Metodă de vindecare în condiţii de izolare
Mărturie despre hrana vie
- Gripă, guturai, viroze în general
- Astm, insuficienţă respiratorie, traheită, tuse
- Gută, pseudogută, dispepsii, intoleraţe alimentare
- Reumatism, dureri articulare, migrene, cefalei
- Alergii alimentare, transpiraţii abundente, urticarii
Lumea veche se poate identifica mai strâns cu alimentele crude, în special vegetale dar nu numai, deşi nu totdeauna proaspete. Erau probleme mari cu conservarea lor, iar azi considerăm rezolvată problema, deşi mai apar unele reacţii de intoleranţă chiar la cele congelate care erau considerate foarte sigure.
Ştim că o alimentaţie incorectă (malnutriţie) este cauza multor boli dar mai ales a slăbirii capacităţii organismului de a lupta cu provocările din ce în ce mai diverse pe terenul sănătăţii.
Chiar și o alimentaţie echilibrată cantitativ şi constitutiv, poate fi departe de ce aşteptăm, prin simplul fapt că prelucrarea ei termică, distruge enzimele care sunt sufletul vitaminelor.
Cred că e de datoria mea să relatez o situaţie din care poate mulţi vor învăţa.
Era prin iarna anilor 1985 - 1986 când am fost trimis în deplasare de la Reşiţa la Termocentrala Turceni împreună cu o echipă condusă de un subinginer şi un maistru. Iarna era foarte grea, cu temperaturi de - 27,5°C, iar noi asiguram asistenţa tehnică pentru motoarele electrice fabricate la Reşiţa, ,,cu orice preţ". Că aşa era atunci: ordinul de deplasare nu era un simplu cuvânt.
În centrală se afla o echipă mare de directori din Minister pentru a pune presiune pe toată suflarea.
Noi reşiţenii eram practic izolaţi, pe platforma industrială într-un apartament cu 4 camere la ultimul etaj într-un bloc de patru nivele, la 4 - 5 km de Turceni. Eu stăteam într-una din camerele mai mici împreună cu Romică, un coleg născut şi crescut în Reşiţa într-o zonă care a fost ulterior demolată pentru construirea Blumingului, și care deprinsese de la copiii vecinilor, limba germană la nivel satisfăcător, şi gustul pentru muzica disco şi rock din vremurile de atunci. Era un om foarte liniştit, care nu făcea probleme nimănui. Doar că la un moment dat, în mijlocul iernii şi mijlocul perioadei de deplasare de 7 luni, face gripă. Una serioasă de tot, deşi nu ştiam atunci de Corona sau alte titluri nobiliare virale. Chiar dacă maistrul nostru, nea Jan, era un om dintr-o bucată şi greu de înduplecat în multe situații, a fost nevoit să cheme Salvarea şi să se lipsească de un om care a şi rămas internat în Spitalul Orăşenesc Turceni 3 săptămâni. Nimic mai rău! aş putea zice. Doar că după 2 sau 3 zile simt că sunt la rândul meu încolţit foarte serios. Mai avusesem viroze şi guturai, dar asta era altă dihanie; cu dureri musculare generalizate, stare generală proastă, dureri de cap şi nici o şansă să pot evita ieşirea în ger și vânt. Probabil aveam şi temperatură mare dar nu avea nimeni termometru.
Disperarea mea era justificată de faptul că eram slab la boală şi făceam mari eforturi să rezist oricum. Atunci mi-am amintit ceva ce mi-a adus o rază de speranţă. Citisem nu demult, în celebra revistă Flacăra condusă de Adrian Păunescu, un interviu pe care acesta îl luase unui tip oarecum ciudat pe atunci, care se prezenta ca inginer bioenergetician Valeriu Popa. Aici erau pomenite o serie de tratamente nu mai puţin ciudate cu post negru cu apă distilată, tărâţe, crudităţi şi plante. Nu credeam prea mult în aşa ceva dar era o bună ocazie să fac un test real. Zis şi făcut: l-am anunţat pe nea Jan, care era şi bucătarul nostru, să mă scoată de la raţie că eu nu mai mănânc nici pâine nici mâncare gătită. Urma ca legumele care mi se cuveneau în porţie să le consum crude. Asta însemna de fapt morcov, cartof, dar şi ouăle. Beam doar ceaiul de muşeţel amestecat cu coada şoricelului pe care îl adusesem eu şi îl pusesem la comun, dar şi acesta fără zahăr. Colegii mei au devenit cel puţin curioşi iar Cornel, coleg de cameră cu maistrul, era gata să parieze că nu voi reuşi.
- Cum? zicea... o să mănânci ouăle crude??! Nuuu creeed... şi mă urmărea fascinat şi cu sentimente contrarii.
Nici eu nu credeam, dar mă ţineam tare. Muşcam din cartof întâi apoi din morcov să mai îndulcesc gustul fad şi neplăcut. Ceaiul fără zahăr era destul de amar, iar cînd am primit ouăle, le-am spart înr-un pahar şi cu o încordare demnă de fapte mai măreţe le-am primit pe rând şi le-am spart între dinţi. Surpriza a fost că dincolo de senzaţia de repulsie pentru alunecosul albuş, gălbenuşul avea chiar gust bun. Dar asta nu a mai aflat-o Cornel, viitor maistru şi el, care a scos un geamăt prelung şi a plecat de la masă cu viteză spre toaletă.
Aşa am continuat vreme de câteva zile făcând şi presopunctură de 2 - 3 ori pe zi, şi am simţit că duhul cel rău bătea pasul pe loc aşteptând să fac o eroare şi să mă prindă pe picior greşit.
Cel mai greu era că trebuia să vizităm toate agregatele şi să verificăm, funcţionarea lor; vibraţii temperaturi şi niveluri de ulei. Pentru asta aveam de străbătut toată platforma de la o margine la alta şi de urcat mult pe scări la structuri metalice înalte, aflate în exterior și expuse la intemperii. Iar durerile musculare se accentuau la efort.
Dar...
Poate a doua sau a treia zi, când mă apropiam de primele trepte metalice, anticipând ce urma să simt, am avut o mare surpriză. La doar câţiva paşi în faţa lor, durerile au dispărut instantaneu şi o senzaţie de bine m-a cuprins, simţind aproape limpede cum sângele năvăleşte liber şi uşor prin tot corpul. Din acel moment nu am mai avut nicio problemă cu gripa aceea. Nu luasem nici un medicament. Nu aveam. Nimeni nu avea. Aveam doar sarcini de îndeplinit.
Mulţi ani după aceea, în 2017, o durere persistentă la un genunchi ajunge spre sfârşitul lunii august la paroxism şi mă împiedică să merg. La prezentarea la Primiri Urgenţe din Spitalul Judeţean Reşiţa, mi se face o radiografie pe care nu se observă traumatisme sau alte anomalii deşi genunchiul se umfla, şi se presupune o tasare a cartilajului. Diagnosticul se modifică de la gonartroză la sinovită. Tratamentele cu calmante, antiinflamatoare şi unguente nu par să dea rezultate şi durerile devin violente mai ales seara şi noaptea. Rezultatul analizelor lasă medicul de familie perplex fiind ,,varză" după cum s-a exprimat la examinarea lor. Mi se recomandă să le repet.
Eu între timp oprisem alimentaţia clasică (în special cafeaua, lactatele, carnea) şi trecusem doar pe morcov şi cartof, crudităţi, ceaiuri şi ouă ochiuri moi. După câteva zile refac analizele şi ies bune. Mă şi simţeam mai bine.
Am urmat aceeaşi dietă în mare parte, folosind doar unguentele şi unele produse din extracte naturale recomadate de un alt medic ortoped din Reşiţa. După o lună şi jumătate reveneam la lucru.
În imagine, este punctul folosit la presopunctură. Se numeste ,,Fundul văii", sau ,,punctul aspirină" având efect de echilibrare generală a organismului. În China copiii sunt învăţaţi de pe băncile şcolii să-l folosească mai ales în epidemiile de gripă atât preventiv cât şi curativ. Se pare că molima Covid-19 s-a liniştit la ei. O fi avut şi asta un rol?
Se face câte 5 minute la fiecare mână apăsând şi rotind cu vârful degetului sau cu unghia, de 2 - 3 ori pe zi, înainte de masă sau după mâncare, la minim 30 minute.
După câţiva ani am putut să aflu de ce această dietă m-a ajutat atât de mult.
Puteţi vedea care sunt efectele cartofului crud aici , şi ale morcovului aici .
Pentru o orientare rapidă privind folosirea plantelor medicinale vedeți aici
Noi reşiţenii eram practic izolaţi, pe platforma industrială într-un apartament cu 4 camere la ultimul etaj într-un bloc de patru nivele, la 4 - 5 km de Turceni. Eu stăteam într-una din camerele mai mici împreună cu Romică, un coleg născut şi crescut în Reşiţa într-o zonă care a fost ulterior demolată pentru construirea Blumingului, și care deprinsese de la copiii vecinilor, limba germană la nivel satisfăcător, şi gustul pentru muzica disco şi rock din vremurile de atunci. Era un om foarte liniştit, care nu făcea probleme nimănui. Doar că la un moment dat, în mijlocul iernii şi mijlocul perioadei de deplasare de 7 luni, face gripă. Una serioasă de tot, deşi nu ştiam atunci de Corona sau alte titluri nobiliare virale. Chiar dacă maistrul nostru, nea Jan, era un om dintr-o bucată şi greu de înduplecat în multe situații, a fost nevoit să cheme Salvarea şi să se lipsească de un om care a şi rămas internat în Spitalul Orăşenesc Turceni 3 săptămâni. Nimic mai rău! aş putea zice. Doar că după 2 sau 3 zile simt că sunt la rândul meu încolţit foarte serios. Mai avusesem viroze şi guturai, dar asta era altă dihanie; cu dureri musculare generalizate, stare generală proastă, dureri de cap şi nici o şansă să pot evita ieşirea în ger și vânt. Probabil aveam şi temperatură mare dar nu avea nimeni termometru.
Disperarea mea era justificată de faptul că eram slab la boală şi făceam mari eforturi să rezist oricum. Atunci mi-am amintit ceva ce mi-a adus o rază de speranţă. Citisem nu demult, în celebra revistă Flacăra condusă de Adrian Păunescu, un interviu pe care acesta îl luase unui tip oarecum ciudat pe atunci, care se prezenta ca inginer bioenergetician Valeriu Popa. Aici erau pomenite o serie de tratamente nu mai puţin ciudate cu post negru cu apă distilată, tărâţe, crudităţi şi plante. Nu credeam prea mult în aşa ceva dar era o bună ocazie să fac un test real. Zis şi făcut: l-am anunţat pe nea Jan, care era şi bucătarul nostru, să mă scoată de la raţie că eu nu mai mănânc nici pâine nici mâncare gătită. Urma ca legumele care mi se cuveneau în porţie să le consum crude. Asta însemna de fapt morcov, cartof, dar şi ouăle. Beam doar ceaiul de muşeţel amestecat cu coada şoricelului pe care îl adusesem eu şi îl pusesem la comun, dar şi acesta fără zahăr. Colegii mei au devenit cel puţin curioşi iar Cornel, coleg de cameră cu maistrul, era gata să parieze că nu voi reuşi.
- Cum? zicea... o să mănânci ouăle crude??! Nuuu creeed... şi mă urmărea fascinat şi cu sentimente contrarii.
Nici eu nu credeam, dar mă ţineam tare. Muşcam din cartof întâi apoi din morcov să mai îndulcesc gustul fad şi neplăcut. Ceaiul fără zahăr era destul de amar, iar cînd am primit ouăle, le-am spart înr-un pahar şi cu o încordare demnă de fapte mai măreţe le-am primit pe rând şi le-am spart între dinţi. Surpriza a fost că dincolo de senzaţia de repulsie pentru alunecosul albuş, gălbenuşul avea chiar gust bun. Dar asta nu a mai aflat-o Cornel, viitor maistru şi el, care a scos un geamăt prelung şi a plecat de la masă cu viteză spre toaletă.
Aşa am continuat vreme de câteva zile făcând şi presopunctură de 2 - 3 ori pe zi, şi am simţit că duhul cel rău bătea pasul pe loc aşteptând să fac o eroare şi să mă prindă pe picior greşit.
Cel mai greu era că trebuia să vizităm toate agregatele şi să verificăm, funcţionarea lor; vibraţii temperaturi şi niveluri de ulei. Pentru asta aveam de străbătut toată platforma de la o margine la alta şi de urcat mult pe scări la structuri metalice înalte, aflate în exterior și expuse la intemperii. Iar durerile musculare se accentuau la efort.
Dar...
Poate a doua sau a treia zi, când mă apropiam de primele trepte metalice, anticipând ce urma să simt, am avut o mare surpriză. La doar câţiva paşi în faţa lor, durerile au dispărut instantaneu şi o senzaţie de bine m-a cuprins, simţind aproape limpede cum sângele năvăleşte liber şi uşor prin tot corpul. Din acel moment nu am mai avut nicio problemă cu gripa aceea. Nu luasem nici un medicament. Nu aveam. Nimeni nu avea. Aveam doar sarcini de îndeplinit.
Mulţi ani după aceea, în 2017, o durere persistentă la un genunchi ajunge spre sfârşitul lunii august la paroxism şi mă împiedică să merg. La prezentarea la Primiri Urgenţe din Spitalul Judeţean Reşiţa, mi se face o radiografie pe care nu se observă traumatisme sau alte anomalii deşi genunchiul se umfla, şi se presupune o tasare a cartilajului. Diagnosticul se modifică de la gonartroză la sinovită. Tratamentele cu calmante, antiinflamatoare şi unguente nu par să dea rezultate şi durerile devin violente mai ales seara şi noaptea. Rezultatul analizelor lasă medicul de familie perplex fiind ,,varză" după cum s-a exprimat la examinarea lor. Mi se recomandă să le repet.
Eu între timp oprisem alimentaţia clasică (în special cafeaua, lactatele, carnea) şi trecusem doar pe morcov şi cartof, crudităţi, ceaiuri şi ouă ochiuri moi. După câteva zile refac analizele şi ies bune. Mă şi simţeam mai bine.
Am urmat aceeaşi dietă în mare parte, folosind doar unguentele şi unele produse din extracte naturale recomadate de un alt medic ortoped din Reşiţa. După o lună şi jumătate reveneam la lucru.
În imagine, este punctul folosit la presopunctură. Se numeste ,,Fundul văii", sau ,,punctul aspirină" având efect de echilibrare generală a organismului. În China copiii sunt învăţaţi de pe băncile şcolii să-l folosească mai ales în epidemiile de gripă atât preventiv cât şi curativ. Se pare că molima Covid-19 s-a liniştit la ei. O fi avut şi asta un rol?
Se face câte 5 minute la fiecare mână apăsând şi rotind cu vârful degetului sau cu unghia, de 2 - 3 ori pe zi, înainte de masă sau după mâncare, la minim 30 minute.
După câţiva ani am putut să aflu de ce această dietă m-a ajutat atât de mult.
Puteţi vedea care sunt efectele cartofului crud aici , şi ale morcovului aici .Pentru o orientare rapidă privind folosirea plantelor medicinale vedeți aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu