lasă să stea 20 - 30 de minute, se strecoară, se face gargară din 3 în 3 ore.

 - cataplasme: se face un decoct dintr-o linguriţă de fructe uscate la 200 ml apă clocotită, care se fierbe 5 minute şi se lasă să stea 15 - 20 minute. Totul se pune pe un pansament steril.

    - băi de şezut; se utilizează decoctul sau maceratul la rece.

Constituienţi, proprietăţi, indicaţii**

• tanin        În procente (%)
• acizi (citric 0,90; malic, tartric, benzoic (0, 05 -- 0,144); 
• zahăr (5 - 6); 
• pectină; 
• pectoză; 
• o materie grasă; 
• albuminoide (0,06); 
• o materie colorantă (mirtilină, bactericidă: vezi N. B.); 
• factori vitaminici P (antocianozide).

Proprietăţi:

• astringent antiseptic şi antiputrid.
• bactericid (Eberth, colibacil).
• dizolvant uric
• ocrotitor al pereţilor vasculari
• antisclerotic
• ameliorant al vederii nocturne
• antidiabetic (Rathery)

Indicaţii:

Uz intern:

• Enterită, 
• Diaree
• Tuberculoză (TBC)
• Constipaţie
• Dizenterie, putrefacţii intestinale (Combes)
• Diareile copiilor
• Colibaciloză (sindrom enterorenal)
• Hemoragii prin fragilitate capilară, retinopatii
• Meno-metroragii
• Ateroscleroză
• Tulburări circulatorii (varice, capilarită, arterită, sechele de flebită)
• Diabet
• Coronarită, sechele de infarct
• Hepatism, insuficienţă biliară
• Azotemie
• Sorbut
• Catare (afecţiuni catarale)***

Uz extern

• Faringită, stomatită, aftă, muguet (micoză)

Mod de folosire

Uz intern: 

    - Bace bine coapte, consumate proaspete, în mare cantitate, sau sub formă de jeleuri, marmelade, recomandabile tuturor, şi mai ales pentru cei cu diarei cronice.

    - Decoct de bace: 1 lingură la o ceaşcă de apă, fiartă 5 minute, infuzată 15 minute. Se strecoară prin presare pentru două până la 6 ceşti pe zi.

    - Extract fluid şi tinctură: 2 - 5 g pe zi , în puţină apă, înainte de mese.

    - Pudră: 2 - 4 g într-un lichid, de trei - patru ori pe zi.

    - Tinctură de afine (afinată), (bace proaspete de afine  100 g în 1 litru de rachiu. Se lasă să macereze 15 zile. Un păhărel de lichior în diaree, afecţiuni catarale, scorbut.

Uz extern:

    - Decoct din o mână de bace la un litru de apă. Se fierbe până scade la jumătate. Se foloseşte la clătitul gurii, contra faringitelor, stomatitelor, a muguet-ului, a aftelor, la spălarea eczemelor, în comprese (hemoroizi) şi spălături (dizenterii).

    - Contra ulcerelor gurii, a aftelor, putem mesteca bacele proaspete sau uscate (apoi le scuipăm).

N.B.

    1) Acţiunea electivă a mirtilinei (substanţa colorantă a afinelor) pe colibacil, pe bacilul lui Eberth (tifoidă) şi pe bacilul liu Gaertner a fost constatată in vitro (în eprubetă). Sucul bacelor (un decoct de bace) sterilizează culturile acestor bacili în 24 de ore. (Bernstein, de la St. Bartolomew's Hospital).

    2) Frunzele au proprietăţi hipoglicemiante. Se utilizează în infuzie, sau decoct, în doză de 30 - 40 la litru (0,5 litru - 1 litru pe zi) în diabet.

    3) Vom reţine mai ales proprietăţile antiinfecţioase (enterite, cistite, colibaciloză), circulatorii antidiabetice şi efectele ei asupra acuităţii vizuale.

    4) Glucozidele de antociane extrase din bacele de afine îşi găsesc indicaţiile principale la nivelul aparatului circulator şi al vederii. Extractele obţinute după un procedeu pus la punct de prof. H. Pourrant de Clermont-Ferrand, s-au dovedit atît de eficiente încât circa o mie de tone de bace de afini sunt în prezent utilizate pentru preparea lor.

* Maurice Mésségue, Michel Bontemps - Secretele plantelor, ed. Venus - Ştiinţa 1996 

** Jean Valnet - Tratamentul bolilor prin legume, fructe şi cereale, ed. Ceres 1987

*** Catar - Inflamaţie acută sau cronică a mucoasei unui organ, adesea însoţită de secreţie abundentă. Guturai