Vitamina B₁
sau antiberi-berică
sau aneurină sau tiamină (hidrosolubilă)*
Se găsește în cantități mari în coaja boabelor (grâu, orez, etc.) și în alte vegetale: nuci, leguminoase, arahide, în majoritatea legumelor și a fructelor, în drojdii. O regăsim în pâinea tradițională făcută cu făini extrase cu preț convenabil și în orezul nedecorticat, așa cum îl consumă extrem-orientalii. În schimb, pâinea albă și orezul clasat sunt aproape în întregime lipsite de această vitamină.
Prin anul 1885, armata Indiilor neerlandeze, hrănită cu orez de acesta, a avut un sfert de efective indisponibile. Guvernul olandez, alarmat, a trimis o misiune ca să studieze maladia beri-beri, considerată microbiană crezând o clipă că i s-a descoperit agentul cauzal. Eijkman, membru al echipei științifice, a primit sarcina de a studia caracteristicile virusului presupus. El a încercat zadarnic, inoculând găinile (păsări susceptibile de a contracta paralizia beri-berică) care nu păreau incomodate. Într-o bună zi însă, toate vietățile din ograda cu orătănii, inoculate sau martore, și-au pierdut în același timp capacitatea de a merge. În scurtă vreme, tot simultan, toate s-au vindecat. Eijkman a căutat soluția observând riguros împrejurările. Și astfel a remarcat că viețuitoarele, alimentate la început cu orez decorticat, adică separat de coaja sa, se îmbolnăviseră. Vindecarea a coincis cu reluarea alimentației cu orez necurățat (integral). Era evident deci că tegumentul bobului conținea ,,ceva" a cărui absență din alimentație cauza boala beri-beri. În 1911, Funk a numit elementul acela ipotetic ,,vitamina antiberiberică".
În Indochina, acum vreo 30 de ani (~ 1940), băștinașii voind să consume orez decorticat în locul celui obișnuit, s-a declanșat o ,,epidemie" de beri-beri pe care Serviciul francez al sănătății a rezolvat-o prin administrarea de paddy (orez nedecorticat) și, pentru cazurile grave, de vitamina B₁.
*solubilă în apă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu