Calciu

Calciul se găsește în numeroase vegetale: grâu, ovăz, nucă, alună, migdală, morcov, varză, spanac, țelină, cartof, ceapă, nap, lapte, brânzeturi, ouă. Ape minerale calcice (Vâlcele 298 mg/l).

 Necesar 400 - 2 000 mg/zi

Produs      conținut în mg/100 g 

Ouă de găină*            2 000

Brânză                         1 000

Apa și vinul                   300

Lapte                     100 - 120

Calciul este cunoscut de toți pentru importanța lui în constituirea și întreținerea oaselor. Acțiunea lui se exercită de asemenea asupra dinților, tendoanelor, nucleelor celulare, echilibrului sanguin și umoral. 

Indicat în cazuri de oboseală, afecțiuni pulmonare (TBC), adenită,**  în anumite stări nervoase. Pentru diverși autori, calciul este antidegenerativ și indicat în canceroză. Fixarea lui însă depinde de diverși factori: fosfor, vitamina D₂  și C, fluor, magneziu, cupru, aspect încă frecvent ignorat.

   În general o alimentație bogată în crudități ajunge să mențină echilibrul calcic al organismului, cu condiția unei suficiente expuneri la soare.

Ingerarea de medicamente cu calciu joacă un rol neglijabil în echilibrul calcic dar calciterapia este departe de a fi ineficace. Este vorba de asimilarea normală de către organism a calciului alimentar. Sunt favorabile asimilării: raportul calciu/fosfor (0,5 - 2), cuprul, vitamina C, siliciul, soarele.

Sunt defavorabile: insuficiența biliară, acidul fitic (vândut în farmacii pentru tonificare) prezent și în anumite semințe înainte de încolțire.

Carența de calciu se evidențiază și pe electrocardiogramă [ekg].

Digitalina sensibilizează inima la calciu și nu se asociază cu gluconat de calciu căci poate provoca moartea.

În terapeutică:

  - marea problemă rezidă nu în aportul, ci în deficiența circuitului de utilizare (importanța hormonilor și a vitaminelor)

  - oxidul de calciu mineral este inutilizabil pentru animal, iar calciul excesiv este un agent de decalcefiere, căci împiedică utilizarea calciului din lapte, ouă...

  - injecțiile intravenoase cu calciu nu permit fixarea calciului, nici recalcificarea. Cu excepția cazului de tetanie acută este preferabil să se recurgă la sursele alimentare.

   Alimentarea, vitaminele, hormonii, glandele nedorind, enzimele, proteinelor, fosforul etc., totul se interferează în absorbția, fixarea și eliminarea calciului. Se dovedește că echilibrul organismului se situează pe o linie destul de îngustă între exces și carență. Si cum orice lucru poartă în el contrariul lui, ajungem să preconizăm o mare prudență în tratamente, care riscă uneori să creeze dezechilibre și chiar accidente ireversibile.

* În traducerea cărții lui Jean Valnet în limba română apărută la noi în 1987 nu  apar ouăle. Acestea se dădeau pe cartelă câte 5 buc/persoană/lună.

** Adenită - inflamația ganglionilor limfatici