Cafeaua, delicioasă dar perfidă

   Cafeaua, delicioasă dar perfidă

   Cafeaua Coffea arabica este originară din Abisinia, aclimatizată în Arabia, Africa tropicală şi Brazilia. A fost introdusă şi consumată în Franţa sub Ludovic al XIV-lea.

   Principalii constituenţi cunoscuţi (în cafeaua verde) (Variabili după plante şi după terenurile de cultură):

   Protide (8 - 14%) conţinând majoritatea aminoacizilor; lipide (12 - 14%); glucide (6%); minerale (4 - 5%), magneziu, potasiu, acid fosforic.

   Oligoelemente: mangan (1,30 - 3,20 mg la 100 g materie uscată), cupru (1 - 3 mg), zinc (0,2 - 0,7), rubidiu (4 mg), fluor, iod.

   Vitamine: PP (16 - 26 mg).

Alcaloizi: cafeină (0,7 - 3%), trigonelină.

   Substanţe aromatice, numai în cafeaua prăjită, grupate sub numele de cafeol (acizi: capric, oleic, linoleic, palmitic), circa 0,05%.

   Prăjirea produce, de asemenea, un element toxic complex: cafeotoxina (0,07%).

   În cafeaua preparată ca băutură nu regăsim lipide, iar protidele şi glucidele sunt prezente numai ca urme. Vitamina PP şi oligoelementele, cafeina (110 mg la 100 cm³) sînt principalii componenţi.

După informaţia I.E.R.A.M. din mai 1975, 468 de compuşi erau, la vremea aceea, în cafea. În prezent cunoaştem peste 600.

• Proprietăţi:

1. Tonic al sistemului nervos şi cardiac.
2. Înlesneşte munca intelectuală şi activitatea musculară.
3. Creşte frecvenţa şi amplitudinea mişcărilor respiratorii
4. Euforizant
5. Diuretic
6. Valoare alimentară, practic vorbind, nulă.
7. Favorizează digestia prin acţiunea asupra peristaltismului gastrointestinal. Pentru anumiţi autori chinezi, permite o mai bună asimilare a alimentelor.

    În doze exagerate, duce la confuzia ideilor, la incoerenţă musculară, la tulburarea simţurilor, la agitaţie (beţie cafeică). Cafeotoxina provoacă în cele din urmă o acţiune depresivă asupra sistemului nervos central şi asupra centrilor nervoşi (Perrot). Numai fierberea cafelei permite să se elimine acest toxic. 

• Indicaţii

   Oboseală musculară şi intelectuală.

• Mod de folosire

   - Infuzie de pulbere de cafea

   - Cafeină în terapeutică

      N.B.

   1) Cafeina, omolog superior al teofilinei şi al teobrominei, a fost studiată în 1823 de Dumas şi Pelletier şi sintetizată în 1863. În cafeaua verde, cafeina se găseşte în stare liberă şi în parte asociată cu acidul cofic. Prăjirea care necesită în jur de 200 - 220०C, distruge o parte importantă din cofeină, volatilă la 200०C. Prin prăjire, protidele din cafeaua verde sporesc cu circa 2%, mineralele marchează o uşoară creştere, în timp ce procentajul glucidelor scade la circa 0,4%.

   2) Cafeaua - ca şi ceaiul - au fost multă vreme contraindicate persoanelor care aveau prea mult acid uric. Or, metilxantinele pe care le conţin nu pot fi transformate în acid uric.

   3) Metodele de cultură a cafelei s-au schimbat făcînd posibilă adaptarea arborelui la altitudini care nu-i sunt proprii şi eliminarea perdelelor forestiere intercalate în cultură pentru a-i asigura un microclimat mai blînd. De asemenea consumul recent al cafelei a suferit modificări importante prin eliminarea fierberii şi deci păstrarea cafeotoxinei (expresoare, machinette...). Încălzirea globală face ca majoritatea dăunătorilor să devină mai persistenţi şi devine inevitabilă folosirea mai multor insecticide (pesticide).
   4) Cafeaua ieftină conţine mai multă cofeină.


                                                                 -//-