Vitamina C

sau antiscorbutică sau acidul ascorbic

(hidrosolubilă)

   Această vitamină este de o importanță capitală pentru organism.

Ea intervine în fenomenele de oxidoreducere, este antiinfecțioasă, tonifiantă, participă la distrugerea toxinelor, la folosirea fierului, la acțiunea suprarenalelor. Influențează deopotrivă funcționarea tiroidei și a corpului galben din ovar, menține rezistența capilarelor și posedă proprietăți desensibilizante.

   Carența ei duce la scorbut, boala de odinioară a marinarilor, a exploratorilor, soldaților izolați, care se hrăneau exclusiv cu conserve. Afecțiunea se caracterizează prin ulcerații și prin hemoragii gingivale, dezgolirea dinților, fetiditatea respirației, căderea părului și uneori a unghiilor. Pielea ajunge să se usuce și este marcată, pe trunchi și pe membrele inferioare, de pete galbene, verzi și roșii. Genunchii se umflă, mușchii devin rigizi. Respirația este anevoioasă (supurații pulmonare, tuberculoză), dinții cad, oasele se demineralizează, dinții se cariază. Echimozele se întind și dau loc unor hemoragii uneori mortale. Corpul intră în cele din urmă în putrefacție. Vezi obligatoriu și Vitamina C₂  Aici

   Această boală nu se mai manifestă în zilele noastre dar în marile centre întâlnim numeroase stări latente¹ datorate greșelilor în alimentație (insuficiența crudităților, abuzul de conserve), organismul uman fiind incapabil să păstreze în rezervă o cantitate importantă de vitamina C.

   Vitamina aceasta există în toate vegetalele proaspete dar este cea mai sensibilă la fierbere; ea scade cu mai bine de 50 % în legumele fierte în apă; îmbătrânirea (pălirea, vestejirea) determină aceleași efecte.

Este absentă în leguminoase uscate (mazăre, bob, fasole, linte), migdale, nuci, alune, cereale. Apare totuși, inexplicabil încă, în semințele germinate, iar în Extremul Orient se consumă din belșug fasole, mazăre și soia încolțite. Încolțirea se obține înmuind semințele în apă timp de o oră apoi se scot și se țin două sau trei zile într-o farfurie acoperită cu un șervet umed.

   Vitamina C este indicată în scorbut și formele lui incipiente: hemoragii gingivale, stomatite, afecțiuni osoase⁲ tulburări ale coagulării sanguine, în maladiile infecțioase de toate felurile, în stările de surmenaj fizic și intelectual, în convalescențe, sarcină, alăptare, în alergii, în intoxicații diverse și medicamentoase, în anumite dermatoze (psoriazis). Unii autori au semnalat că în doze mari provoacă o importantă scădere a colesterolului în exces. 

Necesarul zilnic        mg

Sugari                          30

Copii  1 - 14 ani          30 - 90   

Tineri  14 - 20 ani    100

Adulți peste 20 ani    75

În maladii infecțioase, oboseală fizică sau intelectuală, sarcină, alăptare, intervenții chirurgicale:            150 - 200 sau mai mult⁳

Surse                      mg/100 g

Măceșe                    400 - 1500

Coacăze de negre  100 -  400

Pătrunjel                 200

Nap crud                 139

Măcriș                      124 !*

Varză verde crudă 120

Ardei iute crud       120

Tarhon                     120

Mărar                       100

Ardei                        100

Lămâie proaspătă    65

Portocală proaspătă 60

Fragi proaspete         60

Portocală                   50 -  100

Grepfruit                   50 -  100

Creson                        50 -  100

Lămâie                      50

Castană                     50

Spanac                      40 -   80

Varză                         30 -  100

Cartof                        10

Vitamina C₂ sau vitamina P**

 - hidrosolubilă -

   Scorbutul, pe care unii îl atribuiau vitaminei C este, în realitate, consecința unei duble avitaminoze: C și P, ultima fiind un factor de rezistență capilară și de scădere a permeabilității vaselor. Carența ei determină hemoragiile scorbutului. Vitamina C sintetică nu este în stare, ea singură, să vindece scorbutul însoțit de hemoragii. Dar lămâia și diverse legume pot să-l vindece, grație vitaminei P pe care o conțin.

   Vitamina P, sinergică a vitaminei C, este în prezent considerată ca un factor de economie al acestei vitamine. Iată de ce a fost botezată vitamina C₂.

Ea înglobează substanțe foarte diverse și numeroase (rutină, citrină, catechină ...) conținute în anumite vegetale: ardeiul iute, paprica, hrișca, afina și mai ales citricele (portocală, lămâie, grepfrut)

   Ea este implicată în fenomenele hemoragice și în sindroame diverse de permeabilitate capilară: hemoragii ale scorbutului, hemoragii capilare (infecțiose, reumatismale, toxice, medicamentoase), hemoragii viscerale, edeme și scurgeri seroase (pleurezii, ascite ...), hemoragii retiniene, afecțiuni venoase, arterite ale membrelor inferioare.

   În genere se prescrie asociată cu alte medicamente, în funcție de natura afecțiunii.

   Nu s-a putut încă determina doza zilnică de vitamina C₂ indispensabilă.

¹ Adesea factorii exteriori (frigul, surmenajul, surescitarea etc.) dau în vileag precarența vitaminei C. În ciuda dozelor puternice de acid ascorbic administrate în mod preventiv apărătorilor Stalingradului, scorbutul a făcut ravagii. Aceasta pentru că exista atunci o importantă carență alimentară frustrând oamenii de un anumit număr de elemente sinergice indispensabile, vitamina C₂ în mod deosebit, fără care vitamina C nu poate avea o eficacitate durabilă și reală.

⁲ Vitamina C permite fixarea calciului și, în această calitate, trebuie asociată cu calciterapia. Este singurul fixator al calciului ale cărui proprietăți au fost demonstrate experimental și clinic. Putem așadar considera acidul ascorbic ca un factor chiar mai important în fixarea calciului osos decât vitamina D, căreia doar acțiunea de resorbție intestinală îi este bine demonstrată.

⁳ Dr. Cezar Amititeloaie recomandă în viroze (răceli) chiar până la 7 g fără riscuri majore în afară de apariția scaunelor moi, precizând că este cel mai bine tolerat medicament de către organism. La fel recomandă și Holford & Braly pentru alergiile ascunse (adică cu efect întârziat).

* Măcrișul în cantități mari poate provoca sughițuri persistente de ore întregi.

** Abundența acestei vitamine în natură a permis să se izoleze din ea peste 150 de molecule. De aceea în prezent se vorbește  mai ales de ,,factorii vitaminici P" și nu doar de vitamina C₂ sau P.

 Traheo-bronșita acută

d. Virgil T. Geiculescu

Este o inflamație microbiană sau birotică, cu modificare morfo-funcțională ce apare la nivelul căilor aeriene și poate prinde, eventual și alveole izolate sau țesutul pulmonar.

Este caracterizată clinic prin stare febrilă, dureri retro-sternale, tuse seacă la început și apoi umedă, cu expectorație muco-purulentă, cu apariție de raluri sibilante și ronflante (respirație șuierătoare sau cu hârâieli).

   Indicații terapeutice: pulverizații, comprese, cataplasme, frecții, ceaiuri, inhalații, presopunctură, apiterapie.

Ape minerale

 Tratamente balneoclimaterice

Vâlcele

Indicațiile terapeutice ale apei de Vâlcele:

Foarte bogată în fier, apa de Vâlcele este recomandată în tratamentul anemiilor şi în perioada de convalescenţă, pentru indigestii, astenii, stări de somnolenţă sau apatie, colite şi enterocolite, precum şi pentru tratarea afecţiunilor biliare. De asemenea, are efecte benefice în prevenirea osteoporozei, astmului şi bronşitelor cronice, reglarea activităţii sistemului cardiovascular şi nervos, spasmofiliei, afecţiunilor psihice la copii, fiind recomandată şi persoanelor care au ca formă de tratament regimuri dietetice pentru boli cum ar fi cancerul, psoriazisul, scleroza în plăci, tumorile benigne sau leucemia.

Apa minerală Vâlcele este cunoscută pentru proprietățile sale benefice pentru sănătate, fiind o sursă naturală de nutrienți esențiali.

 

Cu un conținut ridicat de Magneziu de 257,8 mg/l și Fier de 11,4 mg/l, această apă minerală oferă o contribuție semnificativă la aportul zilnic de minerale.

 

Prin conținutul său de Seleniu de 0,2 mg/litru, apa minerală Vâlcele poate contribui la reducerea inflamațiilor și susținerea sistemului imunitar

Mai multe Aici

Shank-Prakshalana

 Shank-Prakshalana

   Din cauza faptului că între membrana colonului și sistemul său vascular  nu există organe purificatoare, toxinele trec direct în sânge, și afectează întregul organism. Și atunci, în majoritatea cazurilor, timp de ani de zile, otrăvurile produse în colon care se infiltrează în sânge, produc efecte nocive asupra sănătății și grăbesc procesul de îmbătrânire. Atât laxativele cât și clismele sunt paliative și remedii ocazionale, care nu curăță în întregime mucoasa intestinală. În plus, folosirea lor repetată devine obișnuință și, în loc de a tămădui constipația, o face aproape incurabilă prin destinderea colonului și perturbarea peristaltismului.

   Pentru a preveni sau a elimina urmările nefaste ale constipației, se recomandă tehnica Shank-Prakshalana, o metodă simplă, la îndemâna oricui, care prin faptul că elimină incrustațiile de fecale vechi și sedimentele întregului tub digestiv, de la stomac până la anus, este net superioară clismelor.

   Shank-Prakshalana nu prezintă nicio dificultate majoră și niciun pericol, cu condiția de a se respecta în mod riguros fazele tehnicii, precum și cazurile prevăzute la paragraful ,,Contraindicații". Menționăm că este un exercițiu yoghin fundamental de purificare fizică, puțin cunoscut în literatura occidentală. 

   Preparativele

La o cantitate de 3 litri de apă, se adaugă câte 5 - 6 g de sare pentru fiecare litru. Cam o lingură mare, rasă, de sare pentru fiecare litru de apă. Se obține o concentrație ceva mai slabă decât ce a serului fiziologic. Această apă sărată va fi încălzită ușor ca o supiță. Dacă n-ar fi sărată, apa ar fi absorbită prin osmoză, ar trece prin mucoasa intestinală și ar fi evacuată apoi pe cale normală prin urină și nu prin anus. Dacă nu suportăm deloc salinitatea acestei ape, îi putem reduce ușor concentrația.

   Momentul propice

   Operațiunea trebuie făcută pe nemâncate, în dimineața unei zile nelucrătoare, când nu trebuie să ieșim din casă. Tehnica durează mai mult de o oră, timp în care nu trebuie să fim deranjați.

De seara punem la înmuiat orezul ce va constitui masa pentru a doua zi. Apoi repetăm cele 4 mișcări gimnastice ce se vor face, pentru a le cunoaște bine. Ele au rolul de a conduce apa sărată prin tubul digestiv.

   Schema desfășurării

 1. Se bea 1/4 litru de apă caldă sărată

 2. Se execută imediat toate cele patru (cinci) mișcări strict în ordinea în care au fost descrise. 

Vezi aici VIDEO

După acest prim pahar, urmează alte 5, urmate de exercițiile respective.

 3. După absorbția acestor prime 6 pahare trebuie să aibă loc o primă ieșire la toaletă. În mod instantaneu,  se produce o evacuare de fecale normale, urmată de scaune moi, apoi de lichide gălbui. 

În cazul când evacuarea nu s-a produs imediat sau în următoarele 5 - 7 minute se vor repeta cele 4 mișcări gimnastice fără a mai bea apă sărată, și se va merge din nou la toaletă. Dacă nici acum nu se produce evacuarea dorită, ea va trebui amorsată cu o clismă de 1/2 litru, apă dintr-un irigator. O dată cu amorsarea sifonului și apariția primelor scaune, totul va decurge în mod automat.

 4. În continuare, după fiecare pahar cu saramură și exercițiile respective, va urma și mersul la toaletă pentru evacuare. Cei sensibili vor spăla anusul cu apă călduță după evacuare și-l vor unge cu puțin ulei comestibil, pentru a evita o eventuală iritație și usturime datorată sării.

 5. După fiecare evacuare vom observa rezultatul eliminărilor înainte de a trage apa la wc. Când apa eliminată este la fel de curată ca cea pe care am băut-o, ne putem opri. În general sunt suficiente 10 - 14 pahare.

 6. Dacă considerăm rezultatul satisfăcător și operațiunea încheiată, avem două posibilități:

 a) nu mai facem nimic, urmând să mergem de mai multe ori la toaletă în ora următoare.

 b) bem 3 pahare de apă călduță nesărată și ne gâdilăm cu trei degete la baza limbii pentru a declanșa refluxul vomitativ. Astfel se dezamorsează sifonul și obținem golirea completă a stomacului.

 7. În final trebuie să ne odihnim și să evităm ieșirea în frig!

   Observații

 1. Se poate întâmpla ca gâtul pilorului să nu se deschidă complet (poate chiar din neexecutarea corectă a primei și a celei de a doua mișcări gimnastice), caz în care conținutul stomacului nu trece în mod normal în tubul digestiv, ceea ce dă o senzație de supraîncărcare și de greață, să zicem după primele 4 pahare. Dar odată cu amorsarea sifonului, dificultatea dispare, iar procesul poate continua.

 2. Se mai întâmplă ca un dop de gaze, datorat fermentației, să stingherească amorsarea sifonului. În această eventualitate, se va apăsa cu ambele mâini burta (persoanei în cauză).

 3. Dacă ne aflăm în fața unui blocaj pe fond psihic, și apa nu părăsește deloc stomacul, avem două posibilități:

 a) nu facem nimic, așteptând ca apa să se evacueze sub formă de urină;

 b) ne gâdilăm cu trei degete la baza limbii, pentru a declanșa refluxul, caz în care, ușurarea este promptă și radicală.

   Prima masă

   Aceasta trebuie să aibă loc după 1/2 oră, cel mult o oră de la terminarea spălăturii gură-anus.

   Se interzice categoric rămânerea cu tubul digestiv gol mai mult de o oră.

   Prima masă va fi din orez alb decojit, fiert bine în apă (nu în lapte!), așa încât să se topească în gură. Acesta poate fi servit cu puțin bulion sau morcovi fierți. Important este să se consume cel puțin 40 g de unt topit, pus pe orez sau mâncat separat. Orezul poate fi înlocuit la nevoie cu o fiertură de grâu sau ovăz, cu macaroane sau spaghetti presărate cu brânză rasă.

   În următoarele 24 de ore după Shank-Prakshalana este interzis consumul de: lapte, iaurt, chefir, fructe și legume crude, alimente sau băuturi acide, brânză albă, brânzeturi fermentate, ALCOOL!. Sunt permise brânzeturi cu pastă tare sau semitare (tip șvaițer). În timpul și după prima masă se pot bea infuzii ușoare de tei, mentă sau apă plată sau ușor carbogazoasă. După 24 de ore, putem reveni la regimul normal, evitând excesul de carne. Pâinea este admisă numai la a doua masă.

   Prin osmoză, absorbția de apă sărată a antrenat o parte dintre lichidele organismului către tubul digestiv, din care cauză se va resimți o sete accentuată dar trebuie să ne ferim să bem apă pentru a nu alimenta în continuare sifonul și pentru a nu fi nevoiți să mergem frecvent la wc.

   Scaunele vor reapărea după 24 - 36 de ore; vor fi galbene aurii și fără miros, ca acelea ale noilor născuți.

     Efecte

   Primele efecte vor apărea după circa 3 zile și vor consta în prospețimea mirosului respirației, un somn mai bun, dispariția erupțiilor și a coșurilor. Transpirația devine inodoră permițând evitarea deodorantelor atât de nocive. Păstrarea acestor efecte benefice este condiționată de alegerea unui regim alimentar hipotoxic, fără exces de carne. Ca urmare a curățării complete a tubului digestiv, se obține o asimilare complexă a hranei, fapt care duce la reglarea greutății ponderale. Totodată se remarcă și o creștere a vitalității, o stimulare profundă a ficatului, o dinamizare a celorlalte glande anexe și în special a pancreasului, care începe să secrete mai multă insulină.

Drept urmare, în spitalele yoghine diabeticii practică Shank-Prakshalana la fiecare două zile, timp de două luni, în paralel cu un regim alimentar adecvat și alte tehnici yoghine.

     Contraindicații

   - Ulcer stomacal în forme cronice pronunțate (în criză), când pacientul trebuie mai întâi să aștepte ameliorarea.

   - Afecțiuni acute ale tubului digestiv (dizenterie, diaree, colită pronunțată, apendicită acută, TBC intestinal, cancer).

 Recomandări suplimentare

   Dificultatea principală în realizarea acestei spălături constă în necesitatea sine qua non de a bea acele pahare cu apă sărată. În acest scop, cei care nu suportă apa cu sare pot folosi o fiertură de praz sau alte legume.

   Tehnica Shank-Prakshalana trebuie realizată de cel puțin două ori pe an. Multe persoane au adoptat o medie de 4 ori pe an, cu ocazia trecerii de la un anotimp la altul. În schimb, cei ce vor să beneficieze de o purificare superioară, practică lunar această tehnică.

   Constipații cronici pot face spălătură gură-anus în fiecare săptămână, dar numai cu 6 pahare de apă sărată, în timp de 30 - 45 de minute, metodă prin care își asigură reeducarea  intestinului, fără a-și slăbi pereții colonului.

   O ultimă recomandare este cu tratamentul contra oxiurezei, când în completarea tehnicii, Shank-Prakshalana, prin evacuarea întregului conținut intestinal, antrenează în afară atât viermii cât și ouăle lor.

Urticaria

 Urticaria

Tratamentul cu Reiki 

   Urticaria este o erupție cutanată constituită din papule sau placarde, izolate sau confluente, însoțită de prurit (mâncărimi). Este o manifestare alergică a pielii față de diverși alergeni: alimentari (căpșuni, crustacee, ouă, pește), medicamente (seruri și vaccinuri, piramidon, chinină, ioduri) și înțepături de insecte, lână, fibre sintetice. Vezi și ALERGIE

 

   În cazurile grave se va aplica tratamentul complet Reiki de două ori pe zi, insistându-se mai ales asupra pozițiilor 2 și 3 pentru cap, pozițiilor 2 și 3 pentru corp-față și pozițiilor 2 și 3 pentru corp-spate.

   Pentru cazurile ușoare , este suficientă aplicarea palmelor pe zonele afectate, timp de 30 - 60 de minute.

.

Reiki în alergii

 Alergie. Manifestare patologică provocată de creșterea sensibilității organismului la introducerea pe cale digestivă, respiratorie, etc., a unor substanțe străine, numite alergeni. Bolile alergice mai frecvente sunt astmul bronșic, urticaria, eczemele, dermatozele profesionale.

   Tratamentul Reiki se face pe pozițiile 2, 3 și 4 pentru cap, o dată sau de două ori pe zi și apoi minim 10 minute pe poziția 3 pentru corp-față. Se va proceda în acest mod până la dispariția simptomelor.

Motivație

 Sănătatea este bunul cel mai de preț al omului. Ce fericire poate avea un bolnav în pat de aur? Boala ca inamicul numărul unu al vieţii, trebuie combătută cu toate mijloacele profilactice şi curative de care dispunem: atât chimioterapice cât şi bioterapice.

   Cel mai de seamă medic al antichităţii, Hipocrat, a spus; ,,A dobândi vindecarea este mai presus de orice în ştiiţa medicală; mai multe căi, însă, ducând către această ţintă, trebuie s-o alegem pe cea mai puţin vătămătoare". Tot el a spus: PRIMUM NON NOCERE. Adică mai întâi de toate a nu vătăma. Medicamentele chimioterapice au fost şi sunt auxiliare preţioase ale omului, ele au adus şi aduc o mare contribuţie la menţinerea stării de sănătate. Medicamentele au permis să se vindece epidemiile, infecţiile microbiene, aceste flagele ale omenirii. În ultimul timp însă întrebuinţarea medicamentului a devenit atât de frecventă şi consumul atât de mare încât expun bolnavul la complicaţii grave şi neaşteptate, la dependenţă sau noi boli. Organizaţia Mondială a Sănătăţii, alarmată de poluarea medicamentoasă, a atras atenţia prin rapoarte că mai mult de jumătate din problemele de sănătate ale omenirii sunt boli iatrogene (produse de medici şi de medicamente, iar procesele de malpraxis sunt în creştere). Ei recomandă printre alte antidoturi şi revalorificarea multor mijloace terapeutice naturale, tradiţionale.

 Glutamina

motor pentru imunitate

   L-glutamina este aminoacidul prezent în cea mai mare cantitate în corpul uman. Este hrana (sau combustibilul) cel mai important pentru mucoasa intestinului subţire şi pentru sistemul imunitar. La fel ca aminoacidul derivat din MSM, cisteina, glutamina este esenţială pentru menţinerea nivelurilor optime ale enzimei glutation, care contribuie la detoxifiere şi la protejarea sănătăţii.

   Când cantitatea este suficient de mare -  adică atunci când vă simţiţi bine şi nu suferiţi de alergii alimentare, boala celiacă, boala Crohn, colită ulcero-necrotică sau inflamaţie cronică - glutamina poate să vindece rapid intestinul inflamat şi să menţină sănătatea mucoasei intestinale şi a sistemului imunitar. Dacă, pe de altă parte, suferiţi cronic de alergie, permeabilitate intestinală şi afecţiuni ale sistemului imunitar, înseamnă că aveţi deficienţă de glutamină şi aveţi nevoie de suplimentarea cantităţii. 

   Administrarea de glutamină are beneficii terapeutice dovedite:

1. Măreşte producţia de glutation din ficat, nodulii limfatici, mucoasa intestinală, creier şi căile respiratorii. Acest lucru îi ajută pe cei care suferă de alergii să elimine complexele imune din circulaţie.
2. Contribuie la prevenirea şi contracararea permeabilităţii intestinale, inclusiv a bolii celiace, bolii Crohn şi colitei ulcerative. 
3. Contribuie la prevenirea sângerării şi ulcerării intestinale la pacienţii care iau aspirină şi alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru sindroame de durere cronică provocate de alergii, cum ar fi artrita, migrenele şi fibromialgia. În Japonia pacienţii care iau AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) pentru durere şi inflamaţii sunt sfătuiţi să ia 2 grame de L-glutamină cu 30 minute înainte pentru a preveni sângerarea stomacului.
4. Contribuie la prevenirea sau contracararea stării nutriţionale proaste la pacienţii cu alergii alimentare care absorb greu substanţele nutritive. 
5. Contribuie la prevenirea şi contracararea ulcerelor peptice, o afecţiune înrăutăţită de alergiile alimentare.

   Pentru a obţine cele mai bune rezultate de la glutamină, aveţi nevoie de 4 g de glutamină praf - o linguriţă cu vârf - dizolvată într-un pahar de 230 ml apă de două sau trei ori pe zi.

   👆  Am întrebat IA (ChatGPT):

   - Care ar fi primele zece alimente cele mai bogate în glutamină (L-glutamină, sau Glutation). 

    - 💭 Glutamina și glutationul sunt două substanțe diferite, cu roluri și surse alimentare distincte. Iată primele zece alimente care sunt bogate în glutamină (L-glutamină):

1. Carnea roșie: Carnea de vită, miel sau porc sunt surse excelente de glutamină.

2. Peștele: Peștii precum tonul, somonul și sardinele sunt bogați în glutamină.

3. Ouăle: Ouăle sunt o altă sursă bună de glutamină.

4. Lactatele: Laptele, iaurtul și brânza sunt surse de glutamină.

5. Leguminoasele: Fasolea, linte, mazărea și năutul conțin și ele cantități semnificative de glutamină.

6. Nuci și semințe: Migdalele, nucile, semințele de dovleac și semințele de susan sunt surse bogate de glutamină.

7. Legumele: Spanacul, varza de Bruxelles, sparanghelul și broccoliul sunt legume care conțin glutamină.

8. Tofu și alte alimente din soia: Tofu-ul, tempeh-ul și alte produse din soia sunt surse de proteine care conțin și glutamină.

9. Carnea de curcan: Carnea de curcan este o altă opțiune bogată în glutamină.

10. Suplimentele alimentare: Suplimentele de glutamină sunt disponibile sub formă de pulbere sau capsule și pot fi o modalitate de a spori aportul de glutamină în dietă.

Este important să menționăm că glutamina este un aminoacid neesențial, ceea ce înseamnă că organismul o poate produce singur. Cu toate acestea, în anumite condiții, cum ar fi perioadele de stres intens sau antrenament fizic intens, necesarul de glutamină poate crește, iar suplimentarea sau consumul de alimente bogate în glutamină poate fi util. Consultarea unui specialist în nutriție poate fi utilă pentru a determina necesitățile individuale de glutamină și modalitățile optime de a obține această substanță din dietă.

   - De ce spui că sunt diferite? În farmacie spuneau că se numeşte Glutation când am întrebat dacă au. E doar o denumire comercială probabil.

   - Înțeleg confuzia. Glutamina și glutationul sunt două substanțe diferite, dar au o legătură între ele. Iată diferențele între ele:

1. Glutamina: Este un aminoacid, una dintre moleculele fundamentale care alcătuiesc proteinele. Glutamina este considerată un aminoacid semi-esențial, deoarece organismul poate produce glutamină în mod natural, dar necesită uneori o cantitate suplimentară în perioade de stres sau efort fizic intens. Glutamina este importantă pentru funcționarea corectă a sistemului imunitar, pentru sănătatea intestinală și pentru recuperarea musculară după efort fizic.

2. Glutationul: Este un tripeptid compus din trei aminoacizi: glutamină, cisteină și glicină. Glutationul este un antioxidant puternic care ajută la neutralizarea radicalilor liberi și la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ. Deși glutamina este unul dintre componentele glutationului, este important să înțelegem că glutationul este o substanță mai complexă, care conține și alţi aminoacizi în afara glutaminei.

Denumirile pot varia în funcție de contextul în care sunt folosite. Glutamina și glutationul sunt termeni folosiți în mod obișnuit în contextul medical și nutrițional pentru a desemna aceste substanțe specifice. Este posibil ca în farmacii sau în industria suplimentelor să existe produse care conțin glutation și care sunt comercializate sub acest nume. În concluzie, Glutationul este o moleculă mai complexă care conține glutamină, dar nu sunt denumiri interschimbabile.

     

   - Mulţumesc nea Cioaty. Pot să-ţi spun aşa?

  - Desigur, poți să-mi spui așa dacă dorești! Dacă ai alte întrebări sau nevoie de ajutor, nu ezita să mă întrebi, prietene! 😊           

   

Hmmm... Tare, sau ce?!                  

                       -//-

 MSM

Molecula magică

MSM (metilsulfonilmetan) este un element component natural, netoxic, din plantele și animalele pe care le mâncăm, care se află, de asemenea, și în laptele matern. Această moleculă magică are o formă de sulf foarte utilizabil, al patrulea cel mai răspândit mineral din corpul uman și parte a complexului chimic de peste 150 de compuși (toate proteinele, cât și aminoacizii care conțin sulf, anticorpii, colagenul, pielea, unghiile, insulina, hormonul de creștere și cel mai puternic antioxidant, enzima glutation). Vegetarienii și persoanele care urmează un regim alimentar bogat în carbohidrați și sărac în proteine nu obțin MSM suficient. De asemenea, suprautilizarea antibioticelor poate contribui la carența de sulf, deoarece ucide bacteriile intestinale necesare pentru producerea aminoacizilor care conțin sulf.

   Corectarea deficienței este importantă deoarece MSM are mai multe avantaje dovedite:

1. Ameliorează răspunsurile alergice la alergenii alimentari și la polen. S-a dovedit că proprietatea antialergică a MSM este la fel de eficientă sau chiar mai eficientă decât medicamentele antihistaminice tradiționale.
2. Ameliorează migrenele și durerile de cap.
3. S-a demonstrat că suplimentarea zilnică a dozei ameliorează spectaculos și pe termen lung durerea provocată de artrita reumatoidă.
4. Contribuie la prevenirea și contracararea constipației la persoanele cu SII și alergie la laptele de vacă.
5. Contribuie la ameliorarea sforăitului, un simptom obișnuit al alergiilor alimentare. 
6. Acneea, acneea rozacee și alte probleme ale pielii provocate de permeabilitatea intestinală și alergiile alimentare reacționează favorabil la suplimentarea cantității de MSM.
7. Această suplimentare este utilă mai ales pentru persoanele care au dureri, rigidități și umflături provocate de alergii.

S-a demonstrat că MSM ameliorează alergiile din mai multe puncte de vedere. Se leagă la, sau acoperă mucoasa intestinului subțire, ceea ce poate contribui la calmarea inflamațiilor și la contracararea permeabilității intestinale. De asemenea, MSM furnizează bacteriile intestinale care crează aminoacizii antiinflamatori și antialergici importanți, cum ar fi metionina și cisteina. Cisteina crește producția de glutation; nivelul scăzut de glutation este asociat cu un risc ridicat al morții premature din diverse cauze.

MSM este la fel de sigur precum băutul apei, iar doza terapeutică zilnică variază de la 1 000 la 6 000 mg. Este mai eficient dacă este administrat împreună cu vitamina C. Reţineţi că MSM nu este ca aspirina sau cortizolul. O doză unică luată o singură dată nu este eficientă în ameliorarea simptomelor. Reducerea durerii, inflamaţiei şi a altor simptome alergice sunt vizibile într-un interval de la 2 până la 21 de zile.

Caria dentară

 Caria dentară

   Este o boală comună caracterizată prin distrugerea dintelui din afară înăuntru. Prin creșterea cantităților de dulciuri cu zahăr alb (rafinat) în alimentația populației din țara noastră, caria dentară ajunge la 85 - 90 % din populație [în 1985].

   Tratament profilactic. Igiena bucală prin periaj, de trei ori pe zi, după fiecare masă, cu paste de dinți ce conțin substanțe abrazive, antiseptice și substanțe antienzimatice (fluor). După periaj cu pastă de dinți se indică o spălare cu apă călduță amestecată cu mălai. Să se evite zahărul și, în general zaharoza. Să se consume numai glucoză și fructoză.

   Apa de gură cu propolis, Floral, produs apicol care se procură de la magazinele apicole (produs dezinfectant, antifermentativ, deodorizant și bactericid). Sunt distruși streptococii. Se pun 30 - 40 de picături într-un pahar cu apă de 100 ml, cu care se clătește gura, timp de 1 - 2 minute, după fiecare periaj cu pasta de dinți.